Showing posts with label culinar. Show all posts
Showing posts with label culinar. Show all posts

01 September 2019

Ce-mi gătești tu mie, dulce Românie?

Specificul culinar românesc e o temă spinoasă de dezbatere, fără de sfârșit. Dar ce nu-i o temă spinoasă de dezbatere și fără de sfârșit la noi? Orice, de la politică la cratiță, ne aruncă în mrejele ciorovăielii și vai, nici că ne dorim să ieșim din ele prea curând. Pentru că de neînfricați, independenți și necuceriți ce suntem, avem în ADN sămânța de scandal a Balcanilor, dragostea de zarvă a orientalilor și nesfârșita meliță a spiritului latin.

Așa că eu una n-am de gând să dezbat nimic, doar să povestesc despre ce mi se pare MIE că reprezintă specificul culinar românesc. Încerc să încondeiez ce ne reprezintă pe noi, românii prezentului de zi cu zi. Nu chestii cu care se defilează la Jariștea în proțap, nici ce mânca Decebal (mânz cu brânză, viezure pe varză, treaba lui).

1. Ciorbele
Voi când deschideți frigiderul românului găsiți sarmale? De fiecare dată? Vă zic eu că nu. Le găsiți încununând, ca lauri aburinzi, fruntea vreunui eveniment de multe ori. Dar o oală cu ciorbă veți găsi mereu.
Zemurile însoțesc și cotidianul și deosebitul din viața noastră. Zemurile cuprind în bulbucii lor parfumați și o varietate suficient de mare cât să ne reprezinte ca nație și să ne deosebească în specificul nostru național.

De la răcoroasele ciorbe de ștevie oltenești, acrite cu măcriș la onctuoasa zamă moldovenească, cu tocmăgei de casă și o abundență de cărnuri și legume, de la ineditul rafinat al supei de vișine cu smântână a ardelenilor (și maghiarilor) până la borșul lipovenesc de pește, de la supele cu diafane găluște până la potroacele care ne admonestează sever mahmureala nopții trecute, toate aceste boluri cu lichide ne hrănesc și nutresc, spiritual și fizic, de când abia dacă ne-a dat vreun mugur de dinte și până când abia dacă ne-a mai rămas vreunul.

Există infinite reguli care dictează acest dans al ingredientelor în oală; sunt elemente care ne apropie de alte culturi (borșul slavic, vișinele ungurilor) dar și care ne distanțează clar; nu poți confunda ciorba de văcuță cu borșul de cucoș și nici supa cu găluște cu vreo supă franțuzească.

În unele regiuni, de exemplu, leușteanul e strict asociat cărnii de vită iar pătrunjelul celei de pasăre; în altele, cartofii puși în zama de găină ar stârni aprige proteste din partea gospodinelor; într-unele oale găsim legume tocate mărunt, iar în altele nu le mai găsim deloc, fiind scoase, stoarse, strecurate cu mare grijă pentru a oferi o limpezime de chihlimbar bolului.

2. Mâncăricile
Diminutivele românilor alintă și scuză în același timp. Mâncărica e acel „stew” al anglo-saxonilor, dar cu picioarele bine înfipte în țarina românească. Altfel, variație cât cuprinde.
Avem mâncărici de cartofi, de fasole, de pui, de vinete, de bame, de orice ai poftă și de ce ai prin casă. Când te întâmpină bucătarul casei zicând „am făcut o mâncărică”, omul ăla zâmbește un pic.  Zâmbește scuzându-și limitele și mângâindu-și pe creștet ingeniozitatea.
Mâncărica se adaptează, prietenos și facil, resurselor și anotimpurilor. Vara îți răcorește burta o mâncărică de teci cu roșii. Iarna te încălzește în suflet o mâncărică de cartofi. Ținându-se în horă cu o suită de elemente comune (dualul sfânt ceapă-morcov unduite ca bază de pornire, o legumă dominantă, sos bine legat și totul fiert bine), mâncăricile acoperă mare parte din felul doi tradițional.

3. Sarmalele
Da, știu că sarma înseamnă rulou în turcă. Dar se mai aseamănă oare triumfalele noastre sarmale cu rulourile cu orez ale turcilor? Are ce căuta oare prin oalele orientale sfânta noastră treime sarmalagească, porc-borș-varză? Vă zic eu, n-are. Sarmalele noastre mai au în comun doar etimologia cu îndepărtatul lor strămoș.
Chiar și sarmalele sunt un indicator fin al specificului românesc regional; le găsim și mari, zemoase, acrite cu roșii, în Oltenia, dar și bijuteriile minuscule, cât mai mici, cât mai strânse, din cele ale moldovenilor. Ne înseninează mult prea lungile posturi, în variantele vegane, cu ciuperci, sau ne însoțesc dezmățurile porcești, când își strecoară printre ele costițe împănate și alte afumături leșinător de bine mirositoare.
Când olteanca de maică-mea s-a luat cu moldoveanul de taică-meu, aceste diferențe culturale sărmălești au dus la un moment de impas și rumoare printre nuntași. Soacra-mare a fost întrebată câte sarmale dorește la porție. Pentru cineva venit de pe tărâmul unde încap și două sărmăluțe în lingură, mai ales la nunți și praznice, întrebarea a stârnit amuzament și uimire. Ia uite ce chitroși de olteni! Își numără sarmalele. Vai de ei! Dar s-a ținut cu firea și a răspuns politicos: „Dragă doamnă, nu știu alții, dar eu șî omu nieu mâncăm vrio douăzeci.”
Aceeași stupoare indignată și de cealaltă parte a polonicului. Nehaliți, șoldovenii ăștia! Douăzeci de sarmale? Aduceți oala la masă! Când i-au umplut bunică-mii farfuria cu prima sarma oltenească, s-a risipit orice neînțelegere, făcând loc hohotelor de râs.

4. Mujdeiul românesc
Din China până-n Brazilia am descoperit cu toții minunea de aromă și savoare ascunsă în cățelul de usturoi. Dar vai, oricâte sosuri usutroiate am gustat, nimic nu s-a asemănat cu mujdeiul românesc. În primul rând, intensitatea îl face mult diferit. Al nostru pișcă, pedepsește aprig limba ce se spurcă cu vreo băutură carbogazoasă. Varietate există, și toate-s bune: și cel cremos,frecat cu ulei până la emulsifiere, și cel răcoros, cu roșii zdrobite, ardei copți și oțet, și cel mai texturat, cu bucățele mai mărișoare. Dar simplitatea ingredientelor și intensitatea usturoiului ne fac mujdeiul să strălucească mândru pe podiumul realizărilor culinare românești.

5. Preagătitul
M-am tot gândit ce ne mai e nouă specific. N-avem nici cunoștințele măcelărești ale Lumii Noi, nici rafinamentul în brânzeturi al francezilor. Cum se mai gătește la noi, încât să fie atât firesc cât și puternic recognoscibil? Și tot gândindu-mă, m-am iluminat: la noi mâncarea se gătește.... mult.

Ne sperie și dezgustă, ca popor, trandafiriul unei fripturi de vită clasice; fiecare poză de genul ăsta e întâmpinată inevitabil de câteva comentarii „încă mugește”, etc.

Zarzavatul nostru se pigulește atent și se toacă mărunt, fiind motiv de ocară sau de mândrie între vestalele cratițelor. Carnea noastră fierbe până pică de pe os, sarmalele se coc molcom și câte jumătate de zi, verdețurile sunt minuțios tocate și în genere, gătitul la români e o treabă care parcă n-ar avea destule ifose dacă ar ține prea puțin.

Când au apărut primele ecouri mediatice ale bucătăriei de dincolo de granițele noastre culturale - diverse posturi cum ar fi Paprika TV - , undele de șoc s-au propagat, crâmpoțind șorțuri și uluind deopotrivă gurmanzi tineri și bătrâni. Cutare bucătar faimos arunca un mănunchi de ierburi în tigaie, cu tot cu cozi!

Cutare nu se obosea să decojească usturoiul și doar îl zdrobea cu latul cuțitului. Cutare tăia legumele pe sfert, iar cutare îndrăznea să țină doar câteva minute pe foc o felie lată de vită. Și toate rețetele astea erau gata cât ai zice bulz! Ce sacrilegiu!

Oricare v-ar fi mâncarea românească preferată și oricât de acord sau ba sunteți cu cele scrise de mine, observ că s-a făcut ora prânzului. Ce prilej minunat să închei! Poftă bună!
Read More

11 June 2017

Cum și cât mi-au folosit leacurile din străbuni

Sarcina asta a fost oricum numai liniștită nu. De la 14 săptămâni încoace o ținem numai într-un prognostic rezervat și într-o spaimă; totul culminând cu cele 3 luni rămase de repaos la pat, care deja mă fac s-o iau razna. Dar în fine, om trăi și-om vedea.

Inca de prin toamna anului trecut suntem, sub o forma sau alta, răciți. Ba unul, ba altul, ba toți. E un fenomen la fel de natural ca ploaia, când ai copil la grădiniță de stat. Mulți copii, mulți muci, mulți viruși. Asta este.
La fel de natural este ca, dacă rămâi gravidă, să-ți scadă drastic imunitatea, dar să nu poți lua mare brânză pentru că beneficiile asupra ta (nas desfundat, ameliorat tuse) sunt minore comparativ cu riscul asupra fătului (defecte congenitale grave, avort, etc).

Așa că nu ne-am mirat vreunul când m-am dus la medic să-i cer opinia și am plecat de-acolo cu urări de stoicism și sirop de pătlagină. Nici nu ne așteptam la altceva.
Am revenit acasă și am întrunit cvorumul - adică am pus o poză cu mine în pat, galeșă și galbenă, specificând că am răcit și solicit leacuri naturiste adjuncte, că doar la alea - și nici alea toate - am voie, plus benignul și ineficientul paracetamol.

Și să te ții, măiculiță. Partea bună e că am prieteni săritori. Partea proastă e că mai bine săreau pe loc.
N-a ajutat nimic, la nimic, cu nimic.

Într-un final am dat în pneumonie - adică în încă vreo 2 săptămâni și am ajuns la antibiotic. Ocazie cu care am aflat că era de altfel și ăla perfectly safe, dar nu e de bonton să-l dai din prima. Pana mea.





În peste trei luni de doftoricit cu leacuri din străbuni, am adunat un compendiu de substanțe care, cum ziceam, n-au folosit la absolut nimic. Însă privind în retrospectivă, am constatat că dacă le combini îți iese o marinadă pt friptură perfectă.

Deci luați de notați, că vă va fi de mare, mare ajutor la vreun biftec. dacă vreți să trăiți, nu, dar dacă aveți vreo fleică, da:

Ghimbir, mentă, lămâie, miere, sare de mare / Himalaya / grunjoasă, ceapă, usturoi.

(edit - nu săriți cu căcatul ăla de ridiche, l-am testat și pe ăla)

Mai mergeau vreo două legume și un pic de sos de soia, după gustul meu. Dar poate de unde am întrebat doar o parte a listei.

Am utilizat aceste leacuri strămoșești (Burebista și ghimbirul!) în toate felurile. Numai în cur nu mi le-am băgat. Am făcut baie cu unele, pe altele le-am băut, cu altele m-am uns, altele mi le-am pus pe piept, altele le-am făcut ceai, altele decoct, altele le-am dat pe gât, altele sirop, altele în șosete (excelent și ca măsură anticoncepțională, mi s-a sugerat) și în final altele la capul patului.

Am primit asigurări că așa i-a trecut lui bunicu, așa i-a trecut celui / celei cu sfatul, așa a trecut etc. Practic, așa le-a trecut tuturor, mai puțin mie când trebuia. Clasic.

Într-un final, cum mă luaseră deja dârdâielile, am mers înapoi la medicul de familie, explicând că am halit tot atlasul botanic și nimic. M-a ascultat la plămâni, s-a posomorât, a calculat săptămânile, apoi mi-a zis ”ei, cu ăsta trece” - și mi-a dat antibioticul cel sintetic, cel neizvorât din susurul izvoarelor carpatine și din florile zânelor de pe coline, care firește și-a făcut efectul din prima. Poate și de unde nu iau ca tălâmba la orice muc antibiotic. La mine prind.

În încheiere, nu încerc să conving pe nimeni de nimic - mă bucur că nu mai am pneumonie dar și că am un mix delicios pt frăgezit carnea pt viitor.

P.S. Breaking News. Străbunii  - sunt toți morți.
Read More

19 February 2015

Sa mai si râdem

Incercam fara pic de jena sa convingem copilul sa incerce sa puna gura pe carne, promitandu-i morganatice efecte pozitive. Cum ar fi ca o sa creasca mai mare, mai puternic etc.
Coafura rezista, fireste, si nici vorba de  asa ceva.
Insa in seara asta, se duce si-l mangaie pe tacsu pe genunchi, intr-o efuziune de tandrete. Si apoi ma incurajeaza - "O sa ai si tu par din asta asa frumos, mare pe picioare, ca tata."
Eu marai "daca ajung la timp la cosmetica, poate nu".
Alex cere explicatii, eu prefer sa rezum decat sa ma pierd in ele - n-o sa am asa par pe picioare, nu. Sotul imi arunca o ocheada prudenta dar recunoscatoare.
Alex gaseste solutia.
- Trebuie sa mai mananci niste carne.
- ??
- Trebuie sa mai mananci niste carne, asa este. Daca mai mananci carne, o sa ai si tu asa, barba, mustata, par frumos pe picioare. Asa este.


:|


Guess who's going vegan.


Read More

17 September 2013

Patul, gomboții și moldoveanul

Stiti postările alea despre cum să facem nu știu ce felicitare din nu știu ce hârtie, cum să reorganizăm spațiul în debara, cum să coacem pâine în trei culori, cum să transformăm scrinul bunicăi într-un minunat nu știu ce art deco?
Ei bine și eu le știu și nu. în mod normal n-ai să vezi așa ceva la mine. Pentru că nu-mi ies, de aia. Nici un alt motiv nu m-ar împiedica să asaltez spațiul virtual cu nenumărate poze și rețete și know-how-hauri. Dar nu îmi ies, nu am îndemânare. Mâinile mele se împleticesc stângace, aluatul se lasă, sosurile se afumă, calculele de dinainte de somn niciodată nu se suprapun realității casnice de a doua zi și tot așa.
Băi da și când îmi iese câte ceva. Pfoai. Cotcodăcesc luni întregi de parcă mi-ar fi ieșit un ou de aur. Anunț lumea și îmi vine să ies cu cratița sau dulapul în brațe, drăgăstos înfășurate în scutec de mătase și priviri mândre....ok, aberez, you get the point.
Read More

14 September 2013

Mama, mi-e foame

Cam asta mi-ar spune Alex dacă ar putea, în fiecare zi în care revine de la creșă. Doar că nu poate, așa că zice și el ce știe: lapte? ou? piti? (pâine). Asta nu înseamnă că doar atât vrea să mănânce sau că doar atât ar trebui să primească. Mă frământă serios problema asta a mea și poate nu doar a mea - nu apuc să gătesc serios decât în weekend.
Read More

26 July 2013

Papi cam mult rahatel.


Am mai spus mai demult ca detest abuzul de diminutive.
Intre timp am mai lasat de la mine cand vine vorba de universul parintesc. Pentru ca n-ai ce face, te molipsesti de una de alta. Eu zic ca am reusit sa evit sa ma umplu de ele ca de raie, adica n-am dat bananuta cu branzica, pe Domnul Caine nu il cheama Domnisorul Cutulicucatelusu, si uneori in loc de probabil mai delicatul si mai convenabilul "ai facut cacuta" am scapat un somptuos (si regretabil!) "te-ai cacat?"
Dar da, m-am lipit si eu de unele pentru ca na, e greu sa zici altfel decat piciorus si manuta unor chestii care-ti incap tie in mana sau iti inoata prin pantofi.
Read More

07 May 2013

Ce mancam intr-o saptamana?

Unul dintre proiectele fotografului Peter Menzel consta in fotografierea coșului săptămânal de alimente al unor familii, din zone variate ale globului.
Proiectul a fost publicat în cartea Hungry Planet, pe care mi-aş dori-o în bilbiotecă; dar toate la timpul lor.

Iată câteva din imagini, plus comentariile mele absolut redundante şi truiste pe marginea lor:

Mexic


Îmbucurător de multe legume, îngrijorător de multe sucuri. De fapt ce m-a uimit cu precădere în această suită fotografică de obiceiuri culinare a fost cantitatea, după mine enormă, de sucuri consumate. Apă nu mai ştim să bem? De ce, n-are electroliţi?

UK


USA

Infim de puține fructe şi legume proaspete. Nici carne proaspătă. De fapt cam nimic proaspăt, majoritatea alimentelor sunt pre procesate, ready to eat. Multe chipsuri, multă ciocolată, multe porcării. Sper din suflet că au uitat să includă apa sau că nu avea sens să îşi bage chiuveta în fotografie; văd doar sucuri şi siropuri.



Australia 

Ouă multe, ceea ce după mine e bine. Ceva fructe, ceva legume, iarăşi batalionul de sucuri. Şi cereale naşpa. Probabil mic dejun. Nişte bidoane în care sper să fie în sfârşit apă!

Germania

Ceva mezeluri, ceva lactate, nişte pizze congelate, ceva vegetale proaspete, fructe mai mult de 1 pe zi per membru de familie (dar posibil sa le facă suc sau shake?) şi intimidant de MULTĂ BERE. Frate, ce de bere! Ca în bancurile cu nemţi. Au şi ei suc, dar măcar nu e carbogazos. Revine apa în forţă. Apreciem. Măcar aştia sunt hidrataţi.

Italia


Multe fructe, multă pâine, iar suc. Chestii pentru paste. Iar cerealele alea nasoale. Iar pentru mic dejun copii. Mama lor de filme americane.

Canada


Oarecum echilibrat, nu? Legume, fructe, carne, peşte (ce e ăla, somon? nice!), lactate, brânzeturi. Cantitate infimă de pâine comparativ cu Italia. Sau cu noi, hahaha. Au şi ei nişte prostiuţe prin meniu dar ca procentaj mănâncă hrană normală în pondere majoritară.

Franţa

Ce puţin dar variat mănâncă ăştia! De la familia aceasta cred că ar trebui sa iau exemplu personal. Sucuri non carbogazoase, apa, legume, zăresc o sticlă de vin, brânzeturi, foarte puţină pâine şi în general varietate mare de alimente însă în cantităţi mici. Un borcan de Nutella pe fundal, malefic :)) Au şi nuci şi fructe uscate. Apreciem, apreciem...


Japonia


Mult peşte, ceea ce e fain, câteva legume şi fructe şi o puzderie de semipreparate şi sosuri şi ingrediente şi instant noodles. Meh.

China

DOZATOR DE APĂ! Apă plată! NICI UN SUC! Gata, mă mut la ăstia. Din ce am văzut până acum, îmi place meniul lor săptămânal tare mult. Fructe, legume, carne de pui şi porc, multe fructe uscate, ouă, lactate, condimente, ok, ăştia gătesc şi ....aaaaa....KFC. Fries & Cola. Ah, ba nu, uite suc, la doze, într-o stivă mică. Eh well nimeni nu-i perfect. Insist pe ideea mea că familia asta mănâncă ok. Asta în afara cazului în care bidoanele alea sunt cu ulei de palmier si tot ce vad eu pe masa asta se consuma la tigaie. Probabil ca da. Eh.

Polonia

Multe ciocolăţele, ceva legume, vreo două fructe rătăcite (observ că sunt invers proporţionale cu numărul de fructe, mmmmmmsăăăăă luăăăăămmmm ammmmminteeeeee.....), Cola la pet, ceva apă, carne de pui, multă mâncare ieftină la conservă pentru căţel.

Kuwait

Oaie, peşte doradă, ouă, mei? sau o cereală, fructe, legume, apă. Dacă toţi mănâncă doar atât toată săptămîna, e de admirat. Sunt opt. Sau alea două sunt servitoare şi fac foamea? Nu cred, totuşi.

Mali




Chad



Of, viaţă. Ia să trăim noi 15 oameni o săptămână fierbând la cerealele alea şi rozând câte un cotor de fruct, ne-ar sări toate balonările şi indigestiile si "aaaaolei, iar sarmale? m-am plictisit de sarmale!"


India


Domle, mie îmi place ce văd. Nu prea văd carne, dar nu mă pricep. Nu cumva multi dintre ei sunt vegetarieni prin religie? În orice caz, varietate mare de legume şi fructe proaspete. Maleficul Pepsi strikes again, dar e doar 1 sticla ratacita la 4 oameni.


Bhutan

Din nou, mulţi oameni la puţină mâncare. Cred că îi salvează sacul acela de ce-o fi el acolo, probabil ingredient principal pentru vreun terci sau pâine. Sau poate suntem noi mâncăi şi nu realizăm că uneori puţinul e mai bun.

Am sărit Ecuador, Guatemala - foarte multe fructe si legume, deloc carne si cred că încă o ţară.
Sursa pozelor şi lista completă le găsiți aici.

Disclaimer: Fireşte că nu îmi imaginez că fiecare din familii este reprezentativă pentru o întreagă ţară. Chiar şi în culturi arhaice şi în comunităţi izolate, individualitatea îşi spune cuvântul, la fel şi gradul de educaţie şi puterea de cumpărare.
Însă a fost interesant de rasfoit prin aceste obiceiuri culinare. Tot interesant a fost să observ că unii oameni mănâncă sanatos pur şi simplu pentru că nu au de unde să mănânce prost. La noi e cam fix invers. Ai bani - coşul de legume, puiul oşenesc şi La Colline. N-ai bani? KFC, parizer, salam cu 9% carne, suc de toate felurile.

Vă încurajez să vă mai uitați prin portofoliul fotografului mai sus citat. Eu una am să văd dacă şi de unde pot împrumuta măcar vreo carte de-a lui. Sau poate găsesc pe vreun site.

Vă urez poftă buna.


Read More

19 March 2013

Despre nutritie

Nu stiu ce sa zic despre anumite trenduri nutritionale existente. Nu stiu exact daca e ok macar sa te iei dupa o moda cand vine vorba de ce bagi in gura. Mai ales cand moda respectiva devine un pic prea radicala. Acum depinde ce intelege fiecare prin radicalitate.
Eu una daca te-aud ca promovezi nu stiu ce metoda de crescut copii, facut mancare, mers pe strada sau spalat pe cap revolutionara, suprema, fara pata, universal aplicabila si complet contradictorie restului de metode care sunt rele, nocive, nenorocite si letale, concluzionez ca mananci cacat si te evit cat pot de mult.
Serios. Asta e regula mea. Daca e fanatic, fugi de el. Nu conteaza daca promoveaza o religie, o reteta de papanasi, o metoda de crescut plozi (urasc metodele de crescut plozi, apropos. si detest parintii care umbla cu o carte de parenting in mana in loc de biblie. tu-va-n gura cu Caprarii vostri. Nu-mi vine sa cred ca va duceti sa cascati gura la ORICINE va spune cum sa va cresteti copiii, de parca ati fi ultimii retarzi de pe pamant si fara specialistii curului n-ati sti ce sa faceti cu mogaldeata aia din casa) sau un program de fitness. Daca a atins gradul ala de exaltare si in acelasi timp de indobitocire dogmatica, e pa, dus, la revedere. Nu prea mai poti purta polemici reale cu individul si orice discutie in care poate pui intrebari reale sau iti prezinti dubiile argumentate logic va esua ori in sofisme circulare ori intr-un potop de lacrimi jignite.
Asa, revenind la mancare. Nu stiu ce sa zic. Stiu ca exista alimente si combinatii de alimente si mai ales CANTITATI de alimente nesanatoase. Stiu ca mancam ridicol de mult comparat cu necesitatile de arderi calorice ale organismului. Si cam atat. Restul e dubiu. Nici nu stii pe cine sa crezi. Si cum spuneam, cu cat mai radical omul, cu atat mai sceptica devin. Mi s-a intamplat de multe ori sa asist pe forumuri sau grupuri de discutii la adevarate razboaie, absolut ridicole. Duse intre doua turme indarjite, una condusa de vegetarieni cu un praz in mana ca lance, cealalta de paleo, cu un ciolan cu maduva pe post de buzdugan. Fiecare cu invectivele sale, unii acuzandu-i pe ceilalti ca mananca mortaciuni si ca se otravesc cu zemurile hoiturilor, ailalti ca isi priveaza organismul de nutrienti vitali si ca isi bat joc de sanatatea copiiilor lor, alegand pentru ei o dieta cu mari carente alimentare.
Astea sa zicem ca ar fi cele doua mari trenduri care se razboiesc, paleo si vegan. Dar din astia se desprind ramurele ramurele. Mai sunt si raw vegans. Mai sunt si aia care se jura ca painea e Satana curata. Mai sunt si ceilalti care zic ca degeaba faci si dregi daca inca mananci zahar. Mai sunt si unii - din fericire ceva mai putini, semn ca mai au oglinzi prin casa - care insista ca nu conteaza domle ce mananci, si asa toate e chimicale, nu stie lumea ce sa ia, deci hai sa bagam ca boii in noi tot ce vedem la televizor.
Laptele e izvorul vietii. Ba nu, laptele e izvorul mucilor si caseina e otrava curata. Laptele degresat e optim. Nu, laptele integral e optim. Pentru o viata sanatoasa, reduceti consumul de grasimi. Pentru o viata sanatoasa, CRESTETI consumul de grasimi. Untul nu e bun. Ba nu, untul e bun. Margarina nu e buna. N-are frate nimic, face Nadia reclama la ea. Painea integrala e buna. Painea de nici un fel nu e buna. Plantele sunt viata. Ba nu, creierul de porc e viata. Si maduva de vitel. Suplimentele alimentare sunt bune si necesare. Suplimentele nu sunt bune, sunt sintetice si nu se asimileaza. Sa mancam bine in sarcina si alaptare. Ba nu, n-are nici o legatura, uite nush ce studiu despre nu stiu ce trib legendar pe care fac studii TOTI savantii britanici si americani din ultimii 45 de ani, mananca cate 3 muste la 4 zile si uite ce copii rotofei au.
Am ajuns sa evit discutiile despre mancare. Sau doar sa ranjesc si sa zic "desigur, probabil" in continuu, pana cand interlocutorul (de fapt interlocutoarea, mereu e cate o femeie din asta ultra extaziata de nu stiu ce rahat citit ieri pe net) se lehameteste si ma lasa in pace.
Cred ca e posibil ca unor oameni sa le fi facut foarte mult bine o dieta vegetariana, asa cum cred ca e posibil ca altora sa nu le fi priit. Cred ca de altfel oricui ii face bine la inceput un stil nutritional din care elimina porcariile, de aici si extazul primelor luni in general. Dar nu cred in vegetarianism ca solutie universala si pe termen lung. In nici un caz pentru copii in crestere. Nu cred insa nici in "carnivorism". Eu una cred ca mancam prea multa carne, in special carne proasta, procesata, umflata. Cred ca raportul optim ar fi , pentru mine, de vreo 30% carne din dieta. Paine cat mai putina, multe legume si fructe verzi - evident, si alea cu ceva inteles, nu varza sau castraveti, adica celuloza si apa, da, de acord zaharul e fucking evil dar nu reusesc sa ma las de el. Ouale sunt foarte bune, nu ma sperie pe mine nimeni cu tampeniile lor cu colesterolul bau-bau. Untul la fel. Margarina e un cacat tartinabil. N-am mai mancat zeci de ani si nici nu am de gand.
Am renuntat la mezeluri, cu destula jale. Am renuntat si la bauturi carbogazoase. Nu, asta nu inseamna ca nu mai pun gura. Rareori ne mai luam cola si o bem cand doarme copilul, ca doi porci vinovati. Uneori ma mai abat pe la sibienii din piata (asupra carora am dubii ca sunt sibieni, sa fiu sincera, dar ma rog fie) si imi iau afumaturi de la ei. Rareori.
Cred ca trebue evitat excesul de orice si in general trebuie folosit "common sense" un pic.
Ma lasa destul de rece si trendul cu "de la tara" , de fapt nu ideea in sine catre care fireste, tindem cu totii - evident ca vrem alimente curate, fara hormoni, antibiotice si chimicale  -  cat idilizarea de o naivitate suparatoare a unui peisaj rural cosbucian. In care taranii au paispe mii de tarlale de pamant pe care cresc trei gaini, carora le arunca o mana de seminte de in, fluierand duios o doina. Apoi se duc sa-si maseze vaca pe sale, care fireste paste pe un islaz complet pur, cu iarba virgina. Se duc supa aia si asomeaza cu blandete porcul, care nuuuuuuuu, niiiiciodaaaaataaaaa n-a vazut ala furaj in viata lui, numai graunte, care graunte, nuuuuuu, nu sunt tratateeeee , desigur, NIMENI nu cumpara porumb tratat. Ma, asa cum zice si Arhi aici, probabil i-ati nimerit voi pe aia 100% onesti, educati, inteligenti, bio, sinceri si care se spala pe maini dupa ce au fost la buda  Eu nu pot sa am incredere in "de la tarani" asa in general. Pentru ca am trait la tara , intre ei, de aia. Pentru ca tin minte cu cat avant dadea mamaie-mea cainele si rosiile si ardeii si de fapt tot ce prindea cu DDT, care afecteaza sistemul endocrin, duce la tulburari neurologice, cancer si multe alte bonusuri.  Pentru ca stiu cu cata veselie se ingramadeste toata lumea la furaje si la srot de soia, ca sa le creasca puiul sa ajunga in 3 saptamani de la talia lui Gabi Szabo la aia a lui Teo Trandafir.Pentru ca am vazut cum se inmulteste smantana cu faina si apa si uneori cu un pic de aracet. Pentru ca stiu cat antibiotic se baga de obicei intr-o promotie de pui de curca, sa-ti traiasca macar 20 din 100.  Pentru ca pe destul de multi dintre ei ii doare fix in cur. Mai ales daca si vand produsele.
Asa ca da, optim ar fi de la tara, dar sa cunosti taranii. Sa iti fie neamuri apropiate si verificabile sau sa fie un pic scoliti si sa stie ce dracului fac acolo. Sa inteleaga de CE nu e bine sa dai concentrat din ala de se face puiu ca centaurul. Sa stie DE CE nu e bine sa mananci rosii crescute in vata. Si tot asa. Si eu caut surse ok de miere, carne, oua, legume, dar recunosc ca pana una alta prefer sa le aleg din cunoscutii mei apropiati si propria familie extinsa si argumentul unic "ia mama, ca e de la tara" nu ma convinge drept deloc. Mamaile astea sa se duca sa-i prosteasca pe citadinii astia cu ochi creduli si portofele largi, care n-au vazut vaca decat la zoo Baneasa si cred ca da, chiar se scot cartofii in ianuarie.
Si cam asta e. In rest nu, nu am scos nimic de tot din dieta noastra. Intr-o lume ideala as scoate painea si zaharul. As consuma mult mai mult peste - dar il detest exceptand somonul, iar somonul e 40-50 lei kilogramul. Ce schimbari as mai face? Sincer, nu multe altele. De sursa, evident. Daca as avea si de unde si cu ce, nu as mai cumpara din supermarket lapte, carne, oua, etc. Dar nu pot decat ici si colo, pe alocuri si in rastimpuri. Inteleg ca e scump, inteleg si de ce e scump si nu contest asta, doar ca nu imi permit mereu. Suntem multi, mancam mult si producem putin sau deloc. Mancarea costa, mancarea reala, curata, onesta. Si prostia costa, si lacomia costa. Noi alegem pe ce sa dam banii.
Read More

13 January 2013

Culinare (2)

Si dupa clocit si marinat si invartit si infoliat, ghici ce-a iesit?
A iesit un hartan dens si mare de carne cu gust de curca. Atat. Nu tu ghimbir, nu tu una din cele patrujdamii mirodenii, absolut nimic nu s-a simtit din marinata aia. Si consistenta? De minge de tenis. Zici ca-l mancam pe Khal Drogo la cuptor. Poate si ala sa fie mai moale saracu.

Mi-am amintit ca totusi milostiva gospodina ce-mi daduse niste retete mentionase "da nu mai bine FIERBI inainte si apoi....etc" insa eu statusem drept si judecasem stramb, gandindu-ma ca prin fiert toate sucurile si gustul se vor duce in zeama iar eu voi ramane cu un mare burete organic.

Asa ca lingandu-mi ranile, supurand inca si de la intrebarea inocent-provocatoare a barbatului "da ce credeai ca-ti iese? eu stiam ca asa o sa iasa", am purces peste cateva zile (dupa ce am digerat cu chiu cu vai pieptul) la gatit si restul de curcan pe care-l mai aveam prin punga. Adica pulpa si aripi.

Asa ca refuzand sa ma mai uit prin retete, sa mai intreb diversi si diverse, sa mai bantui grupuri de gatit pe Facebook cu intrebarile mele redundante, m-am pus pe bestecait in oale. Am fiert pulpa si aripa (erau gigantice aripile, am pastrat una) cu un praf de sare si multa apa, gandindu-ma pe buna dreptate ca daca iarasi dau fail cu friptura barim o sa am o supa de carne foarte gustoasa. Am fiert carnea. Intre timp a trecut iarna, a venit primavara, ghioceii si compunerile stupide si-au itit capul din pamantul reavan, a venit vara, am fost la strand, Fatzuca s-a insurat si a plecat la casa lui, primii 4 nepoti au fost baieti dar ce bucurie, restul fete, am imbatranit, am murit si m-au incinerat conform dorintei, am revenit sub forma de duh necurat si am spumat insistent supa, nu de alta dar ma cam dezgusta bulbucii aia jegosi, desi stiu ca-s doar sange coagulat.
Toata povestea cu fiertul ar fi durat mai putin daca as avea si eu oala cu / sub presiune, dar eu una mereu uit sa imi iau sau dau banii pe altele iar sotul considera rugamintea mea o gluma proasta sau o capcana cu iz sexist, asa ca nu-mi ia oala cu pricina. In caz ca doreste careva, io bani nu am cerut in viata mea [later edit: de la voi], dar o oala din aia as insfaca cu doua maini.

DUPA toate astea, cand in sfarsit a fiert carnea, am turnat cate jumatate din continutul a doua pungi cu amestec de legume congelate. Da, pentru ca nu am nici timp nici dispozitie sa ciopartesc cate 3 linguri din 40j de feluri de legume. Asa ca imi iau pungi cu amestecuri diferite si amestec amestecurile amestecate rezultand o amestecatura de legume. Cred ca aveam jumatate din atlasul legumicol in oala. Praz, ceapa, morcovi, parca si niste rosii, telina, cartofi, bla bla etc. Cu cat mai felurite legumele , cu atat mai bine.  Am adaugat un praf de sare si atat. Iar a mai fiert ceva timp dar nu mult, sa nu se chirfosasca de tot legumele. Adaugat bors, licoarea magica a lui Penes Curcanu (alaturi de rachiu, da licoare din aia nu tin in casa), inca n fiert, niste taietei si o mana generoasa de leustean faramitat marunt. A iesit un bors incredibil de bun. atat de bun incat Fatzuca, legendar de capricios cu legumele si carnea de obicei, le-a infulecat fara sa mai stea sa le aleaga cu degetele, dupa exasperantul sau obicei.

Pulpa am crestat=o de vreo doua ori si nu stiu exact daca am facut bine sau nu. Probabil ca nu, pentru ca s-a scurs ceva suc. Cam sangeriu, dovada totusi ca nu fiersese suficient.Trebuia sa o las mostenire probabil.
Am pus-o intr-o tava cu 2 polonice supa (nu cu bors, zeama de carne si atat), 1 strop sos soia (stiu ca e nasoala soiadar eu zic ca de la juma de degetar de sos nu ne cresc ovare in plus), 1 cana de vin oribil (m-am zgarcit si am luat un ieftinache acru si pisarcios), niste boia, niste praf de usturoi, u pic de piper si un strop de sare. Am fleoscait-o pe deasupra cu o pensula (de bucatarie) inmuiata in miere. I like it like that. Am intors-o de vreo doua ori in loc sa o stropesc cu sosul, pentru ca nu stiu ce maini au altii sau ce cuptoare, dar eu ma parlesc toata daca mesteresc pe acolo in timpul coptului.

A iesit cea mai rumena, aromata, moale, calda, suculenta si minunata friptura mancata in viata mea. Inca inghit in sec amintindu-mi. Pisarciosul de vin e de fapt excelent la gatit - bine ca nu am dat banii aiurea pe ceva prea scump. Mierea i-a dat o aroma fina si un luciu de zici ca e copan din ala de plastic glasat de pe platourile de filmare cu zane si capcauni. ma rog nu stiu ce si cine i-a mai dat ce, dar a iesit incredibil de bun. de-acuma doar asa fac.

Acu vedeti si de ce nu am scris eu in viata mea despre gatit si nici n-am sa o fac prea des. Pentru ca ma lalai ca Florin Piersic si fac ulcer pana termin de povestit ce-am mancat sau mai ales ce-as mai manca.
Pofta buna!

Read More

12 January 2013

Culinare (1)

Nu sunt gospodina dar sunt in schimb gurmanda. Sau cand n-am bani de gurmanderii, sunt mancacioasa si atat. Am si destule mofturi si capricii oarecum bizare pentru a-mi dori totusi sa imi gatesc eu bucatele favorite. In plus, prefer sa le gatesc eu pentru ca mi-e cam scarba de cum le-or gati altii. Incerc sa ma feresc de semipreparate si prea multe tampenii chimice, prefer sa fac supa de carne din carne si apa, nu dintr-un cub galben si apa, etc. Si am mai lucrat si intr-un restaurant cand eram tanara si nelinistita, deci....stiu ce zic.

Atata doar ca nu-mi ies.Nu tot timpul, cel putin. Depinde de preparat. Ciorbele, supele, borsurile imi ies in proportie de 89%. Rar le gresesc. De obicei, daca e sa le gresesc, le acresc sau le sarez prea tare.
Borsurile sunt importante pentru noi, mai alesc in alimentatia lui Fățucă. Pentru ca nu prea mananca de bunavoie legume si carne, tragand mai mult la gustosii dar nu prea utilii carbohidrati. In schimb e mare borsar, si in mod bizar perisoarele, chiftelutele si alte tocaturi sunt acceptate fara mofturi. Si legumele, cu oarece ezitari, odata ce sunt incorporate in balcanica zeama.

Mananc si salate multe, cand apuc si cand imi permit. Spun cand imi permit, pentru ca prin salata eu inteleg o capita de salata verde, rucola, somon, branza de mai stiu eu care, oua de prepelita fierte, dressinguri, etc, un praznic intreg intr-un castron. Dar merge si aia simpla, de vara, de ce nu. Numai sa aiba salata verde sau orice alt neam de laptuca. Salatele-mi ies 100%. Nici nu vad ce ai putea gresi la o salata, de fapt.
Mor dupa fripturi. Sunt sfasiata de un conflict intre o parte a mea care trage sa fie vegetariana, pentru ca n-as vrea sa omor nimic pentru a baga la maț, si o alta parte care cere carne cu furia unui cimpanzeu turbat.
Of. Odata si-odata am sa ma dau pe veganism totusi. Sa fiu sincera, nu prea ma conving teoriile de nutritie noi si chiar cred ca pentru anumte organisme vegetarianismul e benefic. Pentru alti indivizi, nu. Ramane de vazut unde ma incadrez eu.

Unde ramasesem? Ah da, la fripturi. Heh. Cum spuneam, mor dupa ele dar aici procentul de reusita se reduce dramatic. Poate 5% sa imi iasa cum imi plac mie. Imi plac moi , aromate, iar daca-s de vita imi plac facute medii si iarasi moi. Imi ies de obicei - cu exceptia puiului, care-i asa de banal ca nici nu-=l mai iau in calcul, iese tot timpul - talpa, elastice, seci sau fade.

Imi plac si dulciurile de casa, checuri, pandispan, cheesecake. Detest ciocolata dar ador cremele si sosurile pe baza de unt, branza, vanilie si alte minuni. Albe si laptoase sa fie. Nu-mi ies. Proportia de reusita ? Pai probabil cam 2%, unde respectivul 2% e reprezentat de un cheesecake dictat pas cu pas de Monica si care da, surprinzator, a iesit foarte bun, pufos, cremos, aromat, cu blatul crocant si fraged. Aspectul era cam de nota 6 pentru ca se cam parlise, dar in afara esteticii gustul era divin. In rest, am ars tavi intregi de aluaturi, am produs pandispane spongioase si zbarcite, am ratat si o crema de zahar ars, etc. Deci la dulciuri sunt groaznica. Planuiesc sa incerc macar niste saratele sa fac. Poate nu le-oi arde si pe alea.

In general imi ies cu grade acceptabile de mediocritate mancarurile.
Una da, una ba. Asa- si-asa. Merge. Taci si-nghite. "Merge", "bun" - conform sotului care, sfios si diplomatic, alege sa manance politicos si cu noduri decat sa starneasca Harpia cu Polonic.
Insa saptamana trecuta mi-a iesit ceva nesperat de bun. Si mai era si friptura! Si mai era si curcan! Si mai era si de tara! Si mai era si pulpa iar pieptul imi iesise mizerabil!
In prima faza, am scotocit indarjita dupa retete de piept de curcan la cuptor.Am gasit eu ceva ceva. A incercat cu binisorul sa ma convinga mai multa lume ca:
 - e cam atos
 - ar merge mai degraba perisoare sau in alta tocatura
 - daca e musai la tava, macar sa il fierb inainte
dar fireste ca n-a fost chip de intelegere cu capra de mine. Am decongelat pieptul si am inceput sa scotocesc dupa un recipient care sa il incapa cu tot cu marinata. N-aveam. M-am crizat si m-am bocit pana cand Patric m-a scos din incurcatura, propunand sa bag halca intr-o punga cu tot cu ce oi mai pune la marinat si aia e.
Discutia decurgand cam asa

Karioka
ba
stii pieptu ala ?
de curcan
de fapt e jumate

20:35
Patric
da
mare actor

20:35
Patric
a murit, nu?

20:35
Karioka
nu imi incape in nimic
ce-ar fi sa il tai cat sa incapa?
am facut o marinata din tot ce am gasit in bucatarie
adica ulei, piper, boia, salvie, menta, sos soia, coriandru
ce dracu am mai pus
iaurt, o portocala, juma lamaie...ghimbir parca?
da nu am recipient suficient de mare

20:36
Patric
nucleara

20:36
Karioka
hai serios. sper sa iasa. da ce sa fac, sa il tai? iese uscat de tot?
si asa e jumate de fapt, am sa il infasor in folie, da-l incolo de aluat. da nu stiu cum sa il tin peste noapte la marinat, ca nu incape.
idei?
ZI CEVA

20:37
Patric
pai ideea evidenta e sa pui intr-un vas mai mare

20:38
Karioka
nu am vas mai mare.
daca e mai lat atunci nu mai e adanc
daca e adanc atunci e oala.
si nu se inmoaie tyoata carnea in marinata,
intelegi?
nu incape!~
!!

20:38
Patric
da, uite
ia o PUNGA

20:38
Patric
etansa

20:38
Karioka
...punga?!

20:38
Patric
si pune-l la marinat acolo

20:38
Karioka
am numai de gunoi.

20:38
Patric
pula mea, crezi ca o sa sufere curcanul?

20:38
Karioka
nefolosite totusi. ce zici?

20:39
Patric
e cam mare :))

20:39
Karioka
da de unde dracu sa am pungi si mai mici.
tu de unde ai?

20:39
Patric
de la magazin

suspans, drama, tensiune. Mi-o fi iesit ceva din curcanul ala? Si de ce n-a iesit pieptul? Veti afla in episodul urmator, cand mai apuc sa scriu.


Read More

07 August 2012

Si mie mi-e foame.

A scris Forfecuta un post aici despre mancaruri pe care si le pofteste.
Asa ca ma apuc sa imi fac si eu lista. Coincide cu a ei pe alocuri si nu are legatura cu bugetul, sanatatea, vitaminele. In definitiv, mancarurile noastre preferate nu sunt nici macar cele mai gustoase sau cele recomandate de un nutritionist cu suflet bun. Sunt reminiscente din propria viata, pete senzoriale de gust, miros, culoare, ancorate incapatanat in trecerea timpului.
(Woah, ce bombastic suna fraza de mai sus, ca un comentariu la Blaga)

Ma rog, sa terminam cu dulcegariile si sa incepem cu lista.
 - paine prajita cu aproape orice. Mor dupa painea prajita. Detest painea toast insa; mi se pare ca are un gust bizar, de talas. In topul preferintelor . paine prajita cu un strat subtire de untura alba. Si sare. Stiu, stiu, si arterele ziceau au, au, impachetand preinfarctul in staniol. Fiti pe pace, n-am mai mancat asa ceva de cand aveam sub un metru inaltime.
 - mancare de gutui si mancare de prune uscate. Ambele le-am mancat in Oltenia. Moldovenii mei ori nu stiu ori nu vor sa faca asa ceva. Gutuile le fac peltea iar prunele le beau.
- Os cu maduva. Yeah, I know, gross. Lasati ciolanele sa vina la mine. Nu imi pot imagina ceva mai gustos.
- Placinte cu varza si placinte cu cartofi. Bunica a ridicat o spranceana dispretuitoare cand i-am spus ca alea sunt placintele mele favorite, de fapt singurele pe care le mananc de bunavoie si nu ca sa fac pe plac gospodinei nadusite de atata framantat. Nu ma imbie cozonacul, pasca, alivencile, etc. in schimb varzarele.....oh.
- Sorici. oricat, oricum, oriunde.
- Salata de cartofi cu incredibil de multa maioneza, ceapa si masline. Chiar, ia sa fac una.
- Sarmale cu varza acra. Le detest pe alea in foaie de vita.
- Miel. Dar nu cum il gatim noi de pasti. Nu. Aia e blasfemie troglodita.
- Carne. Pork Ribs, Beef steak, you name it, I eat it. Nu stiu cum m-a apucat pentru ca inainte de sarcina era sa devin vegetariana; mancam carne in sila pentru ca "asa trebuie". Acum in schimb o halesc pe oriunde o prind.
- struguri "tamaioasa" cu nuci si branza
- ardei copti in mujdei de rosii cu usturoi.
- nenorocitul ala de cartof bulgaresc care era sa ma sechestreze pe buda in concediu, dar care tot tare gustos mai era.

Si lista ar putea continua. Dar mi-e foame. Pofta buna tuturor!


Read More

01 March 2012

29 February 2012

Cheesecake Troubleshooting


(5:57:43 PM) Karioka: fata
(5:57:51 PM) Karioka: in [nu-i frumos!] mamii ei de hartie de copt
(5:57:59 PM) Karioka: nu STA in tava
(5:58:00 PM) Karioka: se ridica
(5:58:09 PM) Karioka: se face la lor plata zici ca e din inox
(6:02:24 PM) Forfecuta: va sta!
(6:03:14 PM) Forfecuta: tranteste biscuitii peste ea
(6:03:19 PM) Forfecuta: sau intoarce-o invers
(6:03:25 PM) Forfecuta: ca ea se onduleaza asa cum fusese ea rulata
(6:03:26 PM) Forfecuta: blondo
(6:04:52 PM) Karioka: aaaaaaaaaaaaaaa
(6:04:53 PM) Karioka: :D
(6:04:56 PM) Karioka: <3 ok
(6:05:00 PM) Forfecuta: dooh
(6:08:24 PM) Karioka: merge greu cu blenderu
(6:08:28 PM) Karioka: sar bucati ca schijele
(6:08:33 PM) Karioka: any alt3ernatives?
(6:08:54 PM) Forfecuta: sfarama-i cu mana cat poti
(6:08:58 PM) Forfecuta: si toarna untul topit peste
(6:09:02 PM) Forfecuta: si "framanta" cu mana
(6:09:06 PM) Forfecuta: ca oricum aia se inmoaie repede
(6:10:39 PM) Karioka: ok
(6:17:13 PM) Karioka: untul topit pana la lichefiere sau doar sa fie moale?
(6:17:17 PM) Forfecuta: topit
(6:17:18 PM) Forfecuta: zama
(6:17:20 PM) Karioka: ok
(6:17:28 PM) Karioka: si zama intr-un castron peste biscuitii praf
(6:17:30 PM) Karioka: got it.
Read More

Cheesecake for dummies - Part 2


(10:51:31 AM) Forfecuta: 2. Crema
(10:52:44 AM) Karioka: stai
(10:52:45 AM) Karioka: nu
(10:52:53 AM) Karioka: cati biscuiti, toti? cam cat sa fie
(10:52:55 AM) Karioka: stratul
(10:52:57 AM) Karioka: de gros
(10:53:34 AM) Forfecuta: cam un cm
(10:53:47 AM) Karioka: ok
(10:59:02 AM) Forfecuta: zic la crema?
(10:59:09 AM) Karioka: da
(10:59:30 AM) Forfecuta: bati crema de branza cu mixerul , zaharul si esentele, pana devine foarte pufoasa
(10:59:34 AM) Forfecuta: adica sa fie o crema fina
(10:59:42 AM) Karioka: nu se lichefiaza sper
(10:59:44 AM) Karioka: ok
(10:59:45 AM) Forfecuta: nu
(10:59:50 AM) Forfecuta: incepi sa incorporezi ouale
(10:59:55 AM) Forfecuta: unul cate unul, sa fie bine omogenizat
(11:00:06 AM) Forfecuta: si la sfarsit adaugi 1 lingura de faina
(11:00:07 AM) Forfecuta: la fel
(11:00:11 AM) Forfecuta: incorporat bine bine de tot
(11:00:18 AM) Forfecuta: torni peste blatul de biscuiti
(11:00:22 AM) Forfecuta: si dai la cuptor la foc mediu
(11:00:30 AM) Forfecuta: pana cand vezi ca se rumeneste pe margini
(11:00:37 AM) Karioka: mediu cred ca inseamna mic la mine
(11:00:40 AM) Forfecuta: in centru o sa fie inca putin "mobila", tremuracioasa
(11:00:47 AM) Karioka: ca la mare mi s-au topit butoanele la aragaz.
(11:00:49 AM) Karioka: ok
(11:00:49 AM) Forfecuta: asa
(11:00:56 AM) Forfecuta: cand s-a copt
(11:00:58 AM) Forfecuta: stingi cuptorul
(11:01:03 AM) Forfecuta: si o lasi sa se raceasca in cuptor!!
(11:01:05 AM) Forfecuta: foarte important
(11:01:08 AM) Karioka: oh
(11:01:09 AM) Karioka: ok
(11:01:12 AM) Forfecuta: daca o scoti la temperatura camerei, o sa crape
(11:01:15 AM) Karioka: hm. that could take a while
(11:01:16 AM) Karioka: ok
(11:01:18 AM) Forfecuta: nu e bai, dar nu e foarte estetic
(11:01:24 AM) Forfecuta: cu usa de la cuptor intredeschisa
(11:01:28 AM) Karioka: auzi ce recomanzi, tava mai intinsa sau mai adanca?
(11:01:28 AM) Forfecuta: las-o macar jumatate de ora
(11:01:36 AM) Forfecuta: mai adanca, as zice eu
(11:01:39 AM) Forfecuta: dar mai ingusta
(11:02:04 AM) Karioka: :| well shit am una aproape cubica de yena si una de tabla dreptunghiulara
(11:02:12 AM) Karioka: anyways pun hartie din aia in ea.
(11:02:18 AM) Karioka: sau nu ?
(11:02:24 AM) Karioka: sau ce sa pun sa se lipeasc
(11:02:29 AM) Karioka: sa NU se lipeasca
(11:02:45 AM) Forfecuta: nefiind cu peretii detasabili
(11:02:49 AM) Forfecuta: daca vrei sa o si scoti din tava
(11:02:52 AM) Forfecuta: pui hartie de copt
(11:02:55 AM) Forfecuta: inainte sa pui biscuitii
(11:03:00 AM) Forfecuta: eu asa as face
(11:03:06 AM) Forfecuta: si ungi hartia cu ulei/unt
(11:03:10 AM) Karioka: right. oki got it
(11:03:16 AM) Karioka: asa facem. Merci <3
Read More

Cheesecake for dummies - Part 1


(10:35:34 AM) Forfecuta: ok
(10:35:34 AM) Karioka: auz cheesecakeu ala
(10:35:37 AM) Forfecuta: asa
(10:35:41 AM) Karioka: nu poate costa mult nu?
(10:35:42 AM) Karioka: iau asa
(10:35:46 AM) Karioka: vreo 2 cutii branza
(10:35:50 AM) Karioka: philadelphia
(10:35:53 AM) Forfecuta: alea au 200 de grame, puiule
(10:35:56 AM) Forfecuta: si-s scumpe
(10:35:56 AM) Karioka: niste biscuiti
(10:36:02 AM) Karioka: atunci 1 cutie
(10:36:03 AM) Forfecuta: iti sugeres sa iei 3 cutii de branza din aia 365
(10:36:05 AM) Forfecuta: crema de branza
(10:36:07 AM) Karioka: oh?
(10:36:09 AM) Karioka: ok
(10:36:10 AM) Forfecuta: aia e 3 lei
(10:36:12 AM) Forfecuta: cacat
(10:36:13 AM) Karioka: ok <3
(10:36:18 AM) Forfecuta: din 200 de rgame iti iese un cm de umplutura
(10:36:19 AM) Forfecuta: :))
(10:36:23 AM) Forfecuta: fa cum iti spun
(10:36:26 AM) Karioka: asa
(10:36:27 AM) Forfecuta: aia e la fel de buna dar mai ieftina
(10:36:28 AM) Karioka: zi :)
(10:36:32 AM) Karioka: deci cate cutii
(10:36:40 AM) Forfecuta: 3 de crema de branza 365
(10:36:43 AM) Karioka: ah btw pot sa pun in tava yena tapetata?
(10:36:50 AM) Forfecuta: yes yes
(10:36:51 AM) Forfecuta: ofcors
(10:36:59 AM) Forfecuta: un pachet de unt
(10:37:03 AM) Karioka: ca nu am tava din aia. vreau sa pun sde azi sa fac ca maine am sedinta etc dracu mai stie
(10:37:06 AM) Forfecuta: 300 de grame de biscuiti
(10:37:06 AM) Karioka: asa, 1 pch unt
(10:37:15 AM) Forfecuta: din aia populari, varsati
(10:37:16 AM) Karioka: biscuiti populari nu gasesc :| ma mai uit
(10:37:17 AM) Forfecuta: sau petit beure
(10:37:26 AM) Karioka: oh ok
(10:37:35 AM) Karioka: un borcan dulceata / gem capsuni?
(10:37:47 AM) Forfecuta: nu mai ai dulceata aia de zmeura de la mine?
(10:37:49 AM) Karioka: (off topic fata fa si tu cont pe pinterest. Clatit de ochi)
(10:37:51 AM) Karioka: ba da mai am
(10:37:54 AM) Karioka: ooo chiar
(10:38:01 AM) Forfecuta: desfacuta cu putina apa
(10:38:04 AM) Karioka: parca mai aveam, da
(10:38:07 AM) Forfecuta: incalzit pe foc- voila le sos!
(10:38:09 AM) Forfecuta: daca nu mai ai
(10:38:11 AM) Forfecuta: iti aduc eu maine
(10:38:22 AM) Karioka: itz ok
(10:38:27 AM) Forfecuta: oua
(10:38:28 AM) Karioka: gelatina ceva?
(10:38:30 AM) Forfecuta: fro 3 oua
(10:38:31 AM) Karioka: oua, cate?
(10:38:32 AM) Karioka: ok
(10:38:33 AM) Karioka: am
(10:38:41 AM) Karioka: ia sa salvez eu conversatia asta
(10:38:42 AM) Forfecuta: coaja de lamaie sau esente, sau amandoua
(10:38:43 AM) Karioka: asa
(10:38:45 AM) Forfecuta: ia salveaz-o
(10:38:49 AM) Karioka: ok, vanilie nu?
(10:38:50 AM) Forfecuta: sa-ti detaliez reteta?
(10:38:53 AM) Karioka: da, plix
(10:38:55 AM) Forfecuta: ce vrei tu - esenta
(10:39:12 AM) Forfecuta: 1. Biscuitii macinati/trozniti cu ciocanu de snitele - se amesteca cu untul topit si se aseaza in tava
(10:39:19 AM) Forfecuta: apesi cu o lingura sau cu mana, sa nivelezi
(10:39:22 AM) Forfecuta: pricepusi?
Read More

15 February 2011

Ce-or fi alea blinele?

In cartile rusilor pe care-i citesc (si rascitesc, fiind obsesiva in toate cele), multe din personaje se tot indoapa cu blinele.
Ba chiar am mai intalnit preparatul si in povestile rusesti din copilarie.

Ce dumnezeu or fi alea, ca tare bine suna?
Tot ce deduc e ca sunt mici, sunt din coca si se mananca in unt. Or fi coltunasi?

Exemplu:

"Dar blinele? il imbie stapana casei.
Drept raspuns, Cicikov infasura trei la un loc si, muindu-le in unt topit, le indesa in gura, stergandu-si buzele si degetele cu servetul, de trei ori la rand; apoi o ruga pe stapana casei sa dea porunca sa i se puna caii la brisca. Nastasia Petrovna trimise indata pe Fetinia, poruncindu-i, in acelasi timp, sa mai aduca niste blinele mai fierbinti.
 - Blinelele dumitale, maicuta, sunt de toata bunatatea, o lauda Cicikov, incepand iarasi sa infulece si din cele fierbinti.
- Da, la mine se fac foarte bune, zise stapana casei. Dar, din pacate, recolta a fost proasta si faina nu-i prea de soi...."
(N.V. Gogol - Suflete Moarte)

Acu sa nu concluzionati "iote si haplea asta, bine ca tot ce observa din toata cartea e ca i s-a facut foame".
Dar blinelele tot revin, ma impiedic de ele si la Cehov, si la Gogol, si la Tolstoi, si Dostoievski, si Lermontov, si Turgheniev si in izbe de tarani si in conace mosieresti si in mici gospodarii orasenesti.

Deci ce dumnezeu or fi si, mai ales, cum s-or fi facand? Ca de mancat am inteles cum: cu mana si cu pofta!

Edit: sa nu cititi Gogol / Cehov pe burta goala, totusi. Abundenta de icre moi, batogi si nisetri afumati, pirosti, placinte cu carne, ciuperci umplute si altele pot face sa saliveze si cel mai stoic cititor.
Edit 2: Hm, pe Lermontov l-am bagat din greseala acolo. Bietul om nu cred ca a scris vreodata prin poeziile sale ceva despre maleficele blinele
Read More

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)