Si? Doarme?

Printre primele intrebari care mi s-au pus cand am devenit mama a fost aceasta: "E cuminte?"
Intrebarea m-a lasat cam confuza, iar raspunsurile date au fost bascalioase si neserioase, ducand la surasuri cam strepezite. Dar ce poti sa raspunzi cand esti intrebat asa ceva despre un copil de doua, trei, cinci luni? Da, e cuminte, face matanii, aduce tot salariul acasa, tine posturile ... wtf?

Jenati, partenerii mei de dialog reveneau cu precizari: "E cuminte, adica ăăă...doarme?"
Cumva calitatea unui prunc se reflecta in gradul sau de cumintenie, a se citi obedienta. Ulterior, cuvantul "cuminte" ajunge sa fie inlocuit de termenul "bun".  E un copil bun, iti va spune invatatoarea, ca un geambas caruia i-au trecut pe sub expertele priviri vreo 500 de juninci ca ale tale. E baiat bun, te vor asigura colegii sai de serviciu. E un om bun, va ofta nevasta-sa resemnata. Dar pana una alta, cat e prunc fraged si practic incapabil de necumintenii, va fi evaluat dupa cat de mult doarme, pardon, dupa cat de mult dormi tu.

Obsesia somnului e pana la un anumit punct motivata - e rau sa nu dormi. Ajungi intr-un mare hal din lipsa de somn. Sau ma rog, hai sa nu generalizez tocmai eu - ajung EU intr-un mare hal. Si eu dorm ca marmota si tot nu ma mai satur.
Insa capata dimensiuni caricaturale cand toti ceilalti, vecini, pediatri, rude, parinti, se ingramadesc intr-un efort colectiv de a se asigura ca ala micu doarme tun. Si de aici, evident, o mie de sfaturi, o mie de "sa nu cumva", o mie de idei, de deviceuri, de salarii aruncate catre Mos Ene.

Principalul conflict apare dintr-o fractura logica. Exista adulti care dorm 8-10 ore pe noapte, al caror stomac poate digera lent un bol alimentar care le tine de foame 6 ore, care stiu ca dupa noapte vine zi, ca restul familiei e la un pas / metru / o camera distanta de ei. Si se asteapta ca un boț de om născut abia acum cateva luni sa stie si sa poata si el toate astea. Gramajoara aia nu stie nici ce e noaptea, nici ce e ziua inca. Vede neclar, aude asa si-asa, si singurul miros reconfortant e al mă-sii. Nu stie diferenta intre o ora si un an. Nu stie ca exista ore si ani. Nu poate zari marginile camerei sale. Are un stomac cat doua linguri, care se goleste rapid de lapte, pentru ca trupul si mintea lui cresc fenomenal de rapid. N-are inca muschii esofagului suficient de puternici. Sta culcat in majoritatea timpului, si uneori laptele ii vine inapoi pe gat. Il sperie. I se face foame, sete, teama. Si nu-i nici pui de ciuta, sa stea ascuns in iarba si sa o astepte pe ma-sa sa vina de la pascut. E un pui de primata superioara, si tot ce stie e ca nu e bine sa fie uitat undeva singur, si ca trebuie sa-si semnaleze prezenta neaparat. Si asa face. O semnaleaza din trei in trei ore, din 4 in 4, din 6 in 6, din 2 in 2. De câte ori trebuie. 

Ma intreb cum ar fi sa ne trezim odata lasati in grija unor giganti care se trezesc o singura data pe an. Sau pe luna. Si care, exasperati de trezirile noastre din fiecare dimineata, de nevoia noastra zilnica de hrana, sa ne tranteasca intr-un pat sa ne invatam dracului odata sa nu-i mai manipulam, machiavelici cu muci ce suntem. 

Dar nu-i asa, iar intrebarea mea ramane retorica.

 Despre somnul copiilor si despre aceasta magnifica obsesie colectiva va vorbi Sarah Ockwell-Smith, in cadrul conferintelor Totul despre Parenting, de pe 6 iunie. Inainte sa accept sa scriu despre acest eveniment si pe aceasta tema, m-am documentat nitel - adica am citit ceva din ce-a mai scris respectiva doamna. Face o analiza pertinenta a asa ziselor tulburari de somn ale copiilor, a caror tratare inadecvata (si inutila?) poate duce ulterior la tulburari reale.

 Eu personal nu am apucat sa fiu contaminata de aceasta mare de informatie bramburita - femeile din generatiile trecute ale familiei mele aveau opinii destul de simpliste dar veridice, iar instinctul lor sanatos nu apucase sa fie pervertit de umbra atator indoieli. Insa pentru un context actual, bombardat de informatii si idei contradictorii, de culpabilizari mercantile si targeturi si deadlines parintesti (pana la 3 luni trebuie sa...pana la 6 luni trebuie sa ...pana la 1 an...), acest tip de discutii pot fi utile.
Primiti-le cu mintea deschisa, si nu uitati sa aplicati si filtrul propriei judecati.
Somn usor ;)

Read More

Toate la timpul lor?

Poate ca asta se intampla dintotdeauna si doar acum sesizez eu, dar mi se pare ca punem o frana nenaturala maturizarii copiilor si adolescentilor, cramponandu-ne de o inocenta de multe ori idealizata pana la absurd, care nu-si are corespondentul in etapele reale de crestere si dezvoltare a fiintei umane. iar pe de alta parte, ne confruntam - sau mai bine zis ne delectam, ne balacim - in oarecum dizgratiosul dar confortabilul fenomen al infantilizarii adultului.

Apar jocuri, activitati si emisiuni 100% infantile dar pentru adulti, tot felul de ateliere care pana acum 25 de ani si-ar fi regasit publicul undeva prin clasa a 2-a a vreunei scoli de stat.
Idealurile adulte ajung sa se stirbeasca pana la nivelul unui oracol de gimnaziu, mentalitatea sau convingerile se reduc la plafonul unui panseu-cliseu si majoritatea adultilor par a avea atat grave fracturi de logica in abordarea celor mai simple probleme - politica, munca, etica, societate cat si maturitatea emotionala a unui plod cu inghetata scapata pe jos.

Incepe sa fie ok sa n-ai cultura, sa n-ai educatie, sa n-ai perspective, sa n-ai o sursa de venit care sa te extraga din marea masa de la-ma mamă - la 30-40 de ani. Ce ni se permitea noua la, sa zicem 19 ani, e incurajat si prezentat drept boem acum, pt 38.
Iar news feedul meu e mai plin ca niciodata de mirese bătrâne si ofilite, ale caror voalete ascund niste venerabile laba-gâștei , si miri cheliosi si burtosi. There, I said it.

Omenirea a mai castigat inca zece ani de nimic deci. Poate e doar o recalibrare automata, poate datorita medicinei si stiintei vom trai zece ani in plus, deci de ce nu i-am petrece intr-un infantilism fortat si steril.

Dar i-a castigat sau i-a furat din alta parte? Pentru ca nicicand nu mi s-a parut mai restrictiva copilaria. De la 0 la 18 ani nu poti sa nimic. Absolut nimic.

Inainte mai aveam cateva ore de nefacut nimic sau de solitudine. Inainte, insemnand in anii '90, adica prin paleozoic. Acum, fiecare cacat de minut lasat liber e o penitenta in plus pe umerii parintilor vesnic culpabili si culpabilizati si o poarta deschisa spre iadul nimicului pentru copil. Acelasi nimic incurajat, adulat pt corporatistii de 33 de ani devine infernal pentru un copil de 8 ani. Fiecare nenorocit de sfert de ora trebuie petrecut la un curs, la un atelier, la un redescoperit de sinele ma-sii care nu se mai descopera odata cu atatea sedinte si sesiuni (poate n-are ce descoperi, zic si eu asa?), la o sesiune de meditatii, de pictat cu degetul, de alpinism, pian, ORICE. Orice, atat timp cat e sugerat, dirijat si controlat de o mare de adulti binevoitori si educati.

Si infantili.

Read More

Sfaturi pe care mai bine nu mi le-ai mai da

....doamnă sau domnule doctor.

Știu că majoritatea sfaturilor dumitale trec pe lângă urechile pacienților ca gloanțele vâjâind pe lângă ale lui Winnetou. Știu că dacă măcar una dintre cucoanele venite la cerut bilet la salină s-ar lăsa de fumat, ar fi mai bine. Știu că dacă măcar una dintre duduile venite să se plângă că au o mare retenție de apă în organism (a dreacu apă, numai pe burtă și pe cur s-ar reține) nu s-ar mai recompensa cu câte o pizza cât roata carului pentru fiecare săptămână reușită de Montignac sau Dukan, ridurile dumitale de pe frunte s-ar mai reduce. Știu, dragul meu dentist, că dacă măcar un sfert din cei care acuză genetica păguboasă și poate apa fără fluor, ca la americani, se spălau mai des pe dinți sau te vizitau mai frecvent, aveai mai puțin de lucru.

Dar știu și că dați sfaturi absolut imbecile uneori, fix ca să vă aflați în treabă.

1. Stați mult pe scaun, la calculator? N-ar trebui.

Ei lasă-mă, nu m-aș fi gândit. Și eu care aveam de gând să-mi dedic toată viața statului în buci și cu ochii în ecrane.
Ce ar trebui să fac? Ce răspuns te aștepți să primești, când avertizezi cel de-al 400-lea IT-st sau HR-ist sau om de birou văzut pe ziua de azi că nu e bine să stea în cur și că statul la calculator peste 6 ore pe zi e dăunător. Noi ce-ar trebui să-ți răspundem?
No bine că mi-ai zis, mâine-mi dau demisia, mă duc și mă fac miner sau balerină. Eram contabil, dar fuck it, dacă mi-a zis medicul de familie sau ortopedul că nu e bine, apăi mă duc să merg în mâini la circ de mâine. Eram programator, dar plm, dacă așa mă sfătuiți, mă duc să mă fac gimnast. Chit că am 43 de ani. Am 50 de ani, am lucrat o viață în confecții sau la institutul de statistică, dar dacă ziceți dumneavoastră, da-o-n plm de pensie, mă las de muncă și tătă zâua de mâine am să umblu bolundă pe străzi. Sfatul medicului!
Serios, CE crezi că pot să facă 99% din pacienții tăi? Au un serviciu, ca și tine, și dumneata stai încoțopenit pe scăunelul ăla din cabinet tot 8, 9, 10, 12 ore pe zi. Poate te mai dezmorțești la gărzi, dar și noi ne mai dezmorțim prin metrou. Ce vrei să fac, să jefuiesc o bancă să scap de scolioză?

2. Evitați stressul.

Cum?
Chestia asta e aruncată așa sec și absurd de zici că stressul e Stressul, adică un tip cu palton pepit și pălărie, care de obicei se plimbă între Armenească și Moșilor joia dupe prânz, uneori o ia la picior și spre Universitate dacă e frumos și e sâmbătă, și dacă tot știi pe unde se învârte, mai bine n-o iei pe acolo în acele zile. Cum să-l evit? Să evit, adică să nu confrunt, să nu rezolv, ci pur și simplu să mă car din situația stresantă? OK!
Deci mâine dacă mi se împiedică iar copilul pe scări și pică în cap, fuck it, o iau rapid înapoi la picior, mă încui în casă și ascult Buddha Bar. Scuze dar e stresant. Da, știu, responsabilitate, dar vezi matale, sfatul medicului.
Dacă apare vreo problemă la job, și e pusă pe tapet într-o ședință, mă ridic și plec, pentru că așa mi-a prescris doctorul. Dacă mă cheamă înapoi, îmi dau demisia. Îmi dau demisia calm.
Dacă e îngrămdeală la metrou, ies și-o iau la picior. Dar dau de o bifurcare imposibil de soluționat. Dacă mă grăbesc, graba e o formă de anxietate, deci mă stresez. Dacă nu mă grăbesc, întârzii. Să nu mă mai duc deloc acasă? oare nu ar fi stresant?
Deci, pe scurt, CUM SĂ NU TE STRESEZI, MĂ? Ce adult normal, cu diverse ființe în întreținere, cu facturi, job, prieteni, partener de viață, abonament metrou, rovinietă expirată, plombe picate, soacră des vizitatoare, concedii în programare etc etc samd știi tu care să nu se streseze ? Explică-te. Mă somezi să nu mă mai stresez, fie, zi-mi tu CUM. Dacă nu te stresează asta, desigur.

3. Ar fi bine să retrageți copilul din colectivitate.

Sfatul ăsta îl primeam doar de la unii pediatri, și probabil o să-mi fie cu păcat, dar dacă e să iau la inventariat rețetele de la ei și de la ceilalți, erau fix ăia care recomandau antibiotice numai cât se uitau spre el și în general fiecare rețetă pentru un căcat de răceală ajungea să arate ca almanahul farmaceutic român pe anul curent.
(Paranteză - absolut toate antibioticele pe care am încercat să le dau vreodată le-a borât sau scuipat. Cam pe la al 3lea tub m-am prins că le cumpăr degeaba.)
Ceilalți care recomandau suflat muci, hidratare și ținut pe acasă dacă dă în tuse recomandau de obicei să ducem copilul la loc când își mai revine nițel, reasigurându-mă de normalitatea virozelor și de caracterul lor inevitabil în copilărie.
Anyway. Ideea e că recomandarea cu unde să duci copilul sau unde să nu-l duci, venind din partea ta spre niște oameni pe care nu-i cunoști, de multe ori nu își are locul. Pentru că de multe ori, mai ales în cazul celor care duc copilul la stat și la program prelungit, nu ai unde să-l duci în altă parte. Uneori bunicii mai mor, părinții la fel, uneori sunt la jumătate de țară distanță, alteori mai bine ți l-ar crește câinii decât neamurile, mă rog, sunt cazuri și cazuri. În cazul nostru, e distanța. Iar retrasul din colectivitate ar echivala fie cu dusul copilului la 400 km distanță și văzutul o dată pe lună - opțiune încurajată cu lejeritate de o tută pe care n-o s-o uit prea curând, ducă-și-ar ea plozii la mama dracului juma de an, dacă i se pare așa minunată ideea - fie cu lăsatul de job al unuia din adulți, și surpriză, pur și simplu pentru 1 an de făcut muci există și adulți care n-au chef sa se cace într-o viață de muncă. Sau nu-și permit.
Așa. Și tu explici, te justifici a zecea oară în anul respectiv: Am să-mi iau concediu medical, nu îl pot retrage. Nu pot lua bonă, bunicii sunt departe.
Iar Vittănștein se uită la tine și repetă, ritos:
Mai bine ați retrage copilul și l-ați duce direct la pregătitoare.
Eu ultima dată am zis ok, îl las aici în cabinet, vin la 6 să mi-l iau. S-ar putea să întârzii puțin, că e aglomerat la metrou. Facem așa zilnic, până la pregătitoare?

Read More

Dacă te consolează cu ceva ...

Există un chițibuș mic care mă enervează, și asta în primul rând pentru că-s chițibușară (ce cuvânt frumos de tastat cu diacritice, îți devin degetele piciorușe de balerină în pas-de-quatre) și în al doilea rând pentru că e enervant.
Se dă următoarea situație: Cutare persoană se plânge de cutare necaz. S-a îmbolnăvit câinele, a răcit iar copilul, s-a fleoștit sufleul, a luat amendă, you name it. Și se plânge cuiva. Ori prin viu grai ori pe FB ori pe vreun blog al dumisale.
Dacă tot se plânge cuiva, atunci evident că vrea feedback, că altfel scria o poezie despre corbi și nevermore și n-o mai publica în veci, nu stătea să se jeluiască la prieteni, nu? Și bine face; suntem ființe sociale, și greul e mai ușor de dus pe umerii mai multora. Și feedback-ul nu întârzie deloc.
Apar consolatorii.

Ți-e bolnav câinele? Dacă te consolează cu ceva, mie mi-a murit pisica.
Are muci cel mic? Dacă te consolează cu ceva, al meu a făcut otită perforată. De TREI ORI.
Amendă ai luat? Cât? Aha. Dacă te consolează cu ceva, eu am luat triplu.
Ai rămas fără job? Dacă te consolează cu ceva, eu îmi caut din noiembrie. Noiembrie acum trei ani.

Mă, voi sunteți tâmpiți?
Sau malefici?
Sau ambele?

S-o luăm semantic. X, prieten sau cunoscut, îți zice că a pățit ceva rău, iar tu afirmi că intenționezi să-l consolezi (tu ai scris asta, dacă te consolează cu ceva) spunându-i că ție ți-a tras-o soarta la popou și mai rău.
Pe cine dracului consolează răul prietenilor? Ce fel de prieteni aveți? Serios, ce reacție te aștepți să obții? Uneori mă întreb cum ar fi să jubileze cel căruia i se adresează consolarea, să zică HA, ce m-ai consolat! Eram cam amărât, dar acum că știu că ești șomer, cu un picior rupt, un câine mort și sarmalele afumate, mă simt absolut excelent, ce zi minunată! Sper să crăpi! Prietenește. Să-mi mai zici din astea, te rog.

Mă pot gândi la foarte puține persoane pentru care consolarea vine din conștientizarea suferinței celor apropiați. Și toate persoanele alea ar trebui ținute sub cheie, undeva departe.

Okay, știu, nu aia ați vrut să spuneți - paranteză, încă un chițibuș: când te exprimi ca boul, descoperi sau ți se descoperă asta și bagi the ultimate wildcard nu asta am vrut să spun. Well, asta ți-a ieșit, deci spune și tu mai cu folos.

Dar ce-ați vrut de fapt să spuneți? Cumva "Oh, dar observ o competiție de bocitoare în plină înfiripare! Să fi scris amărâta asta că a pățit cutare necaz doar pentru vreun strop de compasiune, empatie sau mai știi, vreo soluție! NICI GÂND! În mod sigur a scris pentru a-și însuși niște lauri, ai nefericirii absolute în cutărică situație. Trebuie să intervin! Doar EU pot fi pe podiumul văicăricioșilor, deci unde mi-s poveștile hiperbolizante, mă duc să triumf prin propria-mi jale! Uite la aia, amatoarea, cum se plânge că n-a mai găsit bocanci de schi la Postăvarul. Habar n-are ce chintă regală de povești montaniarde pline de ghinion, groază și teroare am eu în mînecă. Ia să-i zic vreo două, să nu se mai plângă nici de frică."


Sau secul dacă te consolează cu ceva, nu ești singur în situația asta.
Bă, să știi că nu. Niciodată n-a consolat pe nimeni întreg la cap să știe că mai sunt și alții care-și rup picioare, pierd metrouri sau scapă borcane pe jos.

În încheiere, dacă vă consolează cu ceva, eu nu vreau să vă consolez azi cu nimic.

Read More

Treaba tuturor

Ma intreb de ce nu se ingrijoreaza nimeni sumbru cand vede un tanar de 28 de ani, carierist.
De ce nu ofteaza nimeni, fals empatic, si de ce nu banuieste mari goluri sufletesti in viata unui burlac de 33 de ani? De ce nu se intreaba nimeni cum o fi viata sentimentala, goala si searbada, a domnului corporatist de 37 de ani, dar curg articolele despre sarmanele muieri prostite de iluzia unei cariere sau a unor studii?

Si cam cata apa va mai trece pe moara pana sa incetam sa ne definim femeile drept utere cu picioare.

O femeie devine femeie doar daca e mama? Si atunci barbatii ce sunt? Absolut toate femeile care au aflat ca am decis sa ne rezumam la un singur copil m-au sfatuit sa-mi vad de-ale mele si sa-mi pacalesc cumva sotul (daca eu as dori si el nu, adica) ca daca e sa ne lua dupa barbati ramanem toate fara copii.
Sa luam afirmatia respectiva drept avand valoare de adevar - din moment ce mi-o spune toata lumea, asa o fi.
Deci avem o lume plina de masculi ajunsi accidental sau in mod nedorit de ei tati, cu mici si legendare exceptii, atat de legendare incat devin subiect de conversatie sociala ("Gelu si-a dorit foarte mult copii! Ei, da?! I-auzi, fata.") dar masculinitatea lor nu e contestata in nici un fel.

Femeile in schimb, femeile trebuie sa rodeasca. Si nu oricand, ci cand decidem noi, si nu oricat, ci multi. Ah ba nu, nu prea multi. Practic, daca n-ai niciunul, esti o fiara egoista. Daca ai doar unul, trisezi. Daca ai doi e frumos dar clar nu la fel de frumos ca atunci cand ai trei. De la trei incolo insa devii brusc proasta, inconstienta sau futacioasa. Saltul de la egoism la familia implinita la puiernita promiscua se face din copil in copil.

Si nu inteleg de ce etichetele astea sunt puse doar femeilor. De ce la mama se duce ginecologul atat de des, sarind complet peste atributiile sale, si o intreaba "cati ai de gand sa mai faci, nu legam trompele alea?" De ce nu la tata, de ce nu se duce sa intrebe "cat mai dai la buci, nu pui si tu o guma ceva peste, sau poate vrei sa facem niste noduri la coaiele alea?"

De ce femeia e cea egoista daca e membra a unui cuplu fara copii sau cu unul, si de ce tot ea e proasta fatacioasa, daca amandoi decid sa aiba patru? Si mai ales, daca pot sustine patru, daca prin statutul lor educational si financiar (da, discriminez ca toti ceilalti, fuck off) pot sa asigure societatea ca nu le vor tranti cei patru plozi in brate drept viitori asistati, ci ca-i vor oferi drept cetateni activi la maturitate? Ma rog. Discriminarea mamelor pluripare e iritanta si gresita, dar ma intreb de ce doar mamele sunt mustruluite cu precadere. Doar nu s-au inseminat singure?

Nici in extrema cealalta nu stam mai bine, a celor care fac copii tarziu sau nu-i mai fac deloc. Avem vreo 3 tipuri de teste triple si duble pentru a depista probabilitatea de a iesi copilul cu maladie Down, Edwards si inca multe altele. Un indice important este varsta mamei. Nimic mai adevarat, cu cat faci copii mai tarziu, cu atat creste o probabilitate statistica de a ti-o lua un pic razna alambicul genetic. Dar asta este totusi in cazul amandurora. Deci de ce frecam femeile la cap sa faca copii de tinere, si barbatilor nu le reamintim ca, de exemplu, varsta inaintata a tatilor este si ea un factor de riscpentru alta serie de probleme - si pt alea nici macar nu mai poti face screening macar.

The investigation by Indiana University, in the US, and Sweden's Karolinska Institute has been described as the largest and one of the best designed studies on the issue.

The researchers looked at 2.6 million people and at the difference between siblings born to the same father as it accounts for differences in upbringing between families.

Comparing children of a 45-year-old dad to those of a 24-year-old father it indicated:

• autism was more than three times as likely

• a 13-fold increased risk of ADHD

• double the risk of a psychotic disorder

• 25 times more likely to have bipolar disorder

• 2.5 times more likely to have suicidal behaviour or problems with drugs

• lower scores at school

Si sa tinem cont de faptul ca degeaba ar fi mama o bobocica juna de 21 ani, sa zicem, daca onorabilul tata deja devine venerabil.
pe aceeasi tema
http://www.bbc.com/news/health-19336438

Mai vine si categoria celor care nu pot avea copii. Am auzit interogari la cafea sau pe balcon foarte amanuntite, si explicatii, destul de grafice si de repetate. Cand era intrebata o femeie de ce nu poate avea copii. Sa mor daca in viata vietilor mele am auzit vreun barbat pus sa explice in public de ce sperma dumisale se bate cap in cap si nu nimereste poarta nici in offside. La barbati, sau cand e sa vorbesti cu un barbat, asemenea subiect este un tabu, sau mai bine zis un subiect pe care nu-l abordezi in public cu el, din bun simt si discretie. Care discretie cumva e aruncata deseori pegeam in cazul femeilor care nu pot avea respectiva sarcina. Sa aflam cu TOTII si sa interogam si sa intrebam daca e de la trompe sau de la altele, si daca sigur a facut si ea ca matusa, care matusa nu e prezenta, dar de ce n-am povesti despre nu stiu ce malformatie a aparatului ei reproducator si tot asa, si tot asa.
Nu zic ca-s gresite discutiile - pe mine una ma jeneaza ca un examen ginecologic in amfiteatru, dar ma rog, fiecare cu limitele proprii, zic doar ca e gresit sa fie ok la femei si "nu-se-cuvine" la barbati.

Revenind la prima iritare - referitoare la deplangerea ipocrita a "bietelor" femei care lucreaza (sau doamne pazeste, au vreun talent). Ma, nu-s biete deloc. Pur si simplu se intampla sa-si doreasca si altceva, sau altceva. Dar atata timp cat pizda uneia ramane treaba tuturor, toate compatimirile si ingrijorarile astea vor putea fi exprimate si aprobate liber si nestingherit.

Read More

Detalii

Sesizez uneori mici detalii in tinuta care declanseaza mari stereotipii de abordare si gandire.

Exemplu:

1.Ieri purtam niste salvari largi, colorati, care ar putea cu succes trece si drept fusta daca stau jos. Daca nu stau jos cracita, that is. Mai purtam si niste cercei lungi, colorati.
Fost cu Alex la Mega Image, cumparat inghetata(in lipsa timpului, chefului si abilitatii de a face una acasa), Alex are 3 ani, Alex traieste la timpul prezent, deci Alex vrea inghetata ACUM. Asezat pe bordura, scos doua lingurite. Dig in.
Alex se murdareste de inghetata la bot. Trecatorii ma privesc lung si cam stramb. Unul la un moment dat e induiosat de faptul ca pup copilul si scotoceste prin buzunar. Scotocesc si eu prin buzunar, pentru ca ma suna cineva. Scot telefon distept. Trecatorul face ochii mari si se prelinge cam rusinat in supermarket.

Concluzie
Salvari + cercei lungi + mancat inghetata in public stand jos + copil cu inghetata la bot = cersetoare - posibil tiganca
Salvari + cercei lungi + mancat inghetata in public stand jos + copil cu inghetata la bot + smartphone = cetateanca ok, posibil cam hippie.


2. Azi port aceiasi cercei lungi, o rochie maxi neagra, cu niste flori pe poale si umerii goi.

iesit dimineata afara. Primit complimente - ce romantic, ce frumoasa rochie, ce nobila tinuta (nobila, really? ok)

A inceput sa ploua si am imprumutat un blazer mai lung de la colega mea. Brusc m-am metamorfozat intr-o florareasa, privita cu suspiciune de nenea de la paza cand intru inapoi in cladire. M-a complimentat totusi, de dimineata, cand n-aveam blazer.

3. Eu, cu

fusta, bluza, balerini = o oarecare dusa intr-o oarece directie sa faca ceva
aceeasi fusta, bluza, tocuri = curva / nimfomana iesita in mod absolut sigur dupa prada. dupa pradat soferi cu claxoane, desigur.


4. tata, trimis acum ceva ani de bunica-mea sa-i cumpere purcel din iarmaroc.

Pleaca grabit direct de la clasa, unde avusese inspectie, si ajunge in iarmaroc, unde framanta glodul laolalta cu ceilalti, asa in costum si pantofi cum e. Nimereste un vanzator si incepe negocierea godacului. Spre marea sa satisfactie, obtine un pret chiar mai bun decat spera.

Motiv:

"Pai v-am vazut la cravata, vad ca sunteti om serios!"

4. Eu in slapi, tricou si blugi, la magazin

- Ce sa-ti dau, ce mai faci, ia si tu de-acolo painea ca nu ajung

Eu in rochie, tocuri, acelasi magazin

- Buna ziua doamna, imediat va dau painea, sarumana.  :))



Nu acuz, doar ma amuz.

Read More

Mortul e de vină

S-a umplut internetul de clipul asta de mai jos. Inainte sa dati click pe el, vi-l rezum, sa nu vi se ofileasca sufletele delicate. In acest clip vezi cum moare unul, cu o bucata de carnat in gat. Pe la minutul 3 jumate ii blocheaza caile respiratorii. Apoi il vezi cum moare. Apoi gramada de oameni buluciti cu sfaturi care mai de care mai imbecile, cum ar fi sa-i dam una dupa ceafa, altul cu o sticla de apa sa i-o bage pe gat, etc. Altii doar tragand de el iar altii zbierand sau pur si simplu STÂND.

Read More

Weird clips of the day

Atentie, primul clip arunca urechile in depresie, al doilea e nitel cam deocheat.

Prima e Lana del Rey cantand la Saturday Night Live, aka "possibly worst performance in the show's history"


Lana Del Rey - Blue Jeans (Live on SNL) from Lana Brasil on Vimeo.

Read More

Mici detalii cotidiene

Disclaimer - ici colo, limbaj buruienos. Rog respectuos, pârtie.


Am fost la un fel de test-drive cu bicicleta, ăsta micu și o remorcă din aia de bicicletă. Deși mai mulți prieteni binevoitori îmi repetă că e inutilă în București, impractică, riscantă chiar, că n-am decât să mă car in Christiania, deși le dau dreptate, tot am fixul ăsta, să iau o remorcă / cum îi zice  pentru bicicletă. Îmi vine să fac colectă pentru ea, nu alta.
Am prins una la închiriat în Herăstrău. Plimbarea a fost faină, dar nu despre asta vroiam să scriu.
Mi-a picat falca văzând ce high tech sunt niște puștani care închiriază niște biciclete unor niște diverși ca de-alde mine.

Read More

Sunt un imputit si nu vreau sa ma spal

Cred ca asa s-ar putea intitula cu succes o campanie de promovare care îmi bântuie FBul. Pentru ca niște oameni trebuiau sa își scoată bani de pe urma acțiunilor la FB, acum am diverse "suggested posts", în care în 98.99% cazuri mi se sugerează sa-mi fut banii pe ceva. N-am văzut în viața mea o postare în care mi se sugerează sa ma culc mai devreme sau sa citesc cu lampa in stânga.
Ei, si fiind vara cu toate bucuriile adiacente, soare, mare, zăpușeală, deshidratare, îmi tot apare când ici când colo o idioțenie de reclama la o idioțenie de produs. Campania se cheamă ea într-un fel, dar cred ca se traduce prin "Sunt un împuțit și nu vreau sa mă spăl".

Read More

Explaining the Activia concept

Am incercat azi sa-i explic unui prieten din afara de ce nu suport reclamele la Activia si de ce m-am bucurat enorm cand in sfarsit UE le-a interzis sa mai abereze cu taratzele lor cu tot.

Me: we  had this series of absurd commercials for some brand of yogurt with cereals
 called Activia, which were supposed to regulate digestive track and prevent bloating.  Until EU banned them as they had no proof it would help in any sort of way;  you might have ve as well ate dirt or plums and beer
 D: lol
Me: They pictured some incredibly absurd situations
 Such as a woman - ofc, who else would buy that shit - standing alone on the couch, upset. And her friends: "Hey lets go to the movie"
 "I can't...I'm bloated..."
Me: well first of all
D: hahahaha
Me: Having gas is not exactly a socially accepted subject in here
 dunno about you guys, but we don't discuss our intestinal issues with friends unless they are extravagantly hilarious, such as "I took a shit on my mom-in-law's poodle"
D: erm nope, not here either as far as i know lol
Me:dunno...otherwise, you just friggin keep it for yourself
 no matter if its gas, solid or whatever
D: erm yes
Me: Second
 the phenomenon of bloating was depicted as
 a sort of gassy plague preventing the subject from having friends, life, activities
 and limiting him / her to stand and (probably fart like a docker ) alone on his  / her couch
 I hated those commercials with a passion.

Read More

blestee

-au ajuns blesteele oastre bre   nu-i ai erg brus tastele   b uite asta erge ENTER irgula a rog prati i s-a futut - ura aar asta pot sa sriu lol - juate de tastatura brus si instantaneu  are ghiiti e taste i s-au striat a dau un preiu

Read More

Damn...

Lemo: imi povestea cineva ca la gradinita i-a pus sa deseneze pui de gaina, iar unii i-au desenat ca-n super market, morti in punga

Read More

In plata Domnului

Avem 31.596 biserici in Romania - incluzand 280 in constructie.
Avem vreo 8 mii de scoli.

As fi preferat invers.

Romania libera informeaza ca in fiecare an desfiintam in medie 1000 de scoli si construim 200 de biserici noi.

Sunt inca sate in care copiii devin navetisti de la 7 ani, parcurgand kilometri intregi pana la cea mai apropiata institutie de invatamant.
Aceleasi sate au minimum o biserica.

As vrea sa vorbesc frumos, tendentios si diplomat, dar mi s-a acrit sa imi tot caut cuvintele si sa fac floricele din hartie pentru a nu rani cugetele (mugetele) preacuviosilor imbecili.

O adunatura de bigoti analfabeti, pupatori de moaste si de cururi.
31 de MII de biserici care genereaza peste 3 miliarde de euro. Din buzunarele noastre, evident. Acesti 3 miliarde de euro acopera, conform BOR, doar 40% din necesitatile preanespalatilor. Da cat pizda mamii voastre va mai trebuie?
Si pentru ce? Pentru inca 200 de biserici pe an? In care sa faceti ce?

Am incercat sa gasesc un raport cu contributia financiara a BOR catre societate.
N-am gasit. Am gasit doar unul al baptistilor, cu donatii si proiecte. BOR are in schimb mii de pagini in care ne invita tot pe noi sa donam.

Pe langa donatii si taxe oficiale, mai apar si cele neoficiale. Daca nu le dai pe alea, reactia e univoca: Preaporcenia sa isi pune palma in cur si pleaca, lasandu-te cu mireasa / mortul / copilul in brate

Pt nunta: intre 3 si 10 milioane
Pt botez: intre 2 si 7 milioane
Pt inmormantare: 2 si 8 milioane (neoficial, daca vrei si 3 tarcovnici si altele)

Felul nostru de a aborda religia e feudal, batut in cap si precrestin.
Ne doare fix in cur de invatamintele in sine, cat ne pasa de ritualuri. Habar n-avem ce dracu a facut Sfantul Preafutenie de a ajuns in calendar, stim doar ca astazi nu se spala.
Aproape nici o baba nu stie ce-i cu sfantul asta Ilie si de ce e sfant; in schimb stiu ca zboara pe sus cand ploua si te trazneste daca indraznesti sa scoti apa sau sa-ti speli chilotii de ziua lui.

Credinciosii isi scriu numele unul altuia pe toaca, isi fac particele, ingroapa papusi pentru a li se ierta avorturile, isi dau in carti si platesc tiganci sa le ghiceasca in cafea.

Si lingem. La noi credinta e direct proportionala cu saliva. Mult. Lingem maini, cruci, troite, mozolim icoane, balim fragmente de cadavre, umplem de scuipat un altar de la un cap la altul, facem posta lingurita de impartasanie, pupam mortul, pupam mireasa, pupam poala popii care nu pupa poala noastra, tzocaim tot ce prindem in materie de cult.

Si nu ne rugam la Dumnezeu; ne milogim de el. Nu stiu cum ma-sa apare dumnezeu asta in scena fix in momente in care nu meriti nimic.
Esti muci la examen? "Doamne-ajuta"
Esti total paralel cu jobul la care te duci? "Doamne-ajuta"
Esti impiedicat si mototol si iar pierzi trenul sau avionul? "Doamne-ajuta"

Da de ce sa te ajute, ba milogule? Ce parastasul si canepa ma-tii ai facut sa meriti?

De Pasti ne dam foc cu lumanari. De Craciun ne scoatem ochii cu pocnitori. De ambele sarbatori ajungem la spital cu matele pocnite de atata crapat in noi.

In schimb, conform unui raport al Comisiei de la Bruxelles, peste 50% din adolescentii romani de 15 ani nu reusesc sa citeasca si sa inteleaga un text.
Fenomen care se numeste analfabetism functional.

Duceti-va la biserica, ma boilor. Daramati in continuare 1000 de scoli pe an si faceti-va cate o biserica in fiecare camera si o troita pe fiecare palier. In cel mai rau caz, va popiti cu totii si va luati taxe intre voi.

Read More

Odiseea Castilor

Eu: stai ca am fugarit niste casti prin tot Bucurestiul.
Pizda mamii lor de casti
A-M: ?
Rezum
1. e ziua lu asta micu saptamana trecuta. colegul cel nou
A-M: aa
2. A. ma deleaga pe mine sa-i aleg cadou ca si el joaca WoW si etc
3. eu gasesc niste casti de gaming in pret; caut, nu aveau pe stoc, mai caut, gasesc
4. fac comanda de 2 bucati - ca vroiam si eu - dau adresa de LIVRARE – [...strada] [numar] [bucuresti] si imi cer si datele din buletin
Cand ajung la adresa de BULETIN intreb
"asta e pt confirmare date da? nu pt livrare, DA??"
"da!"
Astept a doua zi, casti pula
Sun pe seara
„Unde-s castile bre?”
"sunt in drum spre adresa"
A-M: pai tu nu stiai ca niciodata nu se da adresa din boletin la astia cu livrarile
A-M: pt ca inevitabil ei le vor trimite la ea
Eu: "care adresa ca si daca le trimiteai sa le tarasca un ciung tot ajungeau"
"[strada] [numar].."
"..bun.."
"...[ provincie]!"
!!!
A-M: evident
Eu: mii de draci.
zic "pai nu bre, ati combinat adresele. sunati la cine va livreaza. ce ma-sa'n cur"
"vai de mine mii de scuze anulam redirectionam maine le aveti"
sun azi:
"unde-s castile bre"
"in drum spre dvs!"
"cand ajung"
"iete nr comanda, sunati dumneavoastra sa stiti exact cand"
Sun la Fan Courier, tot aia care mi-au plimbat telefonul o saptamana
"comanda dvs a ajuns azi dimineata"
"UNDE"
"in [provincie]"
A-M: evident
A-M: unde te asteptai sa fie
Eu: "de CE acolo, nu v-a sunat nimeni sa va zica ca e gresita adresa?"
"ba da!"
"si de ce pizda ma-sii?!!!"
"penca doar ne-a sunat si nu a trimis mail"
A-M: mi se pare corect
Eu: "dar a mentionat la telefon ca adresa de livrare e de fapt o combinatie intre alea doua...si ca NU EXISTA?"
"da!"
"si de ce ma-sa o mai trimiteati si unde?"
"pai o trimiteam ca nu aveam mail
A-M: in pula cu satelitu
si o trimiteam pe [strada] [numar] [provincie]"
Eu: "NU EXISTA [strada] [numar] [provincie]"
A-M: care nu exista..
"um...o intoarcem inapoi?"
A-M: nom...nom...nom....
Sun la talksmart. Zic
"Bre, stiti unde imi erau castile"
"la sediu!"
"pe ma-ta! In ailalta parte a tarii"
"OOOoOOoo dar am sunat! "
"da n-ati trimis mail"
A-M: La tine in oras la semafor in intersectie, banuiesc
"vai! trimitem altele, ajung maine"
Eu zic "lasa-ma in durerea mea ca vin eu sa mi le iau"
"vai dar nu e nevoie"
"ba chiar e"
"pai nu stiu daaca le avem, va sun in 5 minute"
5 minute, pula. Sun eu.
"alo, castile?"
"da, le avem pe stoc"
A-M: hihihihi
Eu: "si ce dracu faci , testezi telepatia pe mine, de ce nu ma suni"
"avem doar o pereche ailalta incerc acu sa o obtin"
"lasa ca vin numai dupa una"
"vai dar nu va deranjati"
"!!!???@!@##$"
"ba MA DERANJEZ acuma vin da-mi adresa ca vin peste voi"
Ala cu o voce mica mica
"Firma noastra vrea sa vi le aduca personal fara taxe de transport intr-o ora jumate"
A-M: uaa, da-ma dracu
Eu: eu zic "nu merci lasa-ma dracului ca vin eu in 15 minute"
"...bine..."
Iau taxi, vin, ajung acolo, unu mic mic mic de tot dupa un birou
A-M: hihihihih
"...cu castile?"
Eu: "DA, CU CASTILE! da-le incoace"
"...pai..nu le am"
"CUM nu le ai stimabile?!"
"Pai o ora jumate dura sa ni le aduca noua de la depozit"
"Si de ce dracu nu mi-ai zis?!"
A-M:: ))))))))))))))))))
"um pai m-am incurcat un pic...si.."
"unde e depozitul?"
A-M: jezas...
"in Baneasa"
Eu: "pai si io tot in Baneasa!!!"
"de ce dracu nu mi-ai zis ca sa le iau de acolo"
"nu ca nu puteati"
"de ce?@!!@"
A-M: pai poate nici la depozit nu erau, ca nu venisera inca din bangladesh
A-M: si, foarte posibil, poate nici nu erau inca fabricate
"nu puteati, mai intai le aduce la noi si dupa aia noi dumneavoastra"
A-M: corect, asa e protocolu
Ma duc, beau o cafea cu noduri, ma suna in 20 minute
"...alooooo?....
"..?"
"..au sosit castile"
The End

Read More

Dictare

Daca mai tineti minte orele de dictare, acestea verificau nu atat capacitatea de a reda in scris in mod corect cuvinte, dar si aceea de a stabili punctuatia frazei in functie de intonatia doamnei invatatoare.

M-am uitat pe un tembelism de stire cu unul muscat de un leu la Zoo. Sincer, la cat mai multi din partea mea. Doar ca din primele secunde atentia mi-a fost distrasa de domnul reporter, mai precis de balbaiala lui psihedelica. Am sa incerc sa redau aici stirea, urmand constiintios punctuatia impusa de intonatia domniei sale.

"Buna seara. Se pare, totusi, ca, nu a incercat neaparat sa-l hraneasca pe leu, in acest moment eu va arat chiar locul in care a fost muscat in, in aceasta cusca sunt, sunt doua leoaice si un leu leul este undeva ascuns pentru ca este o cusca mai extinsa pe langa propriu-zis unde el locuieste sa zicem doarme, mai este un fel de gradina in care cei trei lei pot sa umble. Brasoveanul, alaturi de alti oameni care erau aicea la gradina zoologica admirau leii, se pare insa ca leul, asa cum am vazut si eu chiar pe viu aicea, a, a, au posibilitatea sa scoata labele cat foarte mult, depasesc acea bara de protectie si l-a prins pe om cu ambele labe de antebrat, il, l-au, l-a muscat foarte tare, acuma nu trebuie sa il scapam nici pe brasoveanul nefericit, pentru ca pur si simplu s-a apropiat prea tare de cusca, desi sunt avertizari peste tot atentie, nu depasiti barierele, se pare totusi ca, adevarul este la mijloc, aceasta este cusca, pot sa v-arat si sangele care a fost, a, lasat aici de, a, brasoveanul acesta care, a ajuns la spital cu rani adanci in acest moment se afla la sectia de Primiri Urgente a Spitalului Judetean din Brasov si doctorii il tin sub observatie o vreme, pentru ca a fost asa cum spuneam, muscat destul de grav in aceast..aproximativ a40 de minute in urma de acest leu, care nu pare a fi foarte fioros, desi de cand am venit noi aicea si sunt si destui vizitatori aicea a ras...a ra..a ragit..a ras foarte puternic sa zicem, pentru ca el umbla in aceasta zona, in acest moment nu pot sa, nu putem sa-l vedem este in acea gradina dar, a, l-a muscat foarte rau si se afla la spital.

Read More

Senzational, eternul mister rezolvat

[17:03]Patric: http:[insert forum de pizde aici]/forum/[bla bla]/barbatul-din-zodia-balanta.html
[17:03] Patric: deci de mult n-am mai ris atit de bine
[17:04] Patric: riiiiiiiiizi
[17:05] Eu: stai
[17:06] Eu: omg ce vaci nefutute si distruse
[17:06] Eu: le urasc pe astea
[17:06] Patric: da
[17:06] Eu: care vb despre barbati ca despre o alta specie
[17:06] Patric: dar sint super amuzante
[17:06] Eu: niste alieni
[17:06] Patric: "nu reusesc sa il inteleg"
[17:06] Eu: care trebuie vesnic PACALITI
[17:06] Eu: ffs#
[17:07] Eu: ce e asa mult de inteles
[17:07] Eu: fute-l si da-i de mancare
[17:07] Patric: da
[17:07] Patric: DA
[17:07] Patric: DAAAAAAA
[17:07] P: de ce te-ai maritat cu altuuuuuuu
[17:07] Eu: :>
[17:07] Eu: why now that is a lovely compliment Sir

Read More

Matinale

Deschid gmailul, vad stiri, dau click, scroll down, cand sa inchid zaresc urmatoarea chestie:

"Teo a suferit în urmă cu două săptămâni un mic accident, în urma căruia încă mai trebuie să meargă în cârje."

Un mic accident e cand versi cafea pe tine. Sau cand te poticnesti. Sau cand esti pe stop si nu ajungi suficient de rapid la toaleta. Sau cand zici o gluma cuiva si ala te stropeste cu saliva cand izbucneste in ras.

Cel putin asta era conceptia mea despre micile accidente. Se pare ca m-am inselat, astept cu interes si alte stiri:

"In urma unei usoare indigestii, pacientei Veta X i s-a extirpat de urgenta pancreasul, fiind acum internata la sectia Reanimare a spitalului.."

"O mica busculada la statia Victoriei a provocat aseara moartea a 30 de pasageri ai Metrorex"

"Ca urmare a unei vagi neintelegeri, inculpatul si-a macelarit intreaga familie"

"Un mic accident de circulatie a cauzat 12 victime pe autostrada soarelui"

Edit:

"Patrick: si daca iesea legea cu 50% stiri pozitive, era cam asa
Patrick: "teo a suferit un mic accident in urma caruia merge in cirje. Din fericire in urma cazaturii care i-a rupt ambele picioare a gasit pe jos un portofel cu 10 milioane de dolari"


Etc

Read More

"I'm thinking about killing myself" - Go for it!

Replica asta mi-a scăpat din tastatura in seara asta, in timp ce jucam World of Warcraft.
Nu ştiu de ce mi-a scăpat, ştiu însă ca a fost teribil de sincera.

Nu ştiu de unde iritarea asta spontana de cate ori citesc (mai mult citesc decat aud in ultima vreme, ca orice computer potatoe care (nu) se respecta) ca unul / una vrea sa se omoare.

Go for it. Need a soap, need a rope? Need some scissors?

Aproape toţi avem un moment sau poate si mai multe in care ni se înfiripa in minte ideea sinuciderii. Foarte putini avem si constrângeri sau traume atât de puternice încât sa justifice gestul. Motive? nu exista motive reale si concrete pentru sinucidere, decăt poate când ştii ca o sa fii torturat si omorât in rate timp de 5 ani si vrei sa scapi de asta, poate aşa ar fi justificabil. Habar n-am, de altfel. Mutsunake ar putea sa scrie vreo 5 cărţi pe tema asta având in vedere ca s-a specializat in aceasta ramura a...hmmm..psihiatriei?


Si nu, nu sunt din categoria celor care au avut o viaţă fericita, nişte părinţi extraordinari, au plesnit de sănătate si nici nu le-a trecut prin minte sa se sinucidă. M-au păscut si pe mine asemenea gânduri, am intenţionat sa le implementez, si doar datorita unor accidente tragicomice mai tastez astăzi aici (cale ferata in reparaţie, Rapidul de X trecea pe linia ailaltă. D'oh)

Încerc sa desfac firul in patru si sa determin ce anume îmi provoacă reacţia de agresivitate la destăinuiri de genul "vreau sa mă omor"

Cred ca pentru ca acest "vreau sa mă omor" se traduce - cel puţin in capul meu - de cele mai multe ori prin "de fapt numai asta nu îmi trece prin cap dar am probleme, am probleme si traume si sunt reale si vad ca nu pot fi băgat in seama sau protejat sau consolat sau ascultat aşa ca m-am gândit ca mort fiind tuturor le-ar părea extrem de rău, ar suferi, s-ar simţi vinovaţi, si-ar dori sa poată da timpul înapoi si ar fi prea târziu, eu fiind evident mort"

Da, cred ca asta este. Ma irita complicitatea forţată la o stare sufleteasca negativa, mă irita oamenii care te forţează sa ii victimizezi, cum ar fi, in afară de sinucigaşii cu public, persoanele care-si revarsă brusc toate traumele existente sau imaginare ale vieţii lor in poala ta din primele conversaţii.
De genul:

"Salut, ce mai faci, eu sunt Ina"
"Salut, eu sunt Ana, mă bucur sa te cunosc pari o buna ascultătoare ştii lumea nu mă prea asculta si eu mă simt complexata de asta poate si din cauza ca tata mă dădea cu capul de pereţi când eram mica si unul a încercat sa mă futa într-un tren când aveam 16 ani ca sa nu mai zic de faptul ca analizele mi-au ieşit rele si poate mai ştii poate am norocul sa am o boala incurabila dar sper ca nu una de piele pentru ca totuşi mi-as dori sa mai am sex appeal, ar fi fain sa am o boala romanţioasă sa ma topesc sa devin transparenta ca un înger si toţi sa bociţi in jurul meu...stai, unde pleci? Ina??"

Exagerez dar nu foarte mult, mă trezesc etichetata entuziast cu "eşti un bun ascultător" frecvent nu ştiu ce ar trebui sa fac pentru a scapă de tagul asta, poate sa va fut o palma peste ochi când începeţi tirada sau sa rad prosteşte si sa presar comentarii gen "serios, viol? si muie nu ţi-ai luat? lol!" ca sa scap de rahaturile astea de conversaţii gen "eu sunt mic si jalnic, te rog fii umărul pe care sa-l umplu de muci tura asta"

Nu mă refer la conversaţiile reale, intre oameni care se cunosc de mult timp, la traume reale si prezente, mă refer la genul ăla de cârpe care-si cară permanent pe umăr bagajelul de bocete si sinucideri la minut si vieţi ale lor care nu mai au sens - de parca ar fi avut vreodată, heh.

Cred ca acel "go for it" scurt s-ar putea traduce prin "not in a bililon years you're gonna make ME feel guilty for YOUR fucked up life, I got 6 tons of skeletons in my cupboard, how bout you take back yours and shove them up your arse"

Read More

Taxi

Am avut azi o călătorie de sa-mi sară toate impresiile si lenea de "of parca n-as lua metroul azi"

Mai precis. Ma hotărăsc sa iau un taxi. Vad unul. Spre el se îndreaptă o baba , ajunge prima dar e refuzată. Ajung si eu si derulam banalul schimb de replici:

"Liber?"
"Depinde unde mergeţi"
"Merg in zona X strada Z"
"Ah e bine atunci"

Si pornim.

Cum la ora la care venim cu toţii acasă e un trafic înspăimântător, ne opream din metru in metru. Observ ca taximetristul scoate o carte si din obişnuinţa îmi arunc un ochi. Cred - nu sunt sigura - ca era o carte bisericeasca după slovele de la un început de capitol. Ce îmi sare in ochi însă e felul in care subliniază pasajele, unul după altul practic, si note mari mâzgălite din paragraf in paragraf pe margini. Ma dezumflu, îmi zic ca e un bou. Ma sâcâie oamenii care subliniază pasaje într-o carte de parca ar fi referatul la geografie, cu intenţia clara pseudo-intelectuala de a-i spune cui o mai citi-o după "iete-te aicisha mi-a plăcut cum a scris, consider ca mă reprezintă mă înţelegi."
Observ si trei cuvinte încercuite "falfaind din aripi" ...ce rahat o fi găsind aşa fantastic la sintagma falfaind din aripi imi zic eu, mai ales ca mai are un pic si da in pleonasm, din ce ar mai putea falfai, din urechi?

Ridic din umeri si îmi zic ca am dat peste vreun bisericos, fericire lui..însă la următoarea oprire in trafic observ ca scoate un caiet de matematica...
...îl aşează pe volan.. (poate îşi calculează vreo factura..)
..răsfoieşte nervos mai multe pagini umplute de un scris mare, nervos, aproape ilizibil..
..si spre oroarea mea începe sa scrie!

.."sa dau viaţa si dragostea mea unei femei care...ilizibil..ilizibil...dar de unde vine aceasta evlavie...ilizibil ..si într-o zi am sa ...ilizibil...apăs acceleraţia (OMFG WTF !!!!)..."

îmi sucesc brusc capul cu ochii deja holbaţi către geam si nu ştiu ce sa fac, reacţiile mele fiind contradictorii dar egale ca intensitate. îmi vine sa bufnesc in ras dar îmi vine si sa sar din maşină.
 Intre timp, micul meu Romain Rolland profita de fiecare încetinire a traficului pentru a-si nota conştiincios ideile. Nu mă pot stăpâni si arunc un ochi, de data asta precaut, către volan unde mana scrie, scrie, fraze aberante si ilizibile..sau poate aberante doar pentru ca eu nu mai prind decât cuvinte restul fiind un talmes balmes imposibil de desluşit.

"si atunci...dar către cine se îndreaptă...si atunci eu????....se intrupeaza in...."
Ajungem la semaforul din Dorobanti, prindem rosu, el scrie, eu ma chiorasc in caietul lui, se face verde, el tot mai scrie, masina din fata pleaca, el scrie iar eu ma intreb ce pizda ma-sii sa fac, sa-i zic "nu va suparati, e verde" dar nu se poate asta inseamna sa recunosc ca l-am vazut tot scriind si poate zice doamne fereste "ah da, scriam ceva aici, notam niste idei, vreti sa va spun?" sau si mai rau "prezenta dumneavoastra ma inspira" doamne pazeste si apara of ce prost moment mi-am ales sa fiu agnostica si poate in momentul ala nu ma mai pot tine si ma bufneste rasul si atunci poate e nebun de-a binelea si se enerveaza dar atunci ce dracului sa fac, sa tusesc? sa imi dreg vocea? nu, e prea evident, vai de capul meu ...

Din aceasta cavalcada de gânduri pe fundalul sonor din Psycho - care apropo a durat vreo 2 secunde - mă scapă claxonul salvator al unui şofer din spate mai puţin liric.

Ultima chestie scrisa o zaresc cand da pagina, cu majuscule apasate, rupand hartia aproape

"...era O FLOARE"

Si tot aşa o ducem pana aproape de casa când brusc ma săgetează o idee. De ce nu scria pe genunchi si se chinuia pe volan? te pomeneşti ca vrea sa-mi transmită mai ştiu eu ce chestie, ca atunci când te strâmbi in oglinda la cineva din spate, aoleo eu nu-l las pe asta sa ştie unde stau. Si il rog sa ma lase la câţiva metri mai in fata de scara, la magazinul Angst. Cursa face 150 de mii, eu ii dau 170, el imi înapoiază cele doua bancnote de 10 mii moment in care oroarea mea atinge cote paroxistice (aoleo ce fel de şofer de taxi e asta care nu ia bacşiş, e clar, e pocnit, e de Balaceanca), îmi ureaza cu o voce melodioasa si moale "o seara liniştită" eu baiguiesc ceva asemănător si o şterg in Angst.

Nicicând magazinul ăla nu mi s-a părut un refugiu. Si cum glumeam eu cu un vânzător care cântarea pachetele de monede fiindu-i lene sa le numere, îmi da prin minte un gând copilăros, stupid "te pomeneşti ca pana la urma mie îmi scria bazaconiile alea si o fi venit dupa mine in magazin" mă zbârlesc toată dar cei 26 de ani ai meu mă bruftuluiesc "ei s-a ţinut după tine, scria si omul poezele, si de ce s-ar tine după tine nici măcar machiata nu eşti azi arăţi ca un cur, ce sa-ţi spun, baba la pasiuni visează..."...întorc capul după raftul de pâine si E EL CU UN COS IN MANA SI SE UITA LA MINE pentru o fractiune de secunda după care pleacă repede capul si îşi caută ceva de pus in cos.

Cei 26 de ani degeaba încearcă palid sa mă liniştească "i-o fi fost si lui foame, numai tu sa crapi? a văzut Angstul a oprit sa isi cumpere un iaurt ceva". Studiez pret de peste 7 minute eticheta de la sunculita ţărăneasca, in timp ce tot aştept sa înainteze odată la coada si sa iasa din magazin, in tot timpul asta îmi trec si gânduri răzleţe prin cap "tot acolo e? se uita? tot acolo! de când dracului mâncam noi trioxid de potasiu si ce e ăla afânător ia te uita ce porcărie avea dreptate var'meu cu E'urile aoleu nu mai pleacă odată "

Cand pleacă o şterg in casa, ii povestesc totul pe nerăsuflate si foarte haotic lui barbat'meu care surâde amuzat - of odată nu s-ar panica - mă mai iau cu treaba mai citesc ceva pe net pun de mâncare, ies sa duc gunoiul....Si sa-mi sară inima din loc.

Pe mânerul uşii sta (fac poza, jur! ) o panarama de fiţuica electorala a lui Murgeanu de la PD-L (mă uit la ea acum) pe care scrie cu majuscule

VIN ACUM PE STRADA TA!

Read More