Voluntar, interviu.

Eu: Cum te-ai apucat de voluntariat?

Voluntar: Am pornit de la a face lucruri mici, singura. Dupa aia am cunoscut si altii ca mine si mi s-a parut firesc sa ne adunam. Teoretic s-ar face treaba mai buna in mai multi. Dintre fetele cu care m-am adunat unele erau mai vechi in bransa, ca sa zic asa. Si m-am extins la adunat caini de pe strada, la facut curatenie in adaposturi, la castrari...

Eu: La castrari?

Voluntar: Da, adunat catele gestante de pe strada si dus la castrat. Nu am castrat eu cu mana mea, dar am ajutat la pregatiri, am asistat la castrari, am dezinfectat, pansat, dat la mana instrumente. Ii duceam la un cabinet care ne taxa mai putin.

Am mai fost la o tipa acasa intr-o zi, ca m-a sunat ca are nevoie de ajutor, ca a vb cu doi medici sa vina la ea acasa, ca a prins nu stiu cate catele gestante si castreaza aia pe bani f putini la ea acasa. Faza aia a fost horror. S-a castrat la ea in bucatarie cu catelele legate de masa, nu vrei sa stii. Treaba facuta profi, dar la ea acasa. Catelele alea le tinea tipa in casa 2 zile, le facea antibioticul, pe urma le dadea drumul pe strada, de pe unde le luase. Si le mai urmarea sa le scoata firele cand trebuiau scoase. Daca le mai scotea. In fine. A fost singura data cand am participat la asa ceva. Nu stiam ce va fi. Nu am fost de acord, cum pana mea sa dai drumul la cateaua aia pe strada operata si vai de ea? In fine, o dementa tipa.

Eu: ai lucrat si in adapost?

Voluntar: Da, am facut voluntariat si in adapost. Cel mai mult la glina; si glina veche si glina noua.

Nu stiu cum sa iti spun, e foarte greu de inteles daca nu ai fost acolo. Am fost socata, asta e cuvantul.  Prima data cand am fost la glina veche cu niste iubitoare am fost socata. Era intr-un spatiu, relativ imprejmuit al cuiva, mare, mare. In spate erau padocuri facute, parte din caini in padocuri, parte liberi -  mare, foarte mare parte liberi, mizerie multa, buruieni, ciulini, balarii, carpe de toate felurile aruncate..

Eu: Pai asta e cumva bine...nu? Ma refer la partea cu libertatea relativa

Voluntar: Bine?? Intri asa de capul tau printre 100 de caini liberi?? fiecare cu tzicneala lui? care batut, care cu maxilarul rupt, care cu rani, care cu raie. Pe alea de se duceau de mult acolo le stiau, dar chiar si asa, tot isi luau cate un bat in mana, un bat mai ca o bata, daca ma intelegi. Mi-au si zis, eee ne mai musca si pe noi.
Era si un veceu spart aruncat pe acolo, niste cauciucuri, dezolant, de sub fiece chestie mai rasareau niste caini latrand. Am avut sentimentul de groapa de gunoi

Eu: ce capacitate aveau adaposturile, mai tii cumva minte?

Voluntar: la glina vechi erau pe atunci vreo 200 de caini, 250 maxim

Eu: si mai erau locuri libere, erau ocupate locurile adica?

Voluntar: loc ar fi fost, ar fi putut sa se organizeze bine, dar nu era dorinta. Adica cum neocupate?

Eu: nu stiu, sa fi fost locuri goale cum am auzit ca era la Dog Town, care cica avea 400 de caini din capacitate de 2000

 Voluntar: era o curte mare mare mare a unuia, semi ingradita, undeva in fund facusera cateva padocuri, in rest salbaticie, imputiciune. Ce locuri?

Eu: Cum ii separau pe cei agresivi de non agresivi, bolnavi de sanatosi? erau toti gramada?

Voluntar: ba da, in spate de tot cateva, facute improvizat de cateva iubitoare unde si-i tineau pe ai lor de suflet. 

Ce sa separi, ma? Doamne, trebuie sa mergi sa vezi asa ceva. Nici nu stiau ce au acolo. In plus ieseau in sat si pe strada, la cateva zile mai era calcat cate unul insirat pe asfalt. Pana la urma persoana care le lasase in spatiul ala le-a impus sa plece, ca deja avea discutii cu oamenii, cu primarul. Au obtinut cumva, nu stiu exact cum, un loc in camp, dincolo de glina, acolo s-au mutat cainii. Acolo s-a pornit cat de cat o organizare, s-au facut despartituri, un fel de padocuri mari din plasa sudata pe randuri,multe, multe, multe. Voluntarii le-au facut, tot ce s-a facut acolo a fost pe munca si banii voluntarilor. 

Caini nu s-au mutat numai aia din adapostul vechi, au tot primit caini noi. Ultima oara cand m-am mai dus eu ajunsesera la 500, imputisera toata zona. Erau cateva iubitoare de baza acolo cu care nu te intelegeai. Noi, voluntarii strangeam pe o parte, cand veneam gaseam vraiste tot iar. Nu se organizau, o groapa de gunoi, ceva, eu le-am zis ca o sa le dea afara si de acolo. Nimeni, nimeni nu poate accepta asa ceva,nici chiar in camp. In jurul chestiei asteia erau recoltele oamenilor si de acolo scapau caini, ajunsesera de umplusera toata Glina de caini. Am avut multe poze facute, dar la un moment dat m-am enervat si le-am sters. 

Ce sa iti spun?

Ca ne duceam vara sa dam apa la caini?

Cainii aia beau numai cand isi face cineva timp sa se duca sa le puna apa?

Au incercat sa angajeze pe cineva din zona, sa vada de ei zilnic, ca sambata si duminica ne duceam voluntarii, dar in timpul saptamanii cine sa le dea mancare si apa? greu au gasit, chiar si contra cost.

Eu: ati primit bani de la primarie? pentru hrana, medic.

Voluntar: Nu, niciodata.

Eu: intreb pentru ca, conform ultimelor calcule, a costat cateva sute de euro pe luna un caine. iar voluntara aia de-a scapat cainele primea 400 de lei alocatie de hrana pt el. stii ceva de asta, ai auzit de alocatie hrana pt cei care luau cainii acasa?

Voluntar: nu stiu de asa ceva. Tot ce s-a facut acolo s-a facut pe banii si pe timpul nostru

Eu: poate functiona doar daca i-ai fi luat la tine

Voluntar: eu nu am scos caini de la pallady pentru nici un ong, nu eram de acord sa fie scosi. Puteau sa si-i ia direct de pe strada daca doreau.

Eu: Fenomenul le-a dat sa manance multora dintre ei. Se pare ca tie nu. Ai intrat in ONGul gresit?

Voluntar: pai eu am fost cu munca si banul, nu am intrat in nici un ONG, am voluntariat pe cont propriu. Sunt duse cu capul nenica, pe bune, deja au uitat scopul, ala de a salva. Ce fac ele nu e salvare

Eu: si totusi s-au cheltuit in medie sute de euro pe caine lunar, cel putin pe hartie, iar toata povestea ne va costa vreo 10 milioane de euro, aproximeaza Evenimentul Zilei. Banii astia unde se duc?

Voluntar: nu stiu de unde costurile astea,sincer.

Hrana uscata, mai dadeau si din asta, o luau de la nu stiu ce adapost care primea subventie de hrana de la BB.(n.a. fundatia Brigitte Bardot)

In rest, se descurcau cu mancarea expirata de la mega image, cu mancare adunata de la restaurante, cu paine uscata care se arunca la fabricile de paine, cu oase de la abatoare, ca le convenea sa le trimita un camion de oase, ca nu mai plateau la protan pentru incinerare

Iar ma certam cu ele, sa nu mai aduca oase; erau atat de curatate de nu ai aveau cainii aia ce sa manance dupa ele nu faceau decat sa se bata pe ele si pe urma sa se imputa si sa faca viermi in tarcuri, baremi sa avem ce strange.

Eu: Ce faceati cu cainii bolnavi?

Voluntar: cainii bolnavi...era un stoc de medicamente daca era si se mai dadeau daca chiar pica bolnav cainele la care tinea careva mai mult.

Altfel... daca avea zile scapa, daca nu, murea. Ce sa le faci? Le-am zis, stii ce mi-au raspuns? Asta e.... selectia naturala.