Showing posts with label interviuri. Show all posts
Showing posts with label interviuri. Show all posts

20 September 2013

Voluntar, interviu.

Eu: Cum te-ai apucat de voluntariat?

Voluntar: Am pornit de la a face lucruri mici, singura. Dupa aia am cunoscut si altii ca mine si mi s-a parut firesc sa ne adunam. Teoretic s-ar face treaba mai buna in mai multi. Dintre fetele cu care m-am adunat unele erau mai vechi in bransa, ca sa zic asa. Si m-am extins la adunat caini de pe strada, la facut curatenie in adaposturi, la castrari...

Eu: La castrari?

Voluntar: Da, adunat catele gestante de pe strada si dus la castrat. Nu am castrat eu cu mana mea, dar am ajutat la pregatiri, am asistat la castrari, am dezinfectat, pansat, dat la mana instrumente. Ii duceam la un cabinet care ne taxa mai putin.

Read More

26 August 2013

Vivat Capra Vecinului!





Capra Vecinului e o entitate la fel de reprezentativă pentru spațiul românesc pe cât e și surata ei mai lirică, Miorița. Vrem nu vrem, zicala care-i urează grabnica pieire e auzită poate mult mai des decât cele care fac referire la atribute neaoșe pozitive.
Sub nickul acesta se ascunde și ego-ul publicistic al unui prieten de-al meu, fost coleg de forum, actual bun partener de taifasuri pe diverse teme. Grafician de ocazie, caricaturist și fotograf, Capra Vecinului strecoară malițiozități fine și duioșii sincere în imaginile pe care le publică. Astăzi a acceptat să ne vorbească și despre omul din spatele caprei...ăăă...adică, din spatele pseudonimului, firește.

Read More

22 August 2013

Daniel Nicolae - în familie, deciziile se iau în comun


Daniel Nicolae este manager la o firmă nemțească. Specificul muncii îl duce  cu săptămânile ba într-un loc ba în altul, prin țară și prin străinătate.  Când mai ajunge pe acasă, îl întâmpină Ama și Natalia. O ia de la capăt cu atinsul de targeturi și întrunitul de cerințe, cu statul peste program și alergatul de colo colo, doar că de data asta clientele sunt două ochioase care-i sunt tare dragi.






Mă consider deci norocoasă că printre picături a acceptat să discute cu mine, în cadrul seriei Interviuri cu Testosteron.

Read More

19 August 2013

Întrebări pentru Cristian Mărgărit

Pe Cristian Mărgărit nu-l știu personal, dar am un avantaj. Mă am bine cu două personaje feminine din familia sa, dintre care una mi-a pus o pilă pentru interviul său.
Consultant în nutriție și fitness, mare pasionat de sport, tată și bărbat bine, Cristi vorbește pe blogul său dar și pe multe alte siteuri și platforme de socializare despre virtuțile unei diete adecvate și despre necesitatea sportului într-o lume sedentară.


sursa foto: revistatango.ro


Read More

16 August 2013

Dedi Grigoroiu


Zdrăngănit de glasul roților de tren și agasat de hoarde de pensionare cu snickers, încercând să se bucure de concediu, chinuindu-se să răspundă de pe tastatura mobilului, Dedi Grigoroiu a făcut un gest de o mare noblețe masculină: s-a ținut de promisiunea făcută de nevastă-sa pentru el. Mi-a răspuns la un interviu care i-a picat în cap pe nepusă masă, habar n-având pentru ce e și cine întreabă. Mulțumim!

Read More

12 August 2013

Interviuri cu testosteron - Sorin Sfirlogea



Sorin Sfîrlogea e căpitan de navă a vieții, cu jurnal de bord la zi.
L-am cunoscut prin intermediul comentariilor lăsate ici colo, pe blog. A fost printre primii care mi-au atras atenția, pertinent dar ferm, asupra pericolului diluării mesajului transmis printr-un preaplin de agresivitate sau licențiozitate verbală. Și l-am luat în seamă. Apoi s-au înfiripat discuțiile. Una din ele o avem chiar astăzi, primul din seria interviurilor cu testosteron.

Read More

08 August 2013

Interviuri cu testosteron

Pe la începuturile blogului ăsta, lumea credea că sunt bărbat. Vorbeam cam injurios, abordam teme controversate, eram agresivă, nu scoteam nici un cuvânt despre clasicele teme feminine (pantofi, copii, gătit) și unii considerau că am un simț al umorului excelent. Deci primeam comentarii de fraternizare colocviala gen "bine, coaie!" care mă amuzau și mă contrariau în același timp. Compliment sau insultă? Sau ambele? De unde confuzia?
Habar n-am și nici nu-mi bat capul prea mult. Însă bărbații noștri, cu sau fără bloguri, sunt undeva într-un con de umbră. Și fără a-mi dori să zgărmăn bube vechi, mi se par tot atât de discriminați social ca și femeile, dar din alte puncte de vedere.

Read More

15 May 2013

Noua Intrebari pentru Simona Radu


Am descoperit-o pe Simona Radu datorita Radio Guerrilla. Aproape in fiecare dimineata si aproape de fiecare data cand ajungeam pe la 1 Mai, tresaream ca arsa si-mi inghionteam consortul "i-auzi! da mai tare! e melodia aia cu tipa care zice ma duc la radio! da, domle, mai tare! "

Apoi la un moment dat a disparut. Si da-i si cauta. Cam dificil cand nu stii nici cine o canta, nici cum se numeste piesa, nici versurile pentru ca niciodata nu esti atent cand se anunta o piesa si cand incepe si reactionezi abia pe la refren.Din fericire cine se aseamana se aduna, asa ca doi prieteni nemaipomenit de destepti, culti si mai ales modesti de pe FB mi-au indicat ca piesa pe care o cautam eu se numeste LLA si "aia" e Simona Radu.
Read More

04 March 2013

Despre Ana

Am cunoscut-o pe Ana acum vreo 10 ani. Aterizasem la camin cu o geanta cu boarfe si tigai in mana, revendicandu-mi locul cam cu un an jumatate dupa ce mi-l castigasem intrand la facultate. Asa ca m-au cazat unde mai erau locuri si anume la mama dracului in Poligrafie.
Probabil acum e frumos acolo. Te pomenesti ca acum sunt blocuri de corporatisti in cartiere noi si spalatele prin jur. Acum 10 ani erau un pod, camp si caminele de nefamilisti, liceul de poligrafie (whatever the fuck that is)...si noi. Noi, aia care nu mai incapusera pe nicaieri mai bine. Noii, aia de la UB care nu prinsesera Grozavesti.
Long story short, am locuit cu Ana si prietena ei ani buni dupa ce nu am mai stat in camin. Am stat si in gazda impreuna, am iesit si prin oras, am fost si pe la mare, am impartit joburi infecte si cel putin primul an pana m-am pus pe picioare cat de cat cu banii, le-am tocat pe ea si pe prietena ei de tigari si alte resurse cu mare constiinciozitate. Si m-am prins ca-s gay cam la vreo doua saptamani dupa. Nu pot spune ca se ascundeau dar nici ca umblau cu tricouri curcubeu prin camera. Nu stiu de ce nu mi-au spus din prima. Poate pentru ca e stupid sa te apuci sa explici unui om nou cunoscut cu cine ti-o tragi si de ce.  Eu una stiu de ce nu le-am zis EU din prima. Pentru ca nu eram foarte sigura ca am interpretat corect diverse chestii si mi-era sa nu fie de fapt doua persoane homofobe dar mai tactile in socializare, care sa se isterizeze la etichetarea mea. Pentru ca, nu-i asa, "you're gay" e o insulta, mai ales pe la noi. Intr-un final m-am decis "sa rup tacerea" si sa vorbesc cu Ana. Habar nu am de ce nu cu cealalta. De fapt habar nu am de ce mereu m-am lipit mai mult de A. decat de R. cu toate ca cealalta parea uneori mai sociabila, Ana avand perioadele ei de meditatii morocanoase si nicidecum vreo vrabiuta ciripitoare. Pur si simplu Ana mereu a parut mai buna de purtat discutii serioase dintre ele doua. Ca de la fimeie la fimeie.
Asa ca i-am tinut un lung discurs despre toleranta si intelegere si inofensivitatea anumitor alegeri care pana la urma ne privesc, in timp ce ma holbam la ea prin oglinda, ca o mare curajoasa ce sunt, tot dand cu rimel un ochi. Am luat-o prin pruni, am vorbit despre libera alegere, despre cum nu ma intereseaza pe mine alegerile altora, despre ce viata misto am avea daca ne-am vedea fiecare de ale lui, asta in timp ce Ana ma privea din ce in ce mai confuza tot prin oglinda. Cand in sfarsit am scos porumbelul , adica "mie mi se pare ca voi doua sunteti pe invers si un cuplu si vroiams a zic ca sunt ok cu asta", mi-a raspuns "asta era?! tot caminul stie. acu afli?"
Si apoi totul a intrat in normalitate.
Cred ca faptul ca am avut colege de camera  / apartament gay ani de zile m-a ajutat mai mult decat o suta de platforme program, doctrine liberale si teorii manifest. Pentru ca pur si simplu realizezi, zi de zi, cat e de normal totul. Pur si simplu imparteam camera cu un cuplu. Nu se fereau de mine pentru ca erau gay, se fereau pentru ca asa se fereste oricine, daca stai cu un tip si o tipa in camera nu-i gasesti stand capra si salutandu-te amical "oh salut, tocmai ne-o trageam". Aveau certuri obisnuite, impacari obisnuite, planuri obisnuite. Probleme obisnuite, solutii obisnuite. Singurele chestii care ne scoteau oarecum din normalitatea asta erau de fapt diversi curiosi heterosexuali care ma iscodeau de detalii, pe care mi-era tarsa sa le dau - oricum nu le aveam pentru ca, repet, erau plictisitor de normale. Fetele ma intrebau cu scarba, barbatii cu o curiozitate putin gretoasa. Intotdeauna, indiferent de varsta interlocutorilor.
In rest, nothing much. Am mai auzit cand si cand de ea. Am tinut legatura, ne-am mai vazut. Ne-am mai ajutat. Cumva am stiut una de alta in repere vagi, de pe un an pe altul. E una din cunostintele mele, una din prietenele mele vechi dar mai indepartate. Si e fix ca toti ceilalti.
Iar interviul asta e luat ei pentru ca initial vroiam sa imi dau eu cu parerea despre ce s-a intamplat pe la MTR. Apoi mi-am zis ca imi usuc gura degeaba. Apoi m-am gandit sa o intreb pe ea. Apoi m-am gandit ca poate isi usuca si ea gura degeaba. Apoi m-am gandit ca totusi micercarea moarte n-are. Si ca ar fi o idee sa iau un interviu unei lesbiene adevarate. Care se scoala de dimineata, se spala pe dinti, isi pupa iubita, se duce la birou, se sperie de factura de intretinere, se uita la filme de pe net, si-a luat caine si il invata sa se pise unde trebuie, merge in Vama, NU se imbraca in haine de plasa de pescuit, nu alearga pe strazi hartuind minore, NU face niciunul din lucrurile pe care nu le-ai face nici tu, NU e desprinsa dintr-un pornache ieftin. Nici dintr-un pornache scump. Nu fuge dupa nevasta-ta sa o corupa. Munceste. Plateste taxe la stat. Banii ei se duc si aia in PIB. Isi citeste mailurile la cafea. Ar vota dar n-are cu cine.  E fix ca tine si atat. Nu-ti dauneaza. Nu-i daunezi nici tu ei.

1.       Salut, Ana. Ghici ce. Ti se propune inca o conversatie pe tema faptului ca esti gay. Ce parere ai despre asta?
Salutare! Nu ma deranjeaza, mai ales ca aceasta discutie o am cu tine. Ne cunoastem de foarte multi ani si intotdeuna m-am simtit confortabil in prezenta ta. De obicei nu ma deranjeaza sa vorbesc despre orientarea mea sexuala, atat timp cat persoanele cu care vorbesc se dovedesc a fi oameni deschisi la minte.

2.       Rezuma-mi in cateva cuvinte cum e pentru tine sa fii o femeie gay / lesbiana in 2013, Romania.
Nu cred ca a fi femeie gay/lesbiana in 2013 in Romania este deja a state of being sa zic asa, ca in romana nu imi vine termenulJ. E usor si complicat in acelasi timp. E usor daca nu esti open cu faptul ca esti gay, pentru ca nu scrie pefruntea nimanui “gay” sau “lesbiana”, asta depinde foarte mult de comportamentul tau in societate, si daca vrei sa te afisezi cu orientarea sexuala la inaintare. Complicat poate fi in momentul in care eticheta deja este pusa si nimeni nu te mai percepe ca un individ de sine statator, ci te asimileaza unui grup si unei singure afirmatii : “toti gay-ii sunt la fel” si asta din cauza faptului ca se mediatizeaza numai “specimene de soi” J). Pentru mine e ceva normal, asa sunt si cu asta merg inainte. E o stare cu care sunt confortabila si cam merg pe ideea ca pe nimeni nu ar trebui sa intereseze ce fac eu acasa si cu cine. 

3.       Ce reactie au oamenii din jur cand aud sau afla de orientarea ta sexuala?
In general reactiile au fost super in regula, nu am intalnit oameni carora sa le marturisesc  ca nu sunt hetero si care sa fi avut reactii adverse. Cel putin nu in fata.Ce s-a petrecut dupa, e treaba lor si tine de ingustimea mintii lor, nu pot eu sa le schimb perceptia.

4.       Ai auzit de "protestul" de la MuzeulTaranului Roman? Ai vazut filmul? Ce parere ai?
Am auzit de aceste eveniment. Pana si parerea mea este impartita. Oricum, am observant ca a fi “diferit” decat majoritatea este incomod in societatea romaneasca. Da, am vazut filmul. Genial pot spune, mai ales ca in el joaca una din actritele mele preferate.

5.       De cate ori aud de Romanian Gay Parade sau manifestari similare, recunosc ca automat gandul meu e "Sper ca Ana nu e pe acolo, sa si-o ia pe coaja de la vreun ghertoi". Te duci? Sau ma ingrijorez degeaba?
Am fost. De doua ori. Prima data de curiozitate (experienta care m-a facut sa spun ca eu nu mai calc cat voi trai pe acolo), iar a doua oara la rugamintea unei prietene foartebune. Nu ai de ce sa te ingrijorezi, pot sa dau si eu pe coaja la o adicaJ) ca micuta nu sunt. Si acum ma crezi ca imi si imaginez urmatorul gen de comentariu : dar homosexualii de ce sunt agresivi? De regula, la orice om, reactia pe care o are in anumite situatii este o consecinta a actiunii altui om. Nu sunt un om violent, tef ac din vorbe de iti bagi coada intre picioare si pleci. Dar in iunie voi merge in Barcelona la Gay Pride si iti voi putea spune cand ma intorc cum a fost si care sunt diferentele dintre evenimente si oameni, avand in vedere faptul ca in Spania casatoria intre persoane de acelasi sex este permisa.

6.       De ce crezi ca se tem oamenii de homosexualitate? Sau de ce crezi ca le repugna?
Oamenii se tem de obicei de necunoscut, nu neaparat de homosexualitate. In general, cand nu cunosti ceva, instinctiv ti-e teama.E la fel ca mersul noaptea prin padure. Sunt constienta de faptul ca le repugna, si asta nu neaparat din cauza indivizilor, ci a celor care mediatizeaza toata treaba asta si care baga in fata “specimene”, exact cum am mentionat si la o intrebare anterioara. Dar daca intru in detaliu pe subiectul asta, o sa ne ia ceva vreme sa il discutam.

7.       Te simti discriminata? Daca da, cum faci fata?
Nu m-am simtit niciodata discriminata, ci maimult studiata si privita cu oarecare curiozitate.Parca as fi fost exponat rar de muzeuJ) Nu am remarcat reactii aiurea la oamenii care si-au dat seama de orientarea mea sexuala, fie ca ma cunosc fie ca nu.

8.       Cum vezi homosexualitatea in Romania in urmatorii 10 ani? Dar in 50?
Sa speram ca totul o sa fie bine si peste ceva ani nu o sa se mai arunce cu vorbe grele, rosii, oua si alte obiecte.  Bine ca nu se mai practica lapidarea in Romania J
9.       Asta nu prea e intrebare, e mai mult statement. Multa lume asociaza homosexualitatea cu promiscuitatea. Eu pe tine te stiu adepta relatiilor de lunga durata. De ce crezi ca se face aceasta asociere?
De ce sa asociem homosexualitatea cu promiscuitatea? Daca luam definitia din DEX : “PROMISCUITÁTE s. f. Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață dubios și contradictoriu și un comportament necuviincios. Conviețuire în condiții de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit. nu scrie nimic despre persoane de acelasi sex.In acceptiunea societatii, a fi promiscuu inseamna sa fi imoral. Eu una nu inteleg de ce iubirea este imorala. De orice orientare sexual ar fi ea. Asocierea se face probabil tot din necunoastere. Dar pana la urma nu ne iubim diferit, doar sexul este acelasiJ. Iar daca societatea considera ca homosexualii duc o viata dubioasa si au un comportament necuviincios, ce sa mai spunem de indivizii care practica swinging-ul. Ei nu au un comportament imoral? Tot in acceptiunea societatii, bineinteles.
1   Te-a tentat vreodata sa emigrezi intr-o tara din cauza discriminarii sexuale?
Da, m-a tentat si inca ma tenteaza, si in foarte scurt timp am sa incep impreuna cu iubita mea sa punem pe hartie argumente pro si contra plecarii intr-o tara unde orientarea sexuala nu este o imoralitate.


Read More

20 August 2012

Sfantul si Aspirina

Mi-am dus soacra la Mitropolie. Pentru ca isi dorea.
Am pus copilul in Manduca si-am pornit-o.

Am nimerit mitropolia, nu nimeream intrarea totusi, gratie epocii moderne si sistemului de sunet surround; parca se auzeau popi de peste tot, din fiecare colt. Zarit o babuta, intrebat unde se tine slujba, primit raspuns "inauntru!" , contra-atac "inauntru unde?", primit represalii sub forma de uimire alungita in vocale si ochi rotunjiti "Da n-ati fost NICIODATA?", redus inamic la tacere respectuoasa cu un "NU n-am fost, sa nu ma mai duc?" (si in gandul meu "si nici ca ma mai prinzi p'aici prea curand").
 Soacra s-a indreptat catre mitropolie, eu am bombanit ca raman pe afara. Dar unde era sa raman totusi? Nu zarisem parc prea aproape si perspectiva de a urca a doua oara infamul deal nu ma inveselea deloc. Am ramas in pridvor motaind din ce in ce mai puternic. Alexandru motaia si el, cu ochii inchizandu-se la fiecare rasuflare.

M-am asezat langa un domn cu barba si par argintii, toiag de lemn (cu cruce in capat) si ochi albastri. Am oscilat intre a sta intr-un colt, unde erau cateva doamne cu alura de capitanese in rezerva si altul, unde era o tanara familie balanganind de zor un carucior pe care-l ghicisem a fi plin. Ambele colturi aruncau negre prevestiri de dialoguri nesuferite despre copii si intrebari redundante; Am decis sa raman langa mosul cu ochi de cicoare care parea de altfel un interlocutor excelent; zambea mai tot timpul si dadea si el sa motaie. Dupa mangaiatul de rigoare al lui Alexandru - acceptat entuziast de acesta de altfel si aprobat tacit de mine - , copilul a depus armele si-a adormit tun. Ii trecuse ora de somn de ceva timp si intreaga atmosfera tragea la somn, mi se inchideau ochii  si imi zburau intrebari curioase prin cap in timp ce incercam sa raman treaza fara prea multa convingere; cum ar fi daca as adormi acum, s-ar indigna careva, hm, nu prea cred, am vazut destule babe horaind intr-un cot langa strana, oare cat dureaza chestia asta, oare nu cumva am inconjurat inutil tot dealul, la intoarcere ia sa vad daca nu cumva e vreo scurtatura....

Domnul argintiu de langa mine isi pieptana tacticos pletele mos-craciunesti si-i admira somnul lui Alex. Ii inganam din cap afirmatiile, decisa fiind sa fiu de acord cu orice e spus pe ton scazut si ma lasa sa motai; toti copiii carora le-a spus rugaciuni, zise domnul, se linistesc si adorm, ca si oamenii mari carora li se face rau prin biserica si sunt adusi la el, sa se roage pentru ei, deoarece...
- Deoarece, stiti, eu sunt sfant, spuse simplu domnul argintiu. Fac minuni. De asta m-au adus aici.
Casc un ochi prudent catre el si decid ca nu-i nici macar un micron de hartag sau apucatura belicoasa in el. Daca o fi cam dus, e clar dus in luntrea blajinilor, nu a scandalagiilor. Nici macar tonul pe care a facut uluitoarea afirmatie nu are emfaza in el. Parca mi-ar fi spus "deoarece, stiti, sunt contabil si lucrez la Electrica."

Si totusi ce raspunzi unei asemenea replici? Nimic, zambesti si dai din cap fix ca atunci cand iti zice unul ca e contabil la Electrica. Pana la urma, mai stii, o fi sfant, nu e ca si cum ar avea legitimatii si stampile. O voce mititica imi sopteste ca "fireste ca e sfant, e sfant ca toti sfintii, si ceilalti sfinti fix ca el sunt" insa nu apuca sa-si termine silogismele rautacioase. Decid sa fac conversatie cu sfantul (domnul sfant?) dar pe teme cat se poate de laice si neutre, evitand cu grija terenul minat al religiei; misiune cam grea, avand in vedere ca stau fix in pridvorul mitropoliei. Din fericire sfantul e preocupat de Alexandru, pe care il invaluie in priviri dragastoase si il copleseste de complimente. Imi umflu penele de closca cu mandrie si decid ca pana la urma n-o sa fie chiar greu sa astept sfarsitul slujbei.

Ma sfatuieste sa-i pun gluga de la Manduca in cap; adauga ca el mereu ia cate o aspirina de cate ori sta la slujba in pridvor, pentru ca e un curent groaznic aici. Gandul imi zboara la soacra-mea cu fobia "corentului" malefic si dau un sut nediplomatic vocii mititele care chitcaie de ras "sfant sfant, da' cu curentul nu te pui!" .
Ma intreaba prudent "vorbesc tare? am aparat auditiv", il asigur ca nu vorbeste tare deloc.
Ma trezesc de tot, se aud clopote, Alexandru se trezeste si el si face ochii mari; il ia pe sfant de mana si impreuna fac vreo doua ture ici colo. Deja ingrijorata pentru incheieturile sfantului imi recuperez copilul si il duc in curte, unde-i dau o misiune importanta: sa umple cu pietricele o sticla.Apoi ma pocneste iarasi motaitul. Remarc totusi ca misiunea oferita de ine a suferit ceva schimbari strategice; Alex umple ceva cu pietricele, dar nu sticla ci un burlan din peretele unei cladiri. Ma intreb unde duce burlanul asta, decid ca habar n-am si-i deturnez atentia catre niste porumbei. Porumbeii, destul de predictiv, raspund marsaluitului viguros al lui Alex cu un ropot de aplauze inaripate. Lasa un urma multi fulgi si o uimire dezamagita.

Revenim in pridvor, unde am surpriza sa dau peste sfant si un student la teologie care-i saruta mana si converseaza cu el familiar dar respectuos. Studentul pleaca, scot o sticla de apa; sfantul intreaba "dar nu ceai?" raspund surazand politicos "nu, apa e suficient" si ma intreb ce forta inimaginabila a reusit sa infinga aspirina, "ceiutul" si "corentul" la rang de sfanta treime in mintea tutror celor trecuti de 50 de ani. Apare grabit un om cu un covor. Rosu. Credinciosii se precipita catre marginea covorului. O veni ala. (paranteza: nu cunosc exact rangurile bisericesti; prin ala ma refer la arhiepiscop cred, sau cum ii zice, preafericitul, tatalor, etc) Am avut dreptate, ala vine. Somptuos, auriu, incruntat. O babuta mititica, cu chipul invesmanatat intr-o basma alba, rupe randurile cu indrazneala si tucaie sonor un preafericit dos de palma. Preafericitul se incrunta si mai abitir si continua sa alunece somptuos, intr-o falfaiala de anterii albe. In urma sa, un politist se uita cu o dezaprobare comica la babuta multumita.

Ne mai invartim prin curte si ajungem inapoi fix cand pleaca sfantul.
-Eu ma rog pentru oameni, imi explica el cu o scuza blajina licarind in ochi. Aprob mut, intrebandu-ma iarasi ce raspuns nimerit ar fi de dat.
- Ma rog de la 9 la 11 si apoi de la 1 la 3. Asa ca acum trebuie sa plec, daca mai stau putin adorm cu totul.
Ne cadoriseste cu cate un Tatal Nostru da sa plece; spre surprinderea mea, il opresc vreo cativa oameni care vor fix acelasi lucru. O fatuca indrazneata il opreste cu un "Hei, hei, stai...stati asa! Vrem si noi binecuvantarea" . Ma gandesc ca totusi, pentru o credincioasa care e, e un mod cam ciobanesc de interpelare a a unui sfant sau ce-o fi. Sfantul nu se supara totusi, surade afabil si scena cu rugaciunea si mana se repeta. Ma intreb ce cred oamenii ceilalti totusi; l-or fi crezand sfant? Probabil ca nu, altfel sarmanul batranel ar fi deja balit tot de atatea tocaituri evlavioase; ba mai mult, poate l-ar lua pe sus si l-ar impinge intr-o racla de moaste, sa nu se mai fataie atata. Atunci, il cred nebun? Posibil, si de ce alergatul dupa rugaciune si mana in cap? Probabil sunt ca vanatorii de autografe care cer, "just in case", o semnatura si de la micul debutant intr-un amarat de scurt metraj esuat. Mai stii, poate ajunge cineva in viata asta. In cazul de fata, in viata ailalta.

Daca tot a plecat, intreb fata care-mi surade radios cine era. Imi raspunde ca l-a adus parintele sa stea la mitropolie.
Ei poftim. Vorbea serios.

Read More

22 May 2012

Amice, esti un dobitoc.

Trebuia sa platesc intretinerea. Intre 8 si 9. M-am invartit o ora cu Alex ba in sling ba pe jos pe tricicleta ba de manuta. Nimic.
Vizavi, trei fetite zgomotoase cromatic si auditiv, pe role, in parcarea interioara - goala - a unei firme, supravegheate de un domn carunt.
Apar 2 baieti pe role, vor sa se alature, fetitele chiraie dramatic si domnul carunt ii indeparteaza. Fetitele se aduna multumite intr-un coolt si ciripesc victoria. Mie imi vine in minte "For the Birds" - Pixar.

"Toti prietenii mei sunt acolo"
Cobor ochii si dau de un baietel plinut, aproape ciocolatiu. Cu sprancene negre, burtica si ochi catifelati.
"De ce nu mergi sa te joci cu ei?"
"Pentru ca nu am voie. Individul acela mi-a vorbit urat si nu imi permite."
Ma foiesc mental, surprinsa de dictia bizara. Ma uimeste dictia copiilor "de azi" si alegerea cuvintelor, intonatia. Copiii care sunt lasati prea mult la tv sunt atat de usor de ghicit, parca ar purta un tricou cu "Disney is my only friend". Recunosc de la o posta exagerarea vocalei, limba de lemn a traducatorilor si intonatia scartaita a actorilor care dubleaza. Fuck Disney.
"Nu te lasa sa te joci acolo?"
"Nu, m-a gonit." Si genele lungi se pleaca asupra ochilor, intr-o tristete dezarmanta.
"Ai facut ceva?"
"Nimic, m-am dus sa ma joc doar."
"Individul" e portarul care ma spioneaza mohorat de dupa baricada de sticla a usii de la firma. Cica l-a facut nesimtit si principalul motiv pentru care l-a gonit e ca "pentru ca nu stiu sa vorbesc". Ce porcarie. Dau sa trec strada sa ma iau de el dar apoi imi reamintesc ca in fond e un spatiu privat. Hm. Atunci alea mici de ce se joaca acolo? Ce-o fi avut cu asta micu, i-o fi zis vreun neologism care l-a pus in dubii. Sau o fi tigan. Ma mai uit odata la baiat, e brun cu accente de catifea si desi tenul pluseaza, accentul si atitudinea nu fac parte deloc din specificul natiei. Un copil de tigan (si acu scuzati rasismul) l-ar fi pus la punct sau umplut de noroace verbale pe respectivul paznic. Daca scena asta se petrecea in Baicului, in zona in care am stat eu acum ceva ani,  paznicul ar fi fost deja asediat de mama, bunici, tati, unchi, matusi, veri iar usa aia ar fi fost mata de atata scuipat. Deci poate n-o fi tigan si paznicul poate n-o fi vreun porc rasist. Sau poate da. Sau poate a facut asta micu ceva. Le-o fi speriat pe astea. Insa baiatul pare atat de inofensiv si moale, rasuceste un betisor cu mainile grase incat tai de pe lista posibilitatea asta. Pff...hai sa ma duc totusi.
Nu apuc, pentru ca interlocutorul meu ma intreaba "Acesta este copilul tau?"
"Da"
"Ce varsta aveai cand te-ai casatorit?"
"25 de ani"
"Oh!" exclama teatral micul meu intervievator. Dupa pauza de rigoare, adauga "asta este mult, in comparatie cu mama mea."
"Mhm..." cad si eu de acord, intr-o doara.
"...mama s-a casatorit la paisprezece ani."
E randul meu sa exclam un "oh!" prudent si sa ma gandesc "frate, paispe ani, la paispe ani nici nu stiu daca aveam par la..."
si gandurile mele murdare sunt intrerupte iarasi de dictia cristalina
"Sora mea are treisprezece ani iar eu noua".
Continuam discutia, mai vorbim de "individ", imi povesteste ca se va muta in curand "intr-o vila la Pipera", de cele trei masini pe care le-au avut pana acum, de cainele de la vila. Il incurajez spunandu-i ca acolo va avea prieteni noi si ca macar va scapa de "individ". Aproba cu un entuziasm mimat politicos.
Apare un alt baiat, tot pe role, transpirat tot, il abordeaza direct "baiatu' ia zi, ai vazut doi baieti..." si ii descrie pe cei goniti de domnul carunt. Nu aude sau nu baga in seama formula de salut cu care a fost intampinat "Buna! vrei te rog sa te joci cu mine?" si ceva in mine se strange ghem, ok poate avea dreptate sa nu se entuziasmeze prea tare, poate e fix din categoria nefasta a lui "vrei te rog sa te joci cu mine" care ajunge pana la urma sa se joace doar cu cele o suta de masinute singur prin sufragerie, cu Disney in fundal. Futu-i ma-sa de selectie sociala.
Baiatul pleaca, apare cineva la balcon si intreaba ceva intr-o limba hrascaita. ii spune Mustafa. Ah ok, ma iluminez. Sunt arabi. Mustafa povesteste incidentul intr-o araba presarata cu romana, "...nesimtit...idiot...nu ai ce cauta...pleaca". Mda.
Apare si tatal care converseaza intr-o romana stricata cu el, tot de la balcon
"Muztaba, ge s-a indamblat?"
Aceeasi relatare, dar intr-o romana fluenta si bizar de corecta. Ultimul tip pe care l-am auzit vorbind atat de corect e mort de cativa ani si se numea Pruteanu. S-o fi reincarnat in asta micu. Ce ghinion. Oricat de corect ar vorbi n-o sa treaca vreodata de zidul de indivizi.
Spre dezamagirea ambilor (visam sa iasa cu un iatagan ceva sau barim o petarda), tatal rezolva conflictul pe principiul inteleptului: cedeaza.
"Daga a zis za nu te duci, nu te mai du acolo."
Clanc. S-a inchis fereastra.
"Dar nu am cu cine ..."
Il iau pe Alex in brate, jenata, si imi fac de lucru cu slingul.
"...sa ma joc."
Alex casca, e somnoros, tipa de la intretinere mi-a tras clapa. Dau sa plec dar il reasigur pe Mustafa ca in nici un caz n-are dreptate individul, ca e un baietel destept si ca stie sa vorbeasca mai bine decat multi dintre cunoscutii mei. Imi raspunde iarasi, cu aceeasi politete impaciuitoare "Multumesc". Mda. Apa de ploaie, eu cu complimentele mele. Ridic ochii instinctiv si dau de alta pereche de ochi, puternic fardati, care imi zambeste recunoscator. Mama lui Mustafa a iesit si ea sa arunce un ochi. Flutur o mana si ma duc spre casa.

Ma tem de fundamentalistii religiosi de orice factura ar fi; si ma tem de Islam ca forta in asa hal incat evit pana si sa imi imaginez cum ar fi daca ar fi sa fie ce vor ei sa fie. Insa nu cred ca tratand urat ORICE emigrant arab, izolandu-l de mic si injurandu-l, ne alegem cu ceva bun. In nici un caz nu ne pictam portretul de "caini necredinciosi" in culori mai pastelate.

Deci stimate individ, n-am ce sa-ti fac pentru ca pana la urma pazesti un spatiu privat. Esti un dobitoc impaclit, atata pot sa-ti spun. Te temi de oameni pe care nu-i cunosti si te cuvinte pe care nu le intelegi. Sunt sigura ca te-ai dus acasa si i-ai povestit strambei de nevasta-ta cu mandrie cum ai aparat tu firma si patria si norodul de asaltul otomanilor, reincarnat intr-un baietel grasut de noua ani. Care folosea cuvinte din mai mult de doua silabe, spre scarba si spaima ta.

Later Edit:
am uitat sa scriu in post ca dupa ce a inchis ta-su fereastra
m-a intrebat
"oare de ce te simti foarte greu cand iti vine sa plangi?"




Read More

08 May 2012

Lamaita si fostul receptioner

Pe Lamaita am auzit-o mai intai protestand cu vocea ei dogita si indignata "stai, bre! vrai sa ma dai jos din tren! poate cazi si zice lumea ca te-am aruncat io"
Am aruncat un ochi si desi n-aveam chilotii de Superman la mine, am decis ca ar fi momentul sa intervin. Un nene cherchelit, inspre 60 de ani, se inclina in afara zumzaind cu afabilitate de chefliu "Aici e Ploiestiul?.....eu la Ploiesti cobor...deci cobor acum"

L-am reasigurat si eu ca mai e pana la Ploiesti apoi am revenit la locul meu, cum victima parea de altfel stapana pe situatie si se indepartase, strangandu-si scarbita fusta si parul intr-o parte. Apoi am constatat ca de fapt statea langa mine in tren, pe partea cealalta.
Spre neplacerea mea, mosuletul chefliu a revenit si s-a asezat fix langa mine rnjind tamp si mirosind puternic a pisat, trascau si haine nespalate. Am predat armele, mi-am insfacat bagajul si am sters-o langa Lamaita, declarand "ne cunoastem, suntem impreuna". Mi-era mila si rusine sa explic realitatea; nu si Lamaitei insa, care desi s-a amuzat de subterfugiul meu, i-a repetat in dese randuri "Puti, bre! pute tot pa tine".
Si uite-asa am petrecut timpul.

Chefliul s-a dovedit o jalnica epava a ceea ce ar fi fost pe vremuri o persoana interesanta si cultivata. S-a plans de femei, mai precis de faptul ca fug de el ("pai daca puti!" a punctat crud dar just Lamaita), de pretul incredibil al unei nopti la hotel, petrecute cu una din gara careia i-a dat doua pachete de tigari si niste muschi. Lamaita scutura din cap, scarbita. "Ce n-o dusasi, bre, in ghena? Pa doo pachete da tigari si iti trebuia hotele? In ghena, de unde-ai luat-o". Ezitant, fustangiul prizarit pluseaza "dar i-am luat si de mancare" (Lamaita tot dispretuitoare dar amuzata, se stramba) "muschi din ala bun, salam fin, muschi tiganesc..." Lamaita il incurajeaza "e  hai ca s-aduna, muschi, salam, tigari..."

In rest, Lamaita isi petrece timpul descusandu-l. Ma uit la ea si imi reconfirm in gand teoria mea ca orice tiganca are limbarnita si ar fi buna de luat interviuri in locul celor de la televizor. Nici macar nu-si da silinta, se cunoaste ca isi exerseaza lenes o parte din talent ca o pisica satula care nu lasa totusi un soarece sa plece. Rasucit din vorbe, batranelul scuipa tot. Are 10 milioane pensie si bani in banca; Lamaita intreaba cati si la ce banca, eu incep sa ma ingrijorez si incerc sa schimb subiectul; mi-e sila si mila de el, mai mult sila dar orisicat. Raspunde insa afabil ca mai are vreo cinci mii de euro, partea lui de mostenire; ca e din Valcea, ca sta in casa parinteasca si ca umbla prin tara cu trenul din gara in gara "dupa gagici" "dupa boschetare" il corecteaza necrutatoare Lamaita. Apoi incearca sa ne agate pe amandoua spre amuzamentul punctat de hohote puternice al Lamaitei si spre iritarea mea crescanda; din fericire noua mea companioana de drum isi inteteste mistourile iar eu scap neobservata pentru moment. Insa el revine, cu insistenta caracteristica chefliilor si declara "ehei, eu sunt umblat prin lume, cate limbi straine stiu..." si scepticismul meu e scuturat cand ma intreaba cateva fraze uzuale (ce mai faceti, cum va numiti, unde mergeti" pe rand in engleza, franceza, italiana, germana, spaniola si inca vreo doua pe care le intuiesc a fi rusa si portugheza.

E randul nostru sa fim surprinse, Lamaita converseaza cu el intr-o franceza clara dar spoita de poleiala accentului tiganesc - si cu atat mai sonora, intorcand capete si priviri curioase. Eu refuz sa-i zic numele meu desi tocmai ma intrebase in aproape toate limbile UE; il iscodesc totusi si incepe sa povesteasca, intrerupt si amnezic dar suficient de coerent, ca a fost receptioner in Grecia zeci de ani, la un Youth Hostel si ca inainte de asta a lucrat "la petrol" si de aici pensia mare; Imi povesteste toate astea intr-o engleza fluida pe care o traduc Lamaitei curioase din fata mea. Amandoua conchidem sec "si praful s-a ales, bautura, vezi"
Insa povestea fostului receptioner recade in obsesia plicticoasa a femeilor; incepe sa isi aminteasca de turiste, ehe, ce de turiste veneau, ce de studente, din Suedia, din Franta, de peste tot, ce femei mai erau.

E randul meu sa fiu descusuta dar sunt mult mai zgarcita in povesti. Se intrerupe brusc din peroratia despre femei sa observe "ia te uita ce ochi luminosi aveti!" si apoi, facand o legatura pe care n-o pot deduce intreaba "ce facultate ati urmat?" ii raspund si conchide satisfacut "aha, de aia."
Driblez atentia in campul Lamaitei "poate stie sa-ti ghiceasca", se invioreaza si povesteste de o ghicitoare din Ploiesti, ce castel are aia, "cu aur pe acoperis, aur domle". Lamaita asculta atent coordonatele, apoi intreaba strada, completeaza adresa si detalii arhitecturale obscure apoi explica spre surprinderea noastra "aia-i soru-mea, vine si ea maine la spital". Inviorat, receptionerul propune "sa ma duc la ea sa ma dezlege, cred ca-s legat de nu prind gagici", Lamaita se umfla de ras si aproba "du-te du-te, legat esti", eu protestez "nu te duce domle, te dezleaga de pensie" si radem tustrei pe trei tonalitati; eu la mijloc, receptionerul chitcaind intrerupt si Lamaita acoperindu-ne in tonuri ample de bas.

O tine asa pana cand il avertizez ca urmeaza cu adevarat Ploiestiul. Pleaca, aruincandu-ne o ultima privire aburita si zambind larg. Incearca sa ne ia numerele de telefon, raspund ca telefoanele noastre sunt la sotii nostri. Lamaita se amuza "si apoi crede ca mi-am luat amant!" iar fostul receptioner se amuza si el, bonom, de propria depravare "si inca ce amant!..." si hahaiala se amplifica la unison. Are ochi albastri, enormi dupa lentilele groase, cetosi, e slab, zbarlit si cara cu el o geanta prafuita. Ne uitam cu parere de rau dupa el; eu gandindu-ma la viata lui, Lamaita, mai practica, la sursa de amuzament "ne distram cu el, acu imi pare rau ca pleca."

E randul Lamaitei sa povesteasca. Se duce la sora sa, care va fi operata a doua zi. Sunt sase surori si toate stau la spital cand se interneaza vreuna. Ultima data, bolnava isi pierduse pofta de viata, de mancare, tanjea; au dansat, au glumit, au hranit-o cu lingura si au repus-o pe picioare.
Are trasaturile faciale comune etniei; ochii rotunzi, mici, de culoarea aceea gri-verde-inca ceva, cercetatori si vii; arcade descendente, frunte tesita, pometi puternici si nas mic, usor acvilin. Gura cu dinti de aur e frumoasa, bine conturata. O vad ca se cauta sa se stearga pe maini - atinsese ziarul fostului receptioner si declara "si hasta pute, bre! toate put pa el" - si-i ofer un servetel umed. Se sterge meticulos pe mainile cam mari, cu unghii frumoase, ingrijite, apoi scotoceste in geanta dupa o sticluta de parfum si da un puf discret in podul palmei, ceea ce ma amuza. Obiceiul asta l-am avut si eu, pana sa constat ca parfumurile traznesc daca-s aplicate pe zone fierbinti - podul palmei, gat, coapsa - si ca usuca pielea mai ceva ca spirtul.
Are sase copii si e mandra si fericita ca i-am pus intrebarea si poate sa si-i laude.Ma uit la sanii ei rotunzi, semeti inca sub bluza subtire, decoltata, si ma intreb oare cati prunci ar mai trebui sa hraneasca ca sa le pes de gravitatie sau varsta. Probabil niciunul, probabil Lamaita isi va duce tatele de piatra si dintii de aur cu ea in mormant. Are parul lins pieptanat in coada pe spate; si-l da intr-o parte dintr-un gest reflex, sa nu se aseze pe el.

Daca tot si-a afirmat etnia din primele secunde "ai zis ca suntem impreuna, ai vazut ce fata o facut, io tiganca, tu romanca, de unde atata haha") ma apuc s-o descos. O intreb de stabori, de Cioaba, de imparatul Iulian, de gabori, de laiesi, de ursari, de lingurari. O intreb daca limba tiganeasca e la fel peste tot, daca intelege tiganii nascuti in Spania sau in Germania, ma asigura ca da, e aceeasi limba "e mai talmacita da te-ntelegi". Trec politicos peste intrebarea nerostita "dar ce faci in Franta", nu de alta dar prevad cateva posibilitati si amandoua probabil ne dorim acelasi lucru, sa palavragim neutru si sa treaca timpul mai usor pana ajungem in Bucuresti.
Ajungem la copii, spre satisfactia mea launtrica o aud bombanind o parere pe care si eu mi-o asum "atata le zice, sa nu pune mana pa aia, sa nu pune mana pa hailalta, ca microbi, ca alea si sta cu ei in spetale si sa-mbolnavesc intr-una. Da aia, ca ii tine infofoliti si-i pazaste ca pa moaste"

O intreb daca si-a casatorit ea copiii, neaga initial "nu, si-a ales ei pa cine a vrut" dar se dezice imediat. Le-a ales nurorile a doi dintre fii; la unul a anulat logodna initiala, deoarece la negocieri potentialul socru i-a vorbit urat iar fiul, jignit, a pus capat relatiei conchizand de altfel oarecum jur "daca o injuri pa mama inainte de nunta, cand om face copii impreuna ce faci, te pui cu parul pe mine si pe ea?"
La al doilea recunoaste pe jumatate ca a gresit la ales; nu-i placea de ea si s-au despartit.
"Era cam scurta, cam grasa, da io i-am zis da cine sa m-asculte, i-am zis: fata mea, uita-te la mine ca nu te-nvat de rau, zambeste, umbla si tu mai vesela, pune farfuria pa masa frumos, daca umbli asa ciufuta cine sa te placa. Aduceam manichiurista, coafeza acasa, toata lumea isi facea unghiile de la mine din casa, ea nu. I-am zis, fii curata; spala paru sa scartaie, spala mana, spala picioarele ca la asta te uiti prima data: in cap, la maini si la picioare, ca daca astea is jegoase e clar cum e restul. Spala (se loveste franc peste pantecul invesmantat in catifea turcoaz) bucata aia da carne, ca atatica e, nu e mult da spalat la ea, sa fii curata si vesela. Ea nimic!"

Aprob prudent din cap intrebandu-ma ce alte sfaturi o mai fi primit nora cea ciufuta si scurta dar Lamaita nu ma lasa mult sa ma intreb si explodeaza sonor "Io le-am zis la toate fetele si nurorile mele, sa ma crezi, le-am invatat, sa-ti miroasa pizda a parfum!" Compartimentul se framanta de rumoare si cateva capete indignate se intorc catre noi; imi suprim un hohot de ras si decid sa ignor scandalizarea generala. Lamaita continua imperturbabil "sa iti fie pizda curata ca apa de-o bei si sa miroasa a parfum! ca daca nu, sa duce la alta la care miroasa a parfum. Pai nu?"

Revenind la familia ei, i se lumineaza fata si deodata Lamaita e frumoasa si mandra, in fusta ei turcoaz si cu ochii scanteind.
"Asta e cea mai mare mandrie a mea, imi creste inima cand intind masa da doispe persoane si ii vad pe toti si eu sa servesc la masa, sa vad doispe oameni mancand si sa ii stiu toti ai mei"
Se apropie Bucurestiul, ajungem iarasi la tigani. Se declara "tiganca romanizata" si rade dispretuitor cand intreb de termenul de rrom. Inainte de asta ma asigurase ca probabil Cioaba si Iulian "is imparati acolo la ei, nu la noi". Imi garanteaza ca "daca te duci la tigan si zici ca ti-i foame nu te lasa pana nu te saturi", dezaprob mental dar dau din cap ingaduitor si ma intreb ce-ar face Lamaita daca s-ar trezi cu mine la usa zicand ca am sapte frati acasa si mi-i foame. Probabil m-ar lua in Franta sa scoata un folos de pe urma mea si m-ar satura, dar nu neaparat de mancare. Sau poate mi-ar da ceva, mai stii.

Imi povesteste cum data trecuta cand au stat in salon cu sora lor o pacienta romanca s-a  plans sotului, de fata cu ele "nu pot sa respir din cauza tigancilor astea imputite". Cum a doua zi a facut insa o criza de astm si a trebuit sa gesticuleze fix catre imputite sa ii dea inhalatorul, pentru ca doar ele stateau de garda; asistentele erau duse. "Io nu i-am zis nimica da cumnata asta a mea i-a dat inhalatoru, a facut acolo puf puf cu el cum i-a aratat si i-a zis "acu nu te mai sufoc, hai?"
Ma uit la ea si discret inspir mai adanc; nu vine nici un miros urat dinspre ea, miroase a balsam de rufe, sapun si parfumul din geanta; totusi cunosc stereotipul cu "tiganii put" si mi-au mutat si mie nasul destui; un miros crancen de urina si ranced. Insa acelasi miros l-am simtit si la romani, la babe incotosmanite in 336, la administratori nadusiti si chiar si la unul din profesorii din liceu.

Se apropie Gara de Nord, ne indreptam spre usa; suna Alin si eu scotocesc pierduta in propria geanta intrebandu-ma unde mi-o fi telefonul. Mi-l gaseste Lamaita din ochi, spre uimirea mea sincera "iti suna telefonu, e in buzunaru ala din spate in geanta". Ba sa fiu a dreacu. Radar, frate.
Ne despartim scurt pe peron. Partea rasista si sperioasa din mine ma indeamna sa ma pipai discret in buzunar dupa mobil si portofel. Partea blanda si iubitoare de oameni ma face sa-i urez multa sanatate Lamaitei si sa adorm zambind, cu gandul la fusta ei de catifea turcoaz.

Read More

28 April 2012

Cratime si alte dileme moderne









Daca vreodata cunostintele tale ti se par subrede, viziteaza http://scri.ro/


E un site bun, concis, util, necesar. Mi-as fi dorit sa fiu macar o zi din viata atat de utila.


Iata un mic interviu cu autorii blogului:


Karioka: Mulţumesc mult. În cinstea acestui eveniment mi-am pus diacriticele, pe care le consider un fel de tocuri ale scrisului; le pun rar, merg greu şi abia aştept să mi le dau jos.

Emi & Alex:



Apreciem efortul și să știi că-ți stă bine așa 



De cât timp există proiectul scri.ro şi cum a demarat?

Cred că fix zilele astea împlinește 2 ani. Există o dată de început formal și există momentul în care ne-am disciplinat să adăugăm conținut constant, dar fără bife în calendar. Motivul pentru care ne-am apucat de treaba asta a fost o simplă și dureroasă observație – am constatat că limba română e din ce în ce mai chinuită, iar asta se vede foarte clar în mediul on-line printre comentarii și statusuri. Fie că simțeam uneori impulsul de a-i corecta pe unii, fie că mă abțineam, am decis că merită să încerc să schimb ceva și am început să scriu despre ce mă doare într-o formă cât mai accesibilă, nu neapărat didactică, pentru că oricum nu mă recomandă decât experiența de utilizator (destul de riguros) și nu studiul aprofundat în domeniu.


Atrageţi atenţia asupra greşelilor de exprimare şi in conversaţiile de zi cu zi sau doar pe site? Ce reacţii primiţi de obicei?


 Depinde. Sunt situații în care consider că merită să atrag atenția, dar ca în orice aspect din viața asta, trebuie să știi să-ți alegi bătăliile. Iar reacțiile tind să fie proporționale cu firea și intelectul fiecăruia, motiv pentru care și merită să fii selectiv în atenționări.

Cum combatem argumentul "nu contează cum am scris, contează că în final mă înţelegi"?


 Poate fi un argument valid dacă scopul e să ne înțelegem și atât, dar mi se pare că e mai degrabă motivul leneșului. Oricum, e foarte important să te adaptezi la context – una e să scrii un SMS în grabă și alta e o teză la școală și, din păcate, generațiile care vin par să nu prea mai aibă discernământ.

 Primiţi mult hate-mail?  

 Foarte rar. Nu e un subiect care să angreneze cine știe ce patimi.

Cum vedeţi limba română vorbită în, să zicem, 50 de ani?  Cum credeţi că vom scrie şi citi în urmatorul secol?



Limba vorbită probabil că va fi mai plină de împrumuturi. De scris se va scrie în mod sigur mai abreviat, iar de citit... Mult mai rar de pe hârtie.


Există vreo modificare aprobată în DOOM sau DEX care să vă fi iritat? (exemplu: pe mine giaca / giace m-a înfiorat)

Niciun și nicio nu sunt printre favoritele mele, dar m-am adaptat. Mi se pare important pentru buna înțelegere să respectăm normele (cel puțin cele de scriere), chiar dacă nu suntem neapărat de acord.


Aveţi un scop de atins, cu proiectul scri.ro? Ce planuri aveţi pentru viitor?


  Scopul și-l atinge de ceva timp, pentru că informația ajunge la destul de multă lume în fiecare zi. Mai departe, nu putem decât să sperăm ca măcar câte o cratimă rătăcită să-și găsească locul, ca urmare a unui articol de-al nostru. Iar pentru viitor, ne dorim să putem continua cu adăugarea constantă de conținut, pentru că nu e ușor să ai idei (bune) în fiecare zi.


Un mesaj pentru cei care vă citesc constant


Pentru cei ce ne citesc constant, numai mulțumiri. Pentru cei ce citesc doar o data, cu plăcere. Și pentru oricine e interesat, menționăm și cu ocazia asta că ne-am dori să avem o secțiune activă de guest-posts, unde am adăuga cu drag articole pe teme conexe site-ului.
Read More

Facebook

Popular Posts

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (10) adoptie (2) AION (2) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (9) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (2) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (6) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (3) cărți traduse (4) coada-coada (1) concediu (6) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (5) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (14) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (7) film (7) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (3) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) Ioana Neagu (1) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (14) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (18) nutritie (2) oameni (67) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) pisici (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (10) religie (6) ring-sling (2) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (1) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (6) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (76) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (8) wow (1) WTF (28) www.davidkinsella.com (1)