Probabil acum e frumos acolo. Te pomenesti ca acum sunt blocuri de corporatisti in cartiere noi si spalatele prin jur. Acum 10 ani erau un pod, camp si caminele de nefamilisti, liceul de poligrafie (whatever the fuck that is)...si noi. Noi, aia care nu mai incapusera pe nicaieri mai bine. Noii, aia de la UB care nu prinsesera Grozavesti.
Long story short, am locuit cu Ana si prietena ei ani buni dupa ce nu am mai stat in camin. Am stat si in gazda impreuna, am iesit si prin oras, am fost si pe la mare, am impartit joburi infecte si cel putin primul an pana m-am pus pe picioare cat de cat cu banii, le-am tocat pe ea si pe prietena ei de tigari si alte resurse cu mare constiinciozitate. Si m-am prins ca-s gay cam la vreo doua saptamani dupa. Nu pot spune ca se ascundeau dar nici ca umblau cu tricouri curcubeu prin camera. Nu stiu de ce nu mi-au spus din prima. Poate pentru ca e stupid sa te apuci sa explici unui om nou cunoscut cu cine ti-o tragi si de ce. Eu una stiu de ce nu le-am zis EU din prima. Pentru ca nu eram foarte sigura ca am interpretat corect diverse chestii si mi-era sa nu fie de fapt doua persoane homofobe dar mai tactile in socializare, care sa se isterizeze la etichetarea mea. Pentru ca, nu-i asa, "you're gay" e o insulta, mai ales pe la noi. Intr-un final m-am decis "sa rup tacerea" si sa vorbesc cu Ana. Habar nu am de ce nu cu cealalta. De fapt habar nu am de ce mereu m-am lipit mai mult de A. decat de R. cu toate ca cealalta parea uneori mai sociabila, Ana avand perioadele ei de meditatii morocanoase si nicidecum vreo vrabiuta ciripitoare. Pur si simplu Ana mereu a parut mai buna de purtat discutii serioase dintre ele doua. Ca de la fimeie la fimeie.
Asa ca i-am tinut un lung discurs despre toleranta si intelegere si inofensivitatea anumitor alegeri care pana la urma ne privesc, in timp ce ma holbam la ea prin oglinda, ca o mare curajoasa ce sunt, tot dand cu rimel un ochi. Am luat-o prin pruni, am vorbit despre libera alegere, despre cum nu ma intereseaza pe mine alegerile altora, despre ce viata misto am avea daca ne-am vedea fiecare de ale lui, asta in timp ce Ana ma privea din ce in ce mai confuza tot prin oglinda. Cand in sfarsit am scos porumbelul , adica "mie mi se pare ca voi doua sunteti pe invers si un cuplu si vroiams a zic ca sunt ok cu asta", mi-a raspuns "asta era?! tot caminul stie. acu afli?"
Si apoi totul a intrat in normalitate.
Cred ca faptul ca am avut colege de camera / apartament gay ani de zile m-a ajutat mai mult decat o suta de platforme program, doctrine liberale si teorii manifest. Pentru ca pur si simplu realizezi, zi de zi, cat e de normal totul. Pur si simplu imparteam camera cu un cuplu. Nu se fereau de mine pentru ca erau gay, se fereau pentru ca asa se fereste oricine, daca stai cu un tip si o tipa in camera nu-i gasesti stand capra si salutandu-te amical "oh salut, tocmai ne-o trageam". Aveau certuri obisnuite, impacari obisnuite, planuri obisnuite. Probleme obisnuite, solutii obisnuite. Singurele chestii care ne scoteau oarecum din normalitatea asta erau de fapt diversi curiosi heterosexuali care ma iscodeau de detalii, pe care mi-era tarsa sa le dau - oricum nu le aveam pentru ca, repet, erau plictisitor de normale. Fetele ma intrebau cu scarba, barbatii cu o curiozitate putin gretoasa. Intotdeauna, indiferent de varsta interlocutorilor.
In rest, nothing much. Am mai auzit cand si cand de ea. Am tinut legatura, ne-am mai vazut. Ne-am mai ajutat. Cumva am stiut una de alta in repere vagi, de pe un an pe altul. E una din cunostintele mele, una din prietenele mele vechi dar mai indepartate. Si e fix ca toti ceilalti.
Iar interviul asta e luat ei pentru ca initial vroiam sa imi dau eu cu parerea despre ce s-a intamplat pe la MTR. Apoi mi-am zis ca imi usuc gura degeaba. Apoi m-am gandit sa o intreb pe ea. Apoi m-am gandit ca poate isi usuca si ea gura degeaba. Apoi m-am gandit ca totusi micercarea moarte n-are. Si ca ar fi o idee sa iau un interviu unei lesbiene adevarate. Care se scoala de dimineata, se spala pe dinti, isi pupa iubita, se duce la birou, se sperie de factura de intretinere, se uita la filme de pe net, si-a luat caine si il invata sa se pise unde trebuie, merge in Vama, NU se imbraca in haine de plasa de pescuit, nu alearga pe strazi hartuind minore, NU face niciunul din lucrurile pe care nu le-ai face nici tu, NU e desprinsa dintr-un pornache ieftin. Nici dintr-un pornache scump. Nu fuge dupa nevasta-ta sa o corupa. Munceste. Plateste taxe la stat. Banii ei se duc si aia in PIB. Isi citeste mailurile la cafea. Ar vota dar n-are cu cine. E fix ca tine si atat. Nu-ti dauneaza. Nu-i daunezi nici tu ei.
1.
Salut, Ana. Ghici ce. Ti se propune inca o
conversatie pe tema faptului ca esti gay. Ce parere ai despre asta?
Salutare! Nu ma deranjeaza, mai ales ca aceasta discutie o
am cu tine. Ne cunoastem de foarte multi ani si intotdeuna m-am simtit confortabil
in prezenta ta. De obicei nu ma deranjeaza sa vorbesc despre orientarea mea
sexuala, atat timp cat persoanele cu care vorbesc se dovedesc a fi oameni deschisi
la minte.
2.
Rezuma-mi in cateva cuvinte cum e pentru tine sa
fii o femeie gay / lesbiana in 2013, Romania.
Nu cred ca a fi femeie gay/lesbiana in 2013 in Romania este deja
a state of being sa zic asa, ca in romana nu imi vine termenulJ. E usor si complicat
in acelasi timp. E usor daca nu esti open cu faptul ca esti gay, pentru ca nu
scrie pefruntea nimanui “gay” sau “lesbiana”, asta depinde foarte mult de
comportamentul tau in societate, si daca vrei sa te afisezi cu orientarea sexuala
la inaintare. Complicat poate fi in momentul in care eticheta deja este pusa si
nimeni nu te mai percepe ca un individ de sine statator, ci te asimileaza unui grup
si unei singure afirmatii : “toti gay-ii sunt la fel” si asta din cauza faptului
ca se mediatizeaza numai “specimene de soi” J).
Pentru mine e ceva normal, asa sunt si cu asta merg inainte. E o stare cu care
sunt confortabila si cam merg pe ideea ca pe nimeni nu ar trebui sa intereseze ce
fac eu acasa si cu cine.
3.
Ce reactie au oamenii din jur cand aud sau afla
de orientarea ta sexuala?
In general reactiile au fost super in regula, nu am intalnit
oameni carora sa le marturisesc ca nu
sunt hetero si care sa fi avut reactii adverse. Cel putin nu in fata.Ce s-a
petrecut dupa, e treaba lor si tine de ingustimea mintii lor, nu pot eu sa le
schimb perceptia.
4.
Ai auzit de "protestul" de la
MuzeulTaranului Roman? Ai vazut filmul? Ce parere ai?
Am auzit de aceste eveniment. Pana si parerea mea este impartita.
Oricum, am observant ca a fi “diferit” decat majoritatea este incomod in
societatea romaneasca. Da, am vazut filmul. Genial pot spune, mai ales ca in el
joaca una din actritele mele preferate.
5.
De cate ori aud de Romanian Gay Parade sau manifestari
similare, recunosc ca automat gandul meu e "Sper ca Ana nu e pe acolo, sa si-o
ia pe coaja de la vreun ghertoi". Te duci? Sau ma ingrijorez degeaba?
Am fost. De doua ori. Prima data de curiozitate (experienta
care m-a facut sa spun ca eu nu mai calc cat voi trai pe acolo), iar a doua oara
la rugamintea unei prietene foartebune. Nu ai de ce sa te ingrijorezi, pot sa dau
si eu pe coaja la o adicaJ)
ca micuta nu sunt. Si acum ma crezi ca imi si imaginez urmatorul gen de
comentariu : dar homosexualii de ce sunt agresivi? De regula, la orice om,
reactia pe care o are in anumite situatii este o consecinta a actiunii altui om.
Nu sunt un om violent, tef ac din vorbe de iti bagi coada intre picioare si pleci.
Dar in iunie voi merge in Barcelona la Gay Pride si iti voi putea spune cand ma
intorc cum a fost si care sunt diferentele dintre evenimente si oameni, avand
in vedere faptul ca in Spania casatoria intre persoane de acelasi sex este
permisa.
6.
De ce crezi ca se tem oamenii de
homosexualitate? Sau de ce crezi ca le repugna?
Oamenii se tem de obicei de necunoscut, nu neaparat de
homosexualitate. In general, cand nu cunosti ceva, instinctiv ti-e teama.E la
fel ca mersul noaptea prin padure. Sunt constienta de faptul ca le repugna, si asta
nu neaparat din cauza indivizilor, ci a celor care mediatizeaza toata treaba asta
si care baga in fata “specimene”, exact cum am mentionat si la o intrebare anterioara.
Dar daca intru in detaliu pe subiectul asta, o sa ne ia ceva vreme sa il discutam.
7.
Te simti discriminata? Daca da, cum faci fata?
Nu m-am simtit niciodata discriminata, ci maimult studiata si
privita cu oarecare curiozitate.Parca as fi fost exponat rar de muzeuJ) Nu am remarcat reactii
aiurea la oamenii care si-au dat seama de orientarea mea sexuala, fie ca ma
cunosc fie ca nu.
8.
Cum vezi homosexualitatea in Romania in
urmatorii 10 ani? Dar in 50?
Sa speram ca totul o sa fie bine si peste ceva ani nu o sa
se mai arunce cu vorbe grele, rosii, oua si alte obiecte. Bine ca nu se mai practica lapidarea in
Romania J
9.
Asta nu prea e intrebare, e mai mult statement.
Multa lume asociaza homosexualitatea cu promiscuitatea. Eu pe tine te stiu adepta
relatiilor de lunga durata. De ce crezi ca se face aceasta asociere?
De ce sa asociem homosexualitatea cu promiscuitatea? Daca luam
definitia din DEX : “PROMISCUITÁTE s.
f. Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește
un mod de viață dubios și contradictoriu și un comportament necuviincios. ♦Conviețuire în condiții de mizerie sau de
imoralitate a mai multor persoane de sex diferit. “ nu scrie nimic despre
persoane de acelasi sex.In acceptiunea societatii, a fi promiscuu inseamna sa
fi imoral. Eu una nu inteleg de ce iubirea este imorala. De orice orientare
sexual ar fi ea. Asocierea se face probabil tot din necunoastere. Dar pana la
urma nu ne iubim diferit, doar sexul este acelasiJ. Iar daca
societatea considera ca homosexualii duc o viata dubioasa si au un comportament
necuviincios, ce sa mai spunem de indivizii care practica swinging-ul. Ei nu au
un comportament imoral? Tot in acceptiunea societatii, bineinteles.
1 Te-a tentat vreodata sa emigrezi intr-o tara din
cauza discriminarii sexuale?
Da, m-a tentat si inca ma tenteaza, si in foarte scurt timp
am sa incep impreuna cu iubita mea sa punem pe hartie argumente pro si contra
plecarii intr-o tara unde orientarea sexuala nu este o imoralitate.
0 comentarii:
Post a Comment