Showing posts with label Grigore Alexandrescu. Show all posts
Showing posts with label Grigore Alexandrescu. Show all posts

13 April 2013

Operatia de Polipi

Am ajuns pe la 10. Ne-au raspuns sa mai asteptam cam 1 ora prin camera de garda, pana mai pleaca acasa din copii si incapem. Si ca ne suna ei cand e loc. Ok. Am fost, dar camera de garda era un fel de hruba umeda cu multe suflete respirand nas in nas si racnind ingrozite de cate ori se crapa usa "CORENTU'! CORENTU!". Mda. Am iesit deci afara, (in plin CORENT) si ne-am fatait pe afara pana am zarit Medicoverul. Dupa scurte ezitari - mai mult din partea mea -a ne-am dus sa asteptam in sala alora de asteptare. Ca orice capra a vecinului, era mai frumoasa. Si avea jucarii. Si era si mai mare. Si nu ne zicea nimeni cu fulgere olimpiene in ochi "dadeti-va sa nu va dau cu usa in cap" (inca nu stiu daca asta fuse o amenintare sau un sfat lol).
Ne-au sunat de fapt in vreo 15 minute si ne-am despartit, lasandu-l pe ta-su ingrijorat si amarat in fata usii.
Apoi am mai stat iar. Stat si stat. Discutat cu colega de salon. Plimbat in sus si in jos pe Alex care tot cerea apa, 'apte, ah-ah ( = haleu. potol, CEVA) din ce in ce mai artagos. Pana s-a resemnat si pe la pranz s-a culcat. Horcaia saracul de zgaltaia salonul. Au venit pe rand medicul, asistenta, anestezista si au hotarat ca Sforaila trebuie sa-si termine somnul. Ok. Am mai stat vreo ora, pana la urma a fost trezit si i s-au pus vreo doua picaturi in nas care l-au dus undeva in Lala Land in cateva secunde. Oi fi o mama rea, dar recunosc ca era comic. Era vesel, pasnic, avea niste ochi imensi si moi ca ai unui betiv afabil si avea mutricica aia de "woah, totul se-nvarte". Mi l-au luat si l-au dus asa, vesel si moale, cu tot cu inima mea si-o bucata de plaman, pentru ca n-am mai putut respira si era sa dau in plans cand s-a inchis usa in urma lor.
Am fost incurajata sa ...stau la un geam, sa respir adanc si sa nu ma ingrijorez. N-am apucat. Dupa vreo 10 minute de ingrijorat mi l-au adus inapoi. Era amarat, a plans vreo doua ore, s-a vaietat ba strident si cu repros, ba prelung si trist ca un batran care se crede singur. S-a dezmeticit in astea doua ore, dar tot il durea. N-a vomat si nici valurile de sange despre care citisem in marturiile internautice n-=au aparut. Avea multe...uh, cum sa zic. Bale. Sangerii. Pe care le-am tot sters.
Intre timp, ca ramasesem datoare cu "a da sau a nu da". N-am dat. Colega de salon a crezut ca nu dau de frica evenimentului cu arestul de saptamana asta si partial de aia nu dadeam, dar per total:
1. luna asta suntem faliti intr-un mare hal, cred ca fierbem ouale cainelui de pasti.
2. daca pot sa nu dau, eu nu dau. nici la medic nici pe nicaieri.

Asa. Deci m-a incurajat sa dau, oferind, hm, exemplu personal. Ca disclaimer, eu nu am vazut exemplificarea exemplului personal. Vorbesc serios; eram cu ochii la copil, nu la buzunare. Plus, daca o fi exemplificat, posibil sa fi exemplificat inainte. Intelegi matale?
Pe masura ce timpul trecea si eu tot nu dadeam, am observat ca se cam pungeste un pic. Colega de salon adica. Pe de alta parte, nimic din atitudinea personalului nu s-a schimbat. Au glumit, au ajutat, au raspuns la intrebari, au fost calme, era liniste, au incurajat, au explicat. Au felicitat. Bun. Colega (adica mama altei paciente, na) la un moment dat a sugerat ca de asta or veni prin salon, pentru ca n-am dat. Ca si la faza cu anestezistul din postarea anterioara, dintr-un soi de respect si clauza de nelacomie acordata oamenilor pe care nu-i cunosc, am sa prefer sa cred ca au venit pentru ca trebuiau sa vina, nu pentru ca asteptau ceva. Daca or fi asteptat, si-au mascat dezamagirea al naibii de bine pentru ca m-au petrecut cu acelasi zambet spre iesire si cu urari de bine, cu biletul de externare in mana. Pentru ca ma simteam deja cam prost  - de ce, nu situ, rational vorbind - am mintit colega ca de fapt vrusesem sa dau dar portofelul era la sot. Slaba minciuna, slab caracter.
Adevarul e ca atat eram si eu de intoxicata de miturile astea cine stie de unde propagate mereu cu "nu se uita daca nu dai, esti nebuna, e copilul tau, cum sa nu dai (de parca mi-l rascumparam de la somalezi), pai vine si iti zice "cocoana atata face", ha, pai parca eu nu stiu ca ti-l da inapoi cu tot cu polipi daca nu dai?" etc incat si eu am avut impresia constanta ca fac ceva rau, ca trag clapa unui mafiot, ca tai coada leului lui Nutu Camataru.
Paseam pe holul ala ingust de parca era The Green Mile, dar in sens invers, spre liberare. Cu copilul intr-o mana si papornita in alta, tot holbandu-ma un pic suspicios la toata lumea. Ni s-a facut pa-pa. am primit diploma de curaj si ni s-au urat diverse chestii firesti, cum ar fi refacere rapida. Deja spre vestiar panica mea atinsese cote comice. Sub ochii unei infirmiere cu un poker-face perfect, am sarit peste imbracat copilul, l-am bagat in Manduca si am sters-o asa, cu el in pijamale si eu descheiata si toate indesate val vartej in geanta.

Apoi ne-am intors acasa, apoi a adormit. Apoi s-a trezit de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Apoi ne-a oferit un prim zambet si ne-am inmuiat amandoi si doua pietroaie imense au prins aripi si s-au ridicat de pe piepturile noastre. Apoi a mancat, rupt de foame, a cantat, a dansat, a desenat. Si apoi s-a dormit prima sa noapte fara apnee si fara sforaitul acela spart, intrerupt.

Eu am avut adanci remuscari ca n-am dat, m-au calmat sotul si un amic, cu calcule indarjite ale banilor dati pe luna la CAS si de cate ori m-am dus eu de fapt la spital de stat (o data) si inmultiri si impartiri si asigurari ca probabil nu stateau ei in aia 400 de lei ai mei - in care eu insa o sa stau atarnata intr-un echilibru precar financiar pana dupa pasti. Ceea ce, avand in vedee o medie aritmetica a anumitor sume vehiculate in folclor, e destul de adevarat.

Asta fuse. Nu mai  are polipi, nu mai are apnee, totul a fost ok. Acu ma duc, un mic convalescent canta vesel ca toate animalele si trebuie sa ma alatur, e nevoie de vocea a doua.
Read More

11 April 2013

Amestecate

Nu stiu ce sa zic de scandalul cu medicii de la Gr Alexandrescu. Nu ma regasesc in niciuna din tabere, nici nu plang de durerea lor dar nici nu imi vine sa ridic degete acuzatoare si sa ma bucur.  Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost de un pragmatism aproape comic si probabil jignitor pentru unii. M-am gandit "ah, daca s-a iscat tambalaul marti si noi operam copilul vineri, probabil sa scapam fara sa ne ceara nimeni spaga tura asta". Sorry, dar fiecare cu grijile lui. In momentul de fata am una bucata copil care va trece printr-o interventie de care ma tem; ma tem pentru ca desi zeci de oameni jura ca e o banalitate, na, banalitate e ma-ta, fi-meu e fi-meu si ma tem pentru el. Ma mai tem si sa nu fie complet inutila si sa-l chinuim degeaba.
In alta ordine de idei, eu nu dau fara sa mi se ceara si da, nu mi s-a cerut in fata niciodata. Inca. Asta nu inseamna ca nu cred ca se cere pe fata.

Insa pe de alta parte sunt si deosebit de buccie cand vine vorba de anumite subtilitati sociale si fineturi. Nu ma prind si pace; nu fac pe proasta ci chiar sunt. Pentru ca, rememorand pas cu pas de exemplu momentul de dupa cezariana mea, am realizat ca da, este foarte posibil sa mi se fi cerut. Insa mie daca nu-mi ceri "da-mi, fa, patru sute de lei", eu nu ma prind, mai ales cand sunt si chiauna, proaspat scotocita prin vintre de o asistenta cu un soi de cange si cu calmantele bubuindu-mi in cap.

Mai precis, da, dupa operatie a venit anestezistul la mine, s-a foit ici colo, m-a intrebat cum ma simt, daca ma doare capul, a sugerat o cafea, eu am refuzat - pentru ca eram mai indoctrinata ca o fanatica de religie mormona si nu mai pusesem in gura strop de ceai tutun cafea alcool sa nu fac rau copilului - apoi m-a anuntat ca imi voi primi in scurt timp "bebelasul", a tusit de vreo doua ori, a zambit si s-a strecurat afara pe usa.
Eu una il respect pe omul ala si daca o fi cerut si daca n-o fi cerut. Ii cer scuze ca nu m-am prins, in caz ca o fi cerut. Dar jur ca pana de curand nu am realizat ca e posibil sa fi fost momentul sa incepem dansul halatului. Ala cu dar va rog, vai dar lasati, dar nu se poate, vai dar va jur, e placerea mea.
Uite ca pt mine nu e placerea mea sa naparlesc de 500 de lei numai cat te uiti la mine, na. Daca trebuie, iti dau, dar sa ma mai si rog de unul sa-mi ia banii de parca mi-ar face el un hatir, nu stiu, nu pot. Plus tot tangoul asta jenant, nu stiu frate, eu nu reusesc, mi se umezesc mainile, mi-e rusine. N-am dat spaga in spital mai mult de rusine decat de inalte printipuri morale. Nu le nimeream pe alea, nu stiam cum dracului sa fac, tineam mototolite niste bancnote, pana mea, se miscau prea repede, pana intindeam eu mana ele ieseau afara. Erau 3 fatuci la nu stiu cati copii la maternitate. Zburau incoace si incolo cu bebelusi si pompe de muls si lenjerii si fise si eu ma taram ca un zombie cu o bancnota uda fleasca de transpiratie in podul palmei. Pteam ca ardeleanul la cules de melci "...si pana sa-l iau eu, melcul tusti! in tufa"

 Tata in schimb a dat. Cu toate ca nu ceruse nimeni. A intrat sa isi vada nepotul cand in sfarsit crezusem si eu ca apuc sa imi vad sotul si copilul. A anuntat ca e racit cobza si a stranutat demonstrativ. Apoi a intrebat cum ii zicem si a glumit ca poate ajunge alcoolic ca un anume neam cu acelasi prenume. Anestezia mea era pe duca, in jurul meu erau neamuri galagioase, nu puteam sa le dau afara, nu ma puteam ridica, ma dureau toate si mai aveam si un sac de nisip pe burta plus unu cu gheata. Asistenta s-a razgandit vazand atatia oameni buluc in camera si nu mi-a mai lasat copilul, copilul meu, care in urma cu 40 de minute fusese parte din mine, in mine, pe care mi-l doream la piept si in brate si in priviri.  Mi s-au adunat toate durerile in gat si am inceput sa urlu sa iasa afara si el si toti care dracului mai erau. A iesit pleostit, a zarit un halat care trecea pe hol in fuga, a bagat 10 milioane in el si s-a carat acasa. Inca am ranchiuna pe el din cauza asta :) Nu ura, doar o ciuda intepacioasa. De ce dumnezeu a dat, nu l-a pus nimeni, nu a cerut nimeni. Ca sa se duca acasa sa se martirizeze , ca el da banii si eu rag la el. Minunat.

Data viitoare cand nasc cred ca dau totusi spaga; spaguiesc o tanti sa stea cerber in usa si sa NU lase pe nimeni sa intre sa ma felicite, chit ca sunt bine intentionati si nu mai pot de fericire. Sa se duca naibii sa se felicite intre ei si la mine sa vina dupa ce ma externez abia.
Ma rog. Sa lasam asta.
Deci revenind, e posibil sa mi se fi cerut. Asa zice o prietena, ca am fost fraiera si nu am realizat ca ala a venit dupa bani si ca "i-am tras teapa". Dar n-as baga mana in foc, si eu chiar insist sa cred ca omul ala a vrut doar sa fie amabil si sa vada ce-i face pacienta dupa rahianestezie. Pana mea. Mi se pare jignitor cumva sa cred, stii? Asa cum ar fi jignitor si pentru tine, sa ma vezi si sa ma intrebi "salut, cum iti merge, totul ok" si eu sa zic "ha? cati bani iti trebuie? pentru ce ii vrei?". Cat despre teapa, sorry, mie nu mi se pare ca am tras teapa nimanui. Daca faceam ca Nastratin Hogea, cu bolovanul in punguta, poate.
In rest, chiar si fara bancnotele mele, toata lumea a fost ok, de la asistente la medici etc.
Maine nu stiu cum va fi, vom vedea, inclin sa cred ca va fi ok. Sper? Habar nu am.

Remusache a dat cu oistea-n gard cu propunerea sa cu biserica si taxele si tot. Da, si eu visez zi si noapte sa nu mai platesc taxa pe prietenii imaginari ai altora. Dar sa vii in ditamai Pakistanul balcanic cu asemenea propunere inseamna sa-ti dai foc la cur. Asemenea sistem functioneaza bine merci in tari ceva mai rationale, mai cerebrale in raportarea lor la religie si spiritualitate. Noi in schimb ne suparam cu patima unui oligofren indragostit; reactia proxenetului ala stafidit care a amenintat cu picioare rupte daca-l mai prinde pe Remusache pe la ma-sa prin curte e definitorie pentru spiritul national in materie de religie. Deci n-avea cum sa aiba succes o asemenea initiativa impusa in asemenea termeni, in asemenea context.

Am discutat pe tema asta cu un coleg, religios, rational, pragmatic si educat - exista si din astia, sunt buni de tinut aproape si sa speram ca fac cat mai multi copii. Ader la solutia propusa de el: sa nu venim cu propuneri de genul "sa luam banii BOR-ului" ci mai degraba cu propuneri de "sa ajutam BORul sa isi implineasca importanta latura sociala. Sa ajutam BORul sa cheltuie banii nostri cu proiecte pr care suntem siguri ca in marea lor milostenie abia asteapta sa le implineasca." Cum ar fi, fiecare parohie sa contribuie la dezvoltarea unei scoli, sau a unui asezamant social, un adapost, suplinirea fondurilor asistentilor maternali, consiliere spirituala pentru enoriasi, strangere de fonduri, DONATII catre enoriasii fara mijloace materiale din parohie, etc. Sunt si din astia dar sunt atat de rari incat cand nimeresti cate unul il plimbi ca pe urs pe la toate televiziunile, e asa, ca un fel de inorog mov. Biserica ar trebui sa fie mult mai implicata social, si nu doar cu pilde fonfaite in timpul predicii de duminica ci si cu bani. Presupun ca ar raspunde ca vai, dar cate nu fac, dar e pacat sa te lauzi asa ca nu vorbesc despre asta. Avand in vedere ca-s banii mei, pacatul meu sa fie; le-as recomanda sa se smereasca pe bani proprii si sa explice mai in detaliu pe ce ii dau pe ai mei, ca eu mai mult clopote si turle am vazut.

Deci sa nu luam banii bisercii, sa finantam din taxe cu totii in continuare, dar sa constrangem cumva biserica sa mai faca si altceva in afara de a se tot multiplica in asezaminte de cult. In mod legal, transparent si obligatoriu. Un centru de dezalcoolizare, o scoala, o gradinita - ortodoxa, fine, bine, sigur, de ce nu - nu ar strica pe langa fiecare biserica. Nu ad litteram LANGA biserica, dar finantate partial de aceasta. La cate avem, s-ar rezolva instant criza locurilor de la cresa sau gradinita dar si de la sectiile de dezintoxicare.

Mda, si cam atat. Afara e o vreme minunata, maine va fi o zi de cacat, sper sa treaca totul cu bine.
Papa.
Read More

Facebook

Popular Posts

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (10) adoptie (2) AION (2) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (9) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (2) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (6) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (3) cărți traduse (4) coada-coada (1) concediu (6) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (5) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (14) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (7) film (7) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (3) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) Ioana Neagu (1) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (14) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (18) nutritie (2) oameni (67) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) pisici (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (10) religie (6) ring-sling (2) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (1) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (6) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (76) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (8) wow (1) WTF (28) www.davidkinsella.com (1)