Showing posts with label abuz. Show all posts
Showing posts with label abuz. Show all posts

23 May 2016

Când uităm iar?

Mă înspăimântă uitarea. A mea, dar și cea colectivă. E uimitor cât de rapid uităm, cum ne mutăm de la un subiect la altul.
Prin ochii conștiinței colective s-au succedat rapid, de ceva ani, evenimente de o importanță majoră, unele atroce, altele sensibilizatoare prin apelul la empatie și alte valori umane, altele dezvelind o frântură din ororile care ne colcăie sub tălpi.
Am reacționat prompt la toate, pe rând. Pe măsură ce s-au succedat, ne-am îngrozit, entuziasmat, înfuriat, am ieșit în stradă, am scris, am citit, am constatat, ni s-au deschis băierile pungii și porțile inimii, am lăcrimat, am scandat. Câte puțintel, pentru fiecare. Și noile întâmplări ni s-au așternut văl de pâclă peste minte. Și ne-am mirat și am răcnit și am scandat la alea noi.

Suntem așa un organism colectiv bizar, impulsiv, empatic și amnezic. Atenția noastră pare suscitată într-un prag optim, și pierdută imediat ce acel prag este atins din nou, din altă direcție.

Am fost dornici  s-o salvăm pe Sophie Guger din ghearele bunicului și tatălui său acuzați de crimă și pedofilie, apoi ne-am dorit cu toții  să salvăm Roșia Montană, apoi nu mai știu exact cum, dar dintr-o dată toți eram Charlie, apoi am uitat de Charlie și ne-am deschis generos porțile bieților refugiați, nu ăia deja refugiați de 9 ani de zile în România, ci ăilalți filmați la BBC (știind că suntem destul de safe, pentru că mai degrabă ar lua-o îndărăt decât să ajungă aici).

 Printre chestiile astea ne-am supărat la comandă pe ruși și ne-a frământat foarte, foarte mult o aeronavă prăbușită pe un câmp, am vehiculat obsesiv imagini cu papucei și ursuleți spulberați de explozie, însă când să facem și altceva, a venit încă o chestie.

Pe plan intern era cam la fel, sufletul ne-a fost sfâșiat de furie când un polițist a murit din indiferența și abuzul unui singur om, dintr-o dată ne-am unit să protestăm #colectiv și chiar am donat sânge mai mult ca niciodată, spre bucuria Centrului de Transfuzii, dar vai, din nou acesta cerșește pe la porți și pe Facebook, pentru că micuța sa portiță trendy s-a ofilit. Acum suntem cu ochii pe Tolontan și pe Condrea, sau mă rog, pe ce-a mai rămas din ultimul, dacă el e. Pe goana asiduuă a primului, pe efortul imens al unei întregi echipe de a ne menține atenția trează încă o zi, încă o blestemată de zi în care să nu alunecăm în porumbi.

Când îi vom uita? Mâine, poimâine? Dacă mâine mai pică vreunul cu avionul prin munți sau se descoperă un scandal sexual între doi candidați, sau aflăm, de exemplu, că un mare lanț de producători alimentari falsifică documentele de expirare, ne mai amintim de Condrea peste două săptămâni? Dar de Guger? Dar de Rosia Montana mai știm ceva? Dar la transfuzii mai ajungem? Dar asociația Colectiv oare chiar nu mai are nevoie de ajutor? Dar chiar dacă nu mai e la modă să lăcrimăm pentru sirieni, oare cei care ajung în țara noastră sunt ok?  Dar avertismentele muftiului ala, care tot strigă că ni se strecoară predicatori virulenți în țară, merită să fie auzite acum, sau abia când o să ne explodeze un mall sub picioare? Nu mai bine ne scandalizăm de la moschee sau catedrală? S-a scris și un cântec despre unul din ele.

Ce rost are să aflăm, oameni buni, dacă nu ținem minte? Drama și mocirla unei lumi întregi se scurge prin noi ca printr-o sită spartă.

Hai, fuga, înapoi la știri. Să nu ratăm următorul prilej de a ne umaniza cu porția.
Read More

24 October 2015

Cum scapam de ei?

Cum o cheama pe doamna profesoara care palmuieste un copil si pe-o parte si pe alta in filmuletul de mai jos?
Inspectoratul s-a autosesizat: probabil vom afla de o fabuloasa scadere a salariului de peste pensie cu 10%.
Cum scapam de brutele astea? Cum scapam de ele, cand scolile sau gradinitele par sa se inconjoare de reguli care le permit mai degraba sa snopeasca linistite - confisca sau interzic orice mijloace de inregistrare a activitatii in clasa, ameninta cu datul in judecata cand apar aceste inregistrari - vezi cazul Veronica Bereanda, alta batausa - cand este evident ca inca sunt necesare . Cum altfel am fi aflat de imbecila asta daca nu filma un alt copil intreaga scena?
Unde sunt legile care sa mai protejeze si victima, si nu doar sa favorizeze batausul?
Cum scapam de ei? Serios, cum scapam de ei?

http://www.reporterntv.ro/stire/violenta-in-scoli-copil-snopit-in-bataie-de-o-profesoara-video
Read More

20 August 2015

Apostolii jegului

Un singur lucru mi-a zanganit neplacut in urechi, din tot noianul de stiri despre protestul medicilor.
Unul intervievat se plangea ca de atata stress, daca tot li se interzic atatea si sunt paziti si urmariti si turnati, poate le scapa mana pe bisturiu cumva.

Si aceasta amenintare nevoalata, acest firesc strans de coaie, acest "pulica, nu uita ca ajungi deschis ca geamantanu-n vama la mine pe masa" m-a umplut de scarba.

Iertati-ma daca nu reusesc sa-mi pis ochii de mila absolut tuturor medicilor care protesteaza. Multi sunt chinuiti, umiliti, revoltati, asa este. Insa mai sunt si multi altii. Carora le-a intrat in sange si obiceiul de a umbla cu buzunarul halatului cascat spre pacient, si cel de a mentiona serafic la momentul oportun cum doamne fereste, sunt multe rele pe lume asta, dar bisturiul e la el. Stiti, nu prea pot sa inghit usor galusca cu doctorul apostol, care trebuie hranit si bibilit de intreaga comunitate, ca altfel e vai si-amar si de noi si de el.
Una e sa fii hranit si alta e sa mulgi. Sunt destui pe care nici mama maririi salariale nu i-ar ostoi. Cand tu vii si promiti salarii de 7000 lei (de unde dracu stie, eu zic ca ar fi decent dar e o minciuna gogonata, de unde sa-i scoata?) cuiva care primeste un minim de 500 lei (operatie polipi de exemplu, la Gr Alexandrescu - cred ca am mai mentionat in trecut cum nu am dat si totul a fost ok ) per operatie de 30 minute inmultit cu dracu stie cati pe zi, ca erau full saloanele, e cam greu. Apostolii saltati in ziua respectiva aveau cateva mii de lei noi spaga (pardon, cadou, prinos, ofranda, nu va ofensati, sa nu va tremure manutele) doar din ziua respectiva. Si atunci pe cine imbiem cu 7000?

Si de ce doar medicii se pot ofensa? Cu mine cum ramane? Cu toti noi astia cum ramane? Cu noi, astia care dormim pe ciuci langa paturile copiilor cu saptamanile, care ne gasim batranii lipiti de musama (daca nu ne manifestam atentia fata de infirmiere), care ne alegem cu copii cu handicap pe viata (vezi povestea cu patul de la mine pe blog - n-a dat spaga, p!la cezariana sau macar asistenta medicala, circulara de cordon si copil pe veci ramas leguma), care nu putem naste, trai si nici macar muri cu un minim de decenta fara sa ne guduram de parca ne-am imbolnavi sau am făta (termen consacrat din salile de nasteri, se pare) ca sa facem apostolilor in ciuda. Maica-mea a fost lasata odata intr-o rezerva la Socola. tata a luat-o o luna mai tarziu cu un ochi vanat si o mana rupta. Rupta. In rezerva. Nu stia nimeni nimic. Apostolii erau chiori si slugile lor de-a pururi inocente. Cum pot manifesta intelegere? cum sa nu-mi doresc sa inceteze asemenea practici?
cum dau eu vina pe sistem in situatia data?

Copii legati de pat, gravide santajate, bolnavi mental batuti, umiliti, torturati, rude stranse cu usa, vieti atarnand nu de un fir de par ci de un plic, mii si mii de povestiri despre cum cutare avea sa traiasca sau nu daca dom profesor sau onoratul domn doctor avea sa-si primeasca dreptul solicitat.

Pana cand sa ne cacam pe noi si sa dam vina pe acest impersonal, vag si imposibil de cuprins sistem? Sistem o pula, ma. Voi sunteti de vina. Voi, leprele din el, hrapareti, lacomi, insensibili, nenorociti, japcari, cruzi, criminali. Voi ati gasit sistemul, nu el pe voi. L-ati gasit si v-ati culcusit instinctele de capuse in el. Ati facut pui si i-ati hranit cu sange si cu bani. V-ati facut de ras tagma, breasla, cum vreti voi sa-i ziceti. Juramantul lui Hipocrat a ajuns juramantul lui Hipocrit pentru voi. Ati impins din ce in ce mai agresiv pe putinii care sperau sa supravietuiasca, sa fie cinstiti, sa fie demni. Ati complotat si ati mormait si-ati imbrancit pana ati scapat de ei. Din cauza voastra pleaca. Plecam si noi, sa nu mai incapem pe mana voastra, va pleaca si colegii, de rusinea a ce au ajuns. Iar acum va ofensati, taica.
Si ne avertizati ca daca se taie macaroana cu plicul, intr-o buna zi poate va tremura bisturiul in mana. Taia-v-ati pula cu el.




Read More

31 May 2013

10 May 2013

Natiunea pedofoba


Florin Iepan a realizat in 2006 un documentar pe o tema dureroasa noua, in special generatiei parintilor si bunicilor nostri: decretul din 1966, prin care avortul intra in ilegalitate. Documentarul este prezent pe YouTube in forma integrala. Il puteti vedea aici, si v-as sfatui sa o faceti. Suntem datori cu asta , este de altfel singurul, din cate stiu eu, documentar, facut pe o tema atat de grijuliu sarita din discutii. Discutam intens in prezent despre copil, copilul in sus, copilul in jos, mama in sus, mama in jos, rolul tatalui, educatie blanda, etc. Suntem aproape la antipod fata de invatamintele unei generatii care inca nu s-a stins si care ne priveste cu uimire scandalizata de multe ori, prevestindu-ne ca dam lumii o generatie de loaze obraznice. Care nu vor sti de frica si implicit de respect (cumva, in anumite mentalitati, respect e atunci cand ti-e frica sa nu ti-o iei ), care nu vor fi in stare sa faca nimic, care ne vor lasa sa murim pe drumuri, care vor muri ca niste larve fara sa isi poata asigura traiul. Sau ca niste avortoni.
Read More

11 March 2013

Se intampla langa tine

Doi copii internati cu pneumonie la Spitalul de Pediatrie Sibiu. O mama neputincioasa, despartita brutal de ei.
Li se interzice sa o revada pana la finalizarea tratamentului. Pentru ca plang si inerveaza duamnele asistente. Care asistente palmuiesc fetite de 8 ani pentru ca tusesc.  Si trag de urechi baietei de 4 ani care nu se descurca sa bea din cana.
Copii care mint din start, in mod sigur, atunci cand povestesc ca au fost loviti. Nu au urme pe fata iar mama e analfabeta - doua motive excelente pentru a te mira ca prostul in targ cand parintele vrea sa depuna plangere si copilul lovit isi sustine afirmatia.
Copii culcati pe jos pentru neobrazarea de a se imbolnavi pe tura unei doctorite.
Portari mituiti pentru a se furisa ca intr-un razboi de guerila, sa arunce un ochi sa vada copiii.
Neobrazare, cruzime, nesimtire. Langa tine, chiar langa tine, nu "in Romania", nu "in tara asta mare", nu, langa tine, langa papucii tai moi de casa, langa copiii tai niciodata loviti, langa cafeaua ta calda, langa medicul tau de la privat respectuos si afabil. Langa tine!

Hai, spune-mi ca exagerez. Te rog, spune-mi ca din cauza banilor putini bat asistentele copii. Pentru ca toata lumea stie, cand izbesti peste fata o copila bolnava de pneumonie, sar bancnote din ea ca din bancomat. Spune-mi ca din cauza lipsei de personal brutalizam copii bolnavi. Ii batem de se cloneaza in asistente noi. Spune-mi ca din cauza politicii sau guvernului ni se vorbeste urat in spital, suntem bruftuluiti de la nastere si pana la moarte, de parca toata existenta noastra si toate coliziunile nedorite su sistemul de sanatate sunt o vesnica vina, imputata cat mai aprig si cat mai crud. Te rog , gaseste-le scuze. Explica-mi iar, ca si la Bereanda, cum e vina copiilor si cum merita. Hai incearca numai.

Explica-mi cum cruzimea gratuita, cum violenta indreptata cu placere asupra celui slab, sarac si bolnav ajuta sau se justifica. Incearca numai sa-mi justifici scroafele astea. Te rog vino si spune-mi ca nu e chiar asa. Am atatea cadouri sa-ti dau.
Read More

06 March 2013

Fragment de dialog despre masturbari afective



Eu: io daca as vrea vreodata sa imi dau foc la cur m-as duce pe [....]si as scrie urmatoarele
Eu: o mare parte din facatorii de bine fac bine doar ca pe o masturbare sufleteasca in public.
Eu: trantesc niste bani sau trei boarfe, nu intreaba, nu ofera solutii reale
Eu: dar pur si simplu fac gestul atunci in prezent pentru a se
Eu: scalda in lumina propriei aure de benefactio
Eu: ii doare in cur ce , cum  , unde ajung hainele
Eu: de CE nu are aia cu ce sa ia
Eu: oare o sa aiba peste 3 luni
Eu: ce va face, ce solutii va lua
Eu: ei vor doar sa vada si sa auda ah, sa va dea dumnezeu sanatate, multumesc
Eu: ce ma faceam fara voi
Eu: oameni buni cu suflet mare si credinta-n dumnezeu
Eu: si asta-i unge pe suflet, un adevarat lubrifiant afectiv
Eu: si isi cumpara portia asta de orgasm de ego aruncand maruntis la copii cersetori pentru ca sunt mici si se roaga frumos de tine
Eu: ignorand sau refuzand sa admita ca sunt batuti si drogati si sclavi
Eu: si ca banii lor perpetueaza asta
Eu: aprind lumanari
Eu: urla sa NUUUUU se desfiinteze nush ce amaraciune de adapost de caini
Eu: fara sa le pese ca ala e un lagar unde mor zdrobiti, flamanzi
Eu: si tot asa.
Eu: intelegi? o laba afectiva, asta e mila asta falsa.

Read More

28 January 2013

Brazii sunt albastri.

Doamna  Vasile intra in sala cu pasi apasati si rari. Era obosita. O zi de luni, un inceput de zi de luni, ce poate fi mai obositor. Si firma, aceeasi firma, mereu si mereu acelasi cacat. Da, unii angajati mai plecau, altii mai veneau, dar in final in aceeasi hazna prost platita si galagioasa se invartea de cinspe ani de zile. Altii intrasera in politica, altii emigrasera, dar ea cumva reusise sa rateze toate trenurile astea.

In jurul ei era forfota. Maria, secretara, ducea niste foi la imprimanta. "Proasta dracului", isi zise doamna Vasile in gand "putea sa ia si un cartus nou de toner daca tot s-a dus". Tipul de la IT mesterea la un laptop stricat. Langa el, posesorul se uita curios. Contabila era ingropata in rapoartele ei. Tipa de la distributie sorta niste plicuri, vorbind peste umar cu tipa de la serviciul clienti. Ok, asta chiar ca ii puse capac doamnei Vasile.

"Ba! " racni doamna Vasile spart, scurt, ca o punga sparta. "Ba, ce-i aicea? Ce-i dezordinea asta?" Maria incepu sa tremure si scapa foile pe jos. Triumfatoare, Vasile intinse un deget acuzator "asa, impiedicato, bine ca le mai si scapi pe jos! TU le-ai luat, fa? Din banii cui sunt luate foile astea, Marie?" Maria se chirci toata cand mana doamnei Vasile o prinse de ceafa zgaltaind-o "parca ai gaura in mana, asa le scapi pe toate. Du-te si stai pe scaun cu mainile la spate!" Maria se impletici catre scaun dar la cativa pasi, se opri fastacita "RIDICA HARTIILE, TOANTO!" Se apleca sa le culeaga zapacita si ajunse la scaun. Nestiind ce sa faca cu ele, le tinu pe genunchi, in timp ce-si ducea mainile la spate.

"Tu de ce vorbesti? " se intoarse doamna Vasile catre contabila. Aceasta, o femeie plinuta, grizonata, se balbai ingrozita: "Eu nu vorbeam" apoi intinse un deget plinut, cu unghii stangaci taiate, catre fata de la distributie: "EA vorbea, doamna!" Fata de la distributie arunca o privire consternata catre contabila, apoi pleca ochii in pamant.
"De ce vorbesti, Silvia? Raspunde! Ce faceai acolo?"
"...Sortam plicuri, doamna Vasile"
"Pai asa se sorteaza, Silvia?" exploda doamna Vasile, intinzand mana catre perciunii Silviei si smucind surt. Silvia incepu sa planga, rimelul amestecandu-se cu lacrimile intr-un amestec care-i curgea spre barbie.
"Ce plangi asa, nici nu t-am atins. Ce mare lucru ti-am facut? Strange plicurile alea ca lumea si termina cu plansul, ia uite ce urata esti cand plangi. Uitati-va la ea, oameni buni, nu-i asa ca e urata ? NU-I ASA?" comanda doamna Vasile cu vocea ei de stentor. "Ia ridica fata, Silvia"
Silvia ridica o fata mototolita de plans dand nas in nas cu colegii ei de munca. Care o privira lung si decisera sa raspunda in cor, grijuliu si prelung "Daaaaaa, doamna Vasileee, e uraaataaaa". Silvia isi crampoti gura intr-un efort nefiresc, apoi stranse plicurile si continua sa le sorteze. Umerii inca i se ridicau de suspine.

 Doamna Vasile se intoarse catre tipul de la IT. Acesta se oprise cu CD-ul de Windows in mana, nesigur.
"Ce faci, Serbanel?" intreba doamna Vasile, pe un ton dulce, aproape matern.
"Ii repar laptopul lui Mihai, doamna..." raspunse Serban, ferindu-si discret ochii.
"Pai si de ce ii repari laptopul lui Mihai, Serbanel?" plusa doamna Serban, strangand in mana cheile de la apartament.
"Pai, s-a..."
"Ia sa ne raspunda Mihai. Mihai, de ce iti repara tie laptopul Serbanel? Ia sa ne raspunzi tu noua."
Mihai rasufla greu, speriat. Avea aproape 40 de ani, pistrui si multe kilograme in plus. Se inrosise ca racul si se balanganea speriat langa Serban. Incerca sa se ascunda cumva in spatele lui, lucru de altfel imposibil, insa Serban chiar si asa se pleostise speriat, tinand laptopul si surubelnita ridicate la piept, ca pe un scut.
"Nnuu...Nu stiu , nu mai merge..."
"Pai ce i-ai facut, Mihai?" racni cu inflexiuni de metal in voce si in ochelari doamna Vasile.
"Azi nu mai mergea...ieri mergea si azi am venit si nu mai mergea...cand l-am deschis"
"Pai daca esti loaza proasta! tot strici! pe tot ce pui mana! Ce ti-a treuit tie laptop, ma? Ce ti-a trebuit tie firma de IT, ma? Tu la coada vacii , ca ma-ta si ca tac-tu sa stai, ma! Pui manoaiele alea ale tale si strici tot, ma! Ma dobitocule! Treci imediat la colt! sa nu misti de acolo! " In drum spre colt, Mihai primi si o palma dupa cap.

Ramasese Mirela, de la serviciul clienti, care lucra de zor la o felicitare de Craciun din partea firmei. Doamna Vasile o felicita pentru zelul ei si Mirela ridica spre ea ochi caprui recunoscatori, de catelus. Insa fix cand sa treaca de ea, doamna Vasile se uita mai atent la felicitare.
"Ce-i acolo, Mirela? Ce-s aia?"
"Brazi, doamna Vasile"
"Brazi albastri?!"
"...."
"Unde ai vazut tu brazi albastri, prostoaico?!" jap-jap, doua la fund.
"Sa faci imediat din nou felicitarea. Sterge porcaria aia. Alege verde pentru brazi. VERDE, SURDO"

Seara tarziu, sotul Mirelei veni sa o ia de la serviciu. Era cu domnul Costache, vecinul lor de la 3 in masina.
"Ce ai? parca esti asa, cam abatuta"
"Nimic..."
"Te-a certat sefa ta de la firma, iar? Ce-ai mai facut?" se rasturna el amuzat pe spatarul scaunului. Domnul Costache surase si el sugubat pe sub mustati.
"Mi-a dat doua la fund" isi ridica catranita privirea spre el Mirela. "M-a lovit! si a tipat la mine, a zis ca sunt surda si proasta si..."
"Ei, ei, nu cred eu sa fie asa, Mirela. Exagerezi. Doamna Vasile e unul dintre cei mai buni manageri din Bucuresti. Esti la o firma de top. Trebuie sa fi facut tu ceva. Ia zi, ce ai facut?"
"Faceam o felicitare cu brazi si a zis ca de ce i-am facut albastri..." mormai Mirela.
"Ei, vezi, de aia. Nu se poate asa ceva. Trebuie sa intelegem niste reguli, avem un sistem, avem totusi niste coordonate, niste obiective de atins..."
Mirela isi lipi obrazul de geamul masinii si privi undeva in zare. Vocea sotului ei si a domnului Costache se estompau treptat.
Ajunsi in fata blocului, sotul se intoarse brusc:
"Auzi Mireluta, da paine ai luat?"
"Am uitat", baigui Mirela.
Palma veni aproape mecanic, scurt, peste obraz. Mirela ramase in ploaie, in fata scariil, holband ochii la sotul sau si la mos Costache. Amandoi se intoarsera mirati catre ea, vazand ca nu mai vine odata:
"Da hai, draga, ce stai acolo? Te-ai suparat te pomenesti? Pai ce mar lucru, o palma?"




------------------------------------------------------------------------------------------------------------

In locul cui te vezi?
Te vezi in locul Mirelei? Crezi ca merita Mirela? Crezi ca merita Serban?Ai lucra intr-o astfel de firma, ai avea asemenea manager? Eu zic ca nu. Eu zic ca ai galopa la HR cu toate drepturile tale europene, indo europene, fundamentale si non fundamentale in dinti. Si ai face scandal si ai da in judecata. Si probabil ai castiga.
Si daca tot ai castiga, probabil ai fi jignit de oamenii are ti-ar spune "eh, mare branza, o palma la fund sau peste ochi". Si daca sotul sau sotia te-ar palmui pentru ca nu ai spalat vasele sau ai uitat sa platesti cablul, n-ar mai fi "ce mare lucru".
De ce? Pentru ca esti adult.
Si totusi uite, femeii asteia

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=176807


 i s-a raspuns ca exagereaza si ca nu e mare branza ca si-a luat o palma peste fund copilul la gradinita. Nici ca s-a tipat la el, pentru ca acolorat brazii in albastru si nu in verde.
Eu am primit odata o felicitare cu brazi roz pe email. Trebuia sa ii scriu aleia si sa ii zic ceva de ma-sa. Apoi cu felicitarea printata in mana, sa ma duc sa i-o dau de cap. Brazi ROZ? Inepta dracului.

Deci, rezumand. De ce ce am scris mai sus e o simpla fictiune absurda si ce a scris aceasta doamna in link e o realitate banala? De ce ne indignam la una si ridicam din umeri la alta? De ce daca ai fi lovit de seful tau sau de partenerul de cuplu ar fi abuz, pe cand pentru un copil e doar disciplina?

Sa inteleg ca doar marimea curului conteaza.



Read More

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)