Showing posts with label caini. Show all posts
Showing posts with label caini. Show all posts

10 January 2017

Dimineți

În fiecare dimineață, Jessie se cere în camera fiului meu. A făcut asta încă de când era prea mică să se poată sui în pat. Ajunsă acolo, aruncă o privire spășită în urmă, o asigurare mută că e cuminte - iar eu îi răspund cu altă asigurare mută că o dau jos dacă nu e - și se pune pe pupat.

Am reușit să-i mai temperez avântul cu care acoperea picioarele, mâinile, fața - orice petic din fiul meu pe care-l prindea neacoperit - de dovezi tactile și gâdilicioase de dragoste. Dar s-o dezvăț de tot, n-am putut.

Așa că acum ritualul ei s-a simplificat. Cred că am reușit să învăț un câine simbolismul. Se urcă în pat, pupă un deget și se culcă.
Read More

18 September 2015

18/09/2015

Dupa mii de nopti in care ne-a incalzit picioarele si spalat mainile, dupa multi multi ani in care ne-a iubit si iertat, Domnul Câine a plecat sa-i mai ierte si pe altii. E greu fara el si sa ma iert singura nu stiu.


Read More

19 January 2015

Cum se duce el asa

Spectacolul degradarii fizice treptate a lui Ayax ma naruie pe dinauntru. E un amestec de durere, mila, ciuda, dezgust, spaima, refuz, tristete, regret, imensa vinovatie si rusine. Ma intristeaza sa-l vad ducandu-se, scurgandu-se dintre noi. Ma ingrozeste sa-mi vad ultimii ani reflectati in ai sai. Mi-e rusine de mine si de exasperarea mea.
Unde s-a dus? Unde s-a topit? Ma uit la el, ma uit la blana lipsita de luciu, urduroasa, inainte stralucitoare, care acoperea un trup  zvelt. Unde mi-e cainele? Unde-i e pieptul, unde-i sunt picioarele drepte? Cele din spate si-au apropiat coatele cazute. Abdomenul a cazut din linia lui oblica, ferma. Muschii s-au topit. Doamne, ce muschi avea. Pe picioare, pe cap, pe trup, era atletic si puternic si frumos.

Acum s-a micsorat cumva, a intrat la apa.  Pana si capul ii e mai mic, si conturul negru al ochilor s-a pierdut in albul blanii. Ochii sunt din ce in ce mai cetosi si mai nedumeriti. Miscarile greoaie, stangace, ascunzand cine stie cate dureri despre care nu poate spune nimic. Se ridica greu, are nevoie de ajutor cand urca uneori. Se opreste sa-si traga rasuflarea la fiecare etaj, el care zburda atat de repede de-mi era teama sa nu ma zboare cu tot cu lesa pe scari.

Ma uit la el, ma vad in el, mi-e groaza. E caine, sunt om, dar intr-o zi am sa inot zbarcita prin hainele mele. Intr-o zi or sa se impiedice toti si de mine, intr-o zi or sa pufneasca iritati de cat de incet ma misc, intr-o zi o sa fiu impiedicata, senila, o sa ma partai la masa si o sa-mi curga balele cand mananc.  Intr-o zi o sa incep sa dorm mult si sa ma trezesc greu, dar singura, pentru ca n-o sa ma mai caute nimeni. Pentru ca nu vor mai avea nevoie de mine. Maica-mea a plans intreaga zi cand s-a pensionat.

Intr-o zi imi va fi greu sa ma descurc singura si voi fi la fel de dependenta si neajutorata ca un copil. Sau ca un caine. Si n-o sa-mi dau seama prea curand, o sa-mi privesc cu uimire propriile picioare intepenite, exact ca el cand a alunecat prima oara pe parchet fara sa se poata ridica, avea o privire atat de uimita, atat de socata, ce se intampla cu picioarele mele, de ce nu ma pot ridica, e ceva cu picioarele mele, oh, vai. Acum multi ani incercase bunicul sa-i explice unui var batranetea, si exact aceeasi surpriza ranita i-am simtit-o in ochi si cuvinte, "te trezesti intr-o zi ca nu mai poti, dar sufletul, ah sufletul la fel ramane"

L-a apucat de la o vreme si o lacomie bizara, cauta infrigurat orice rest de mancare (dar nu a lui) , linge gresia, parchetul, in cautarea vreunei morganatice firimituri, se ingramadeste in bucatarie intr-una, de parca n-ar avea mereu apa si hrana la dispozitie si ma enervez si tip- si-l gonesc, si apoi mi se face atat de rusine, mila si frica.
Pentru ca ma ghicesc si pe mine, sau poate pe altii, in umbra lui cocarjata asupra unui rest de pe jos. Poate voi aduna pungi, poate voi strange monede, poate dopuri, poate chiar ma voi indopa lacoma, poate voi incerca sa fur din cofetarii. Si voi fi si eu la randul meu un prilej de scarba, iritare si dispret pentru cei care odinioara au fost ai mei.

Pentru ca probabil ma vor iubi, fireste, dar undeva inlauntrul lor va fi un sambure de nu mai crapa odata, unul mic, dusmanos, negru, care va aparea pentru o fractiune de secunda si si-l vor reprima cu groaza, cu tristete, il vor nega si fata de ei si fata de ceilalti, dar toti vor sti ca odata, samburele acela le-a sclipit, negru si mic, in suflet. Se vor intalni cu cunoscutii pe strada, vor schimba vorbe politicoase despre servicii si copii, apoi "dar cea batrana" "eh, cu batranetile" si apoi "greu, dar ce sa-i faci ... " si vor schimba acea fractiune, acel mic fragment de privire rapida, fugitiva, caci nu se cade, nu-i frumos, nu se cuvine, e groaznic sa, niciodata sa nu.

Iar eu ma voi tarsai, buimaca si impiedicata ca sontorogul asta de caine al meu prin casa mea sau prin casa altcuiva, incurcand lucrurile, incurcand oamenii, scurgandu-mi zilele ca o melasa amara, indraznind vinovata sa-mi mai fur o zi de pe masa celor ce sunt, caci eu voi fi venit din santul celor ce au fost.

 Si asta ma doare cel mai mult, cred, vinovatia din ochii lui cand nu-i cu nimic vinovat, cand poate singurii vinovati suntem noi de exasperarea noastra, de lipsa de rabdare, rabdare sa ce? de faptul ca am ajuns sa ne fie dor de el tanar, el puternic, el suplu, el-care-nu-pute, el cu blana sanatoasa, el vioi si frumos, si nu gasim in micimea noastra umana resurse sa-l iubim la fel de mult, tot timpul, pe el cel batran, el cel schiop, el cel teapan, el cel pe cale sa orbeasca, el cel puturos. el cel uituc, el cel al nostru. Si nu pentru necazurile inerente varstei sale, cat pentru groaza de a-l vedea, neputinciosi, scurgandu-se incet incet pe o panta de pe care nu-l putem opri.

Am cel mai frumos caine din lume, Am cel mai bun caine din lume. Are treisprezece ani, il dor oasele, il mananca pielea, i se desira blana, i-a crescut o cocoasa, are ochii cetosi, nu-l poate inchide bine pe unul, e lacom si anxios degeaba. Dar e cel mai bun caine din lume. Iar eu? Eu nu stiu daca voi fi cea mai buna baba din lume. Dar mi-e groaza de acei ultimi ani. Imi e teribil, teribil de groaza de ei, de mine in ei si de ceilalti care vor fi impiedicati de ei. Atat de teama incat am ajuns sa sper ca fumatul dintr-a 8a si lasatul cam tardiv de obicei, plus mancatul prost, dormitul pe sponci si o viata intreaga de munca de birou ma vor scuti de toata tarasenia asta. Am calculat nitel, luand in considerare factorii astia, am declarat ca mor probabil pe la 68 de ani. Si in momentul in care rosteam asta sfidatoare, un gand mi s-a incovrigat ca un vierme in minte, n-ai tu norocul asta, si mi-a fost groaza, mai groaza ca de moarte, ceea ce nu-i lucru putin.

Si apoi incerc sa-mi scutur gandurile si-mi mangai cainele pe cap, incercand din rasputeri sa nu ma mai uit la picioarele lui din spate care coboara in fiecare zi parca putin mai jos, mai jos, mai jos. Pana la mine mai e, deocamdata il avem pe el. Ma sfasie sa-l vad ducandu-se asa, putin cate putin, l-as trage, l-as smulge, l-as opri cumva, daca as avea din mainile cui sa-l scot. De peste 1 an cotcodacesc prin casa ca nu mai vreau sa vad caine dupa Ayax in casa, ca vreau covoare, ca mi s-a acrit de par si miros si concedii ratate, dar adevarul e ca altceva nu mai pot, nu mai pot sa-i vad ducandu-se, nu ma mai tin baierile inimii sa-mi mai rupa iar, putin cate putin, o parte din ea cand se duc, nu mai pot sa-i contemplu cum se scurg si se strica, uimiti de propria nimicnicie, uluiti de perisabilul din ei, chinuiti de dureri si confuzii. E groaznica batranetea, pe final. E groaznica de contemplat de pe margine, si nu-mi fac nicio iluzie, cred ca e la fel de groaznica si cand ajungi la drojdia propriului pahar.
Read More

20 September 2013

Voluntar, interviu.

Eu: Cum te-ai apucat de voluntariat?

Voluntar: Am pornit de la a face lucruri mici, singura. Dupa aia am cunoscut si altii ca mine si mi s-a parut firesc sa ne adunam. Teoretic s-ar face treaba mai buna in mai multi. Dintre fetele cu care m-am adunat unele erau mai vechi in bransa, ca sa zic asa. Si m-am extins la adunat caini de pe strada, la facut curatenie in adaposturi, la castrari...

Eu: La castrari?

Voluntar: Da, adunat catele gestante de pe strada si dus la castrat. Nu am castrat eu cu mana mea, dar am ajutat la pregatiri, am asistat la castrari, am dezinfectat, pansat, dat la mana instrumente. Ii duceam la un cabinet care ne taxa mai putin.

Read More

11 September 2013

Ultimul tun


S-a votat pro eutanasie, desi sa fiu sincera legea mie mi se pare tot ambigua si nu permite transparenta.
Primarul poate decide sa eutanasieze dupa 14 zile cainele neadoptat, in afara cazului in care considera ca ar putea face rost de fonduri. Pai fonduri n-aveam noi? Asta sa fie problema. Avem, ca doar nu dam de la noi. Plateste boul de contribuabil.

A. imi povesteste despre una din scuzele lui Oprescu - ar fi declarat pe undeva ca el ar fi eutanasiat macar aia agresivi de mai demult, dar n-avea bani de asa ceva. Pentru ca, in baza unui studiu comandat de el - si platit ghici pe banii carui fraier - s-a constata ca media de greutate la un caine comunitar e 30 de kg (?!!) iar substanta de eutanasiere vinde undeva la 1E / kilocorp (?!!!) deci de unde atatia bani.

Un brac german are 25 kg si MAXIM admis de standard 30, si arata cam asa. Uita-te la cel cu spatele de langa tipa aia, sa vezi cam cat e.




Read More

04 September 2013

Să-i ducă cineva undeva, să le facă ceva.

Cineva. Nu eu, nu tu, cineva.

Nu te interesează cine, unde, dacă chiar merge. Acum două ierni a căzut adăpostul pe ei, adică acel undeva unde cineva i-a dus. De la zăpadă. Desigur, se prăbușesc și versanți întregi de la zăpadă, nu putem acuza pe nimeni. Doar că odată cu descoperirea lor îngropați în zăpadă au mai răzbătut și unele zvonuri, cum ar fi că se mănâncă între ei de foame de luni de zile. Că au ajuns la canibalism. Că prind mâncare doar când mai ajunge vreun voluntar pe la ei, dar altfel nema fonduri. Firește că nema fonduri de hrană, auto utilitarele alea din Star Trek trebuie achitate și ele cu ceva. Dar asta e uman. E uman să-i iei de pe stradă și să-i lași să moară de foame închiși, lent. Undeva, duși de cineva.
Read More

03 September 2013

Hai sa fim blazați

Ieri a fost o zi plina. De căcat.
Ieri am aflat de moartea copilului - descrisa la postul anterior de o cititoare drept o tragedie lacrimogena contrafăcuta, menita sa instige la măcelul ființelor nevinovate. Deci copilul - tragedie lacrimogena, ce să-ti spun, a murit plodul. Câinele - ființa, măcelul. Știu ca sunteți mai multi ca ea. Dar să fim pertinenți, e o opinie.

Tot ieri, am fost la Universitate, și nu ca să mă dau în taguri, cum sugera o prietenă - la modul general, firește, nu arătăm personal pe nimeni.  Bogdana îmi zice printre altele ca nu știu ce pulică a fost si el ieri, apoi a sesizat că parcă-i miroase a ceva, a iarbă, tiii, te pomenești că aici e o adunătură de drogați.
Eu n-aș ști de unde să recunosc asemenea arome spre deosebire de tine, o tu, versatule Petronius, dar te asigur că la un moment dat, când s-a căcat ăsta micu, în alea 4 minute până mi-a împrumutat cineva un pampers, a mirosit a Eau du Mă-ta. Te-ai fi simțit ca în familie, garantez. Păcat că n-ai mai venit.
Read More

02 September 2013

Teritoriul meu

Azi la pranz a murit un copil de 4 ani.
Muscat de caini.
Avea suflet rau probabil, sau i-a provocat sau a trecut pe teritoriul lor.
Sau era imbracat cu vreo chestie in picatele sau dungi sau din denim, care se stie, conform vreunui studiu, ca intarata cainii.

teritoriul meu care e?
Read More

19 June 2013

Ei doi

S-au intalnit prima data cand unul abia avea cateva zile si era pazit de o ma-sa foarte, foarte geloasa si tematoare, ca orice ma-sa cu instincte sanatoase. Paranteza: nu mai luati nou nascutii din bratele mamelor, din penele clostilor, din blana pisicilor si dintre labele catelelor decat daca musai vi-i ofera acestea. In primele momente din viata de mama am fost sufocata de o foame si de o manie imense. Foame de copil, trebuia sa-l tin, trebuia sa-l am, sa-l pazesc. Si manie impotriva tuturor care parca vroiau sa mi-l manance. Da, e instinct si da, e exagerat. Dar e o exagerare sanatoasa, provenita dintr-un instinct bun.
Cum spuneam, l-am lasat pe el uman sa fie adulmecat de un foarte curios el canin. El cel mare stia el ce stia. Acelasi instinct care-mi ridica mie maraituri isterice in gat ii spunea lui sa umble ca pe ace si sa nu iasa in calea nebunei care tocmai a nascut. Si mai presus de toate, sa demonstreze ca nu are de gand sa faca vreun rau lui el cel mic.
Read More

18 June 2013

Cine vrea un cotei?

Avem in tara o rasa de caine, de fapt un hibrid spontan, care se aseamana destul de mult cu doua rase pretuite mult de capete incoronate, anume Welsh Corgi si Pembroke Welsh Corgi.
Varianta noastra neaosa se cheama cotei.
Asa cum declara si DEXul, coteiul este un caine de talie mica, cu picioare scurte. In Oltenia imparteau toti surprinzator de multe caracteristici cu mai sus mentionatele rase cu staif: corpul bine imblanit, labe mari, picioare scurte, trunchi lung, cap cu trasaturi lupoide, coada blanoasa, caracter comic, suflet darz si viteaz.
De o saptamana in jurul cresei lui fi-miu da tarcoale un cotei. E lasat de cineva acolo. Arata cam asa, click poza pt zoom:




E cea mai comica si mai simpatica chestie pe care am vazut-o tot anul asta. Din pacate cotei + cainele meu morocanos de 12 ani = 0 cotei, deci la mine n-ar incapea.

Read More

17 April 2013

Proiectul privind controlul reproductiei cainilor in municipiul Bucuresti

Intregul proiect poate fi citit aici.

http://www4.pmb.ro/wwwt/L52/docs/01_20130416.pdf

Sper ca voi macar sa il cititi bine. Am aruncat un ochi pe comentariile paginii unde este dezbatut public; Incredibil ce piatra de incercare pare sa fie pentru majoritatea romanilor adulti sa citeasca trei randuri unul dupa altul si sa le mai si inteleaga.
Odata demult scrisesem ca 40% din adolescentii romani sufera de alanfabetism functional. Ceea ce asa este; procentul nu a scazut deloc si este verificat anual prin grile de teste si calcule statistice.
Vad ca intre timp au trecut cumva taras grapis de BAC, s-au maturizat si au devenit mandri comentatori. Citesc pe silabe, raspund in onomatopee.

Proiectul vizeaza urmatoarele:
Pe de o parte, reglementeaza procesul de adoptie. Introduce o taxa de 170 de lei pentru adoptia unui caine. vad ca taxa asta e considerata "enorma" si e denuntata drept o rautate a infamilor care vor sa impiedice iubitorii de caini sa ii salveze pe sarmanii nevinovati de la eutanasie.

Deci o suta saptej'' da lei e tot ce te opreste de la a salva cainele de la eutanasie?
Un milion sapte sute de mii de lei vechi?
170 de lei noi?
Pai murim toti cu tine, vere, si caini si cai si oameni si toti.

taxa nu este enorma deloc. Cainele ala este verificat, sterilizat, tratat, microcipat, hranit. Pana sa il adopti tu, sta intr-un adapost, care si ala costa bani. E prins de un om care costa bani, transportat de alt om care costa bani, vazut de un medic care tot bani costa. Nimeni, dar absolut nimeni, nu face pe gratis asta. Nu sunt operati copii pe moarte de gratis si te astepti sa-ti doneze cineva un caine?

In alta ordine de idei, daca cei 170 de lei dati o singura data sunt asa un mare obstacol in calea ta, ce hal de viata ai putea oferi tu animalului ala? Ce aveai de gand sa ii dai sa manance? Ciorbica de stir cu paine? Covrigii din coada proprie?
Ii trebuie vaccin anual, rapel.
Prinde capuse, trebuiesc scoase la medic, vreo 25 de lei capusa. Face limbrici, purici, raie. Face indigestie, alergii, dermatite.
face boli mai serioase, costa si alea sute de lei de tratat. Sau aveai de gand sa te rogi pentru el doar?
Se caca pe jos, trebuie sa strangi dupa el, cumperi dracu cate un sul de pungi lunar.
Imbatraneste, face artrita, face cancer, face glaucom, face de toate. Trebuie sa il tratezi, sa ii ameliorezi conditia sau sa il eutanasiezi daca nu mai poti si nu mai poate. Sau aveai de gand sa-i torni un tarnacop in cap, ca e mai ieftin?

Cainele costa bani. Totul costa bani. Nu ai 170 de lei? Ia-ti un puric. Lasa cainele pe mai incolo, cand o sa ai de unde sa ii asiguri o viata normala.
Nu e normal sa tii 16 caini intr-o garsoniera, unde sa va inhalati rahatul unui altuia si sa va calcati pe picioare zilnic. Citesc uneori pe forumuri de profil marturii ale unor diverse ticnite care au adoptat 45 de pisici si 38 de caini si acu au ajuns sa isi vanda hainele de pe ele sau sa ii trimita la eutanasiat pentru ca, ce surpriza, nu ii mai pot tine, se incaiera intre ei, mor in chinuri netratati si se imbolnavesc unii pe altii.

Trecand peste inspaimantatoarea suma de 170 de lei care se pare ca a imprastiat iubitorii de animale fugind care incotro ca domnitele virgine fata in fata cu Terente, ajungem si la alti termeni legislativi ai actului de adoptie:

Dai matale o declaratie in care te obligi, cunoscand prevederile art 288-292 din Codul Penal in ceea ce priveste falsul in declaratii, sa:
 - respecti normele de ingriire si hranire a cainelui.
Adica nu-l confunzi cu porcul, nu-i dai mamaliga sau propriul rahat drept meniu zilnic, realizezi ca are niste masele CARNASIERE in gura si CANINI nu pentru a macina sfecla si porumb.
- prezinti periodic cainele la medic veterinar pentru vaccin, rapel, ingrijire, interventii
 - anunti in cazul in care il dai altcuiva sau a murit. explici si de ce.
- anunti aparitia manifestarilor agresive. Asta mie una mi se pare extrem de necesar si util, si sa explic de ce.
daca nu locuiesti in creierii muntilor, intr-o gospodarie cu gard de 2 metri
daca nu esti dracu stie ce pe la MAPN sau politie
NU ai nevoie de caine rau. Nu ai VOIE de fapt la caine rau. Ideea de a tolera cu buna stiinta comportamente agresive canine atata timp cat animalul tau imparte acelasi spatiu public cu al meu e complet gresita si daunatoare si ar trebui sanctionata. E ca si cum ai umbla cu o arma incarcata pe cale sa se descarce oricand; iar tu te-ai dezvinovati declarand ca pana acu n-ai impuscat pe nimeni si ca nu asta era intentia ta. Ai un caine, educa-l. E suficient de inteligent incat sa faca diferenta intre straini si cunoscuti, intre gesturi de prietenie si gesturi de amenintare, poate inmagazina sute de cuvinte si comenzi deci clar poate sa invete sa NU muste si sa NU atace neprovocat. Ca eu trec pe strada sau pe teritoriul public pe care el s-a pisat acu 15 minute si il considera acum al lui, nu e o scuza. Ca isi doreste sa te impresioneze si capseaza trecatorii, nu e o scuza. Ca a muscat pe unul pentru ca avea o haina viu colorata, alerga, avea bicicleta, avea o punga in mana, avea alt caine, avea steagul Braziliei in cur, nu e o scuza.
Asa ca daca ai adoptat un caine si sa presupunem ca a trecut peste testul initial - in proiect se prevede din fericire ca exemplarele cu comportament agresiv nu vor mai fi date spre adoptie - insa devine agresiv din varii motive, da, esti dator sa anunti. Ori il dai inapoi ori redresezi situatia.
Am o nebuna in cartier.Are doi caini. Unul aproape ok, unul nu. Ala care nu e e tinut mereu cu botnita, inclusiv in casa. Pentru ca musca pe oricine, inclusiv celalalt caine si inclusiv pe ea. Ultima data cand s-a intalnit cu ei barbatu-meu, cainii ei au smucit si au tras sa il muste pe al nostru. Educatia fiind egala cu 0, au tras pana au trantit-o pe aia la pamant si inaintau asa, cu aia agatata de lesa si cu mecla stergand asfaltul.

Pai asta nu-i viata, serios. Nu e nici un eroism sa stai in casa cu un caine "salvat" dar cu botul legat, sa nu te muste. Nu e nici vreo mandrie sa-i dai mancare prin deschizatura usii. Nici sa faci schi asfaltic de cate ori iesi cu ei afara si se intampla sa zareasca o alta fiinta vie in perimetru.

O a doua parte a proiectului de controlare a reproducerii cainilor vizeaza obligativitatea sterilizarii.
Singurii caini cu drept de monta sunt cei care obtin acest drept in urma participarii la anumite expozitii in care sunt examinati de un juriu. Si din cate am inteles trebuie sa obtina nu stiu ce titluri consecutiv. Pe mine una nu ma intereseaza; nu am absolut deloc afinitati catre "nobletea"data de pedigree insa inteleg de ce se lasa aia sa se inmulteasca. Pentru ca eu stiu vreo 3-4 oameni care detin asemenea caini insa stiu zeci care si-au lasat cainii sa se inmulteasca. Am auzit zeci de debili care si=au lasat catelele in calduri legate de stalp. Nu le-au castrat de mila. I-a parasit mila cand le-au inecat cateii sau i-au sufocat in punga sau i-au aruncat in WC.
Mai stiu si destui care cand e sezon isi lasa cainele mascul sa mearga sa futa si el ceva. "Sa se bucure si el".
Ideea asta e de un antropomorfism retardat si plin de o cruzime egoista. Vrei sa se bucure? Du-l la ma-ta, zi-i aleia sa faca un spagat . Nu prasi inca 8 catei care sa moara stalciti sau degerati sau sa aiba o viata plina de chin si foame.

Sumarizand. Cainii care nu vor trebui sa fie sterilizati obligatoriu vor fi:
 - cateii de pana in 6 luni
- cainii utilitari (ex politisti; desi nu inteleg cu ce ii ajuta gonadele, dar fie)
- femelele care alapteaza
- cainii cu drept de monta (nu doar "pichinez de rasa" , nu "caine lup", etc)
- cainii a caror stare de sanatate nu permite operatia. Exemplu, cu varsta f inaintata, boli cronice. va fi necesar avizul unui medic veterinar. Sa fiu sincera cred ca aici va fi principala portita pe unde se vor strecura toti samsarii care vor inca sa produca in serie caini dar nu au chef sa investeasca incat sa ajunga crescatori reali.

Eu una sunt de acord. Nu esti crescator de caini? Ce-ti trebuie caine necastrat atunci? Ti-o tragi cu el sau cum?
N-ai chior de ban in buzunar? Ce-ti trebuie atunci caine, sa ai pe cine chinui pe langa tine? Nu vrei sa iti asumi ingrijire medicala, educatie, un minim de spatiu, conditia materiala necesara si consecintele detinerii unui caine? Pai nu-ti mai lua atunci. Ia poze cu caini si da-le share pe facebook. Simpatizeaza acolo cu ceata ta de batuti in cap, care iubesc "la maxim" animalele dar n-ar lua unul in casa ca lasa par si nici la curte, ca n-au timp de ele. Lasa-ne pe noi astia care vaccinam, castram, ingrijim, educam si asumam raspunderi sa ne vedem de-ale noastre.









Read More

22 November 2011

Maidanezii musca mai legal.





A: unul din vaslui
A: are mai multe afaceri pe acolo
A: si la o fabrica de paine ...
A: avea vreo 4 caini
A: liberi
A: au sarit si au muscat un copil rau de tot
A: si
A: guess what
A: proprietarul a scapat doar cu amenda pentru ca erau 3 maidanezi si un ciobanesc german , deci nu erau in categoria caini periculosi
A: WTF ?


ART. 2

(1) Prin câini agresivi se înţelege:


orice câine

care, fără să fie provocat, muşcă sau atacă persoane ori animale domestice în locuri publice sau private;

orice câine care participă la lupte între câini sau care a fost antrenat în acest scop.




http://www.vrn.ro/pedepsit-cu-amenda-pentru-atacul-cainilor-asupra-unui-copil-de-12-ani


deci faptul ca au facut franjuri un copil nu ii claseaza ca periculosi. just great.
Read More

10 July 2011

Tristeti neprovinciale de Herastrau.

Un caniche tremurand din tot corpul de dorinta de a misuna si el pe ici pe colo. Juma de metru de lesa. O baba acra "Stai aici, mama. Nu vezi ca e mizerie?"

Doua banci mai incolo, scena similara, beagle in loc de caniche, domn burtos in loc de baba. "Stai, ba, un'te tragi. Stai si uita-te la lume aicishilea."

Cu cateva zile in urma, o mama cu o fetita de vreo 8 ani si un pui de ciobanesc german, maxim 3 luni. Numai urechi, labe si curiozitate. Puiul da sa adulmece.Mama rage un impozant "Fui, Fulger!" apoi smuceste lesa incorect de altfel, dezechilibrand catelul in loc sa il corecteze. Scena se repeta ca din 2 in 2 pasi. Pe langa ei, fetita zburda fericita. Mama nu mai are maini libere.


Dragi oameni buni, posesori de caini si de lese prea scurte sau burti prea mari. Lasati cainele sa misune. Misunati cu tot cu el. Lasati-l sa adulmece. Nasul e mai important decat ochii, pentru ei. Pentru voi, o seara in parc poate inseamna o plimbare lenta, pe cimentul trotuarului, sau mai rau, stat in fund pe banca si urmarit din priviri lumea care trece. Pentru ei, inseamna umblat prin iarba, adulmecat prin tufisuri, mirosit urme, pete, urina, vant, soare, maini, praf, frunze, aer. Daca nu reusiti sa acceptati asta, de ce nu luati un catel din lemn.

Mama iritata, mergand apasat. In urma, baietelul, pedaland moale pe un kart. "Eu nu am dat o suta de mii ca sa te plimbi asa, in dorul lelii pe ala! Eu am dat banii aia ca sa te joci cu el! Sa pedalezi repede!"
"Dar ma joc deja..." o asigura timid copilul, pedaland demonstrativ ceva mai repede.
"Nu asa! "Il ducem inapoi! Acasa! "

Alta mama stergand apasat si usor smucit o fetita de cateva luni. Mutricica ei uimita pare un tablou pictat cu morcov si piersica. "Bluza asta era noua!"

Dati bluze vechi copiilor atunci, cand ii scoateti la joaca. Si pedalati voi pana va ies ochii si hemoroizii.

Un batranel privind fericit locul ed unde porneste vaporasul (si unde se si revarsa apa intr-o minicascada artificiala). Incetineste pasul si in ochi i se aprinde un licar vesel. Un baietel mic si jucaus a rasarit in corpul sau uscat. Ii povesteste sotiei, cu speranta mica mica ascunsa in gand ca poate se vor opri: "Uite, aici e foarte interesant...Apa se scurge prin..."
"Prostii." i-o taie sec sotia, continuand sa paseasca majestuos. Bastonul sau pare un sceptru iar ochelarii au capatat forma unei coroane intimidante.
Baietelul cel jucaus si licarul din ochi au fugit, lovit peste degete de bastonul-sceptru si vorba seaca. Batranul se cocarjeaza la loc si isi urmeaza supus consoarta, in plimbarea seaca, lunga si demna. Ii depasesc cativa biciclisti veseli. Amarat, arunca dupa ei cu vorbe triste si acre ca un strugure neatins de soare:
"Si astia, cu bicicletele lor...parca tot parcul ar fi al lor. Ce neobrazare."

Si totusi, o vorba in minus si un zambet in plus, si tot parcul, tot lacul ar fi fost si al lui.
Read More

27 May 2011

Cainele la moda - 2

Cum am putut sa uit de Schnauzeri?!


La noi a fost populara prin 80-90 varietatea mare, Large Schnauzer sau Schnauzer urias.
Foarte putini Schnauzeri pitici am vazut iar mijlocii chiar ca niciunul. Probabil or fi, dar eu una n-am zarit.

Totusi, cainele cu coapse de atlet si tzacalie de general in rezerva n-a prins chiar atat de mult la "mase" pentru a-si forma propria constelatie de corcituri ca in cazul ciobanescului german sau a pechinezului. N-a fost chiar cainele pe care si l-ar cumpara Gica Coiosu din Rahova sa epateze; in pofida staturii impresionante, Schnauzerul a fost preferat de familii cu copii maricei, concedii anuale si carti in biblioteca.

Foarte apreciati de romani sunt si Husky si Malamutes; asa cum observa bine un comentator (ioi, duamne, am ajuns sa-mi citez comentatorii, ce mai!) au dus la aparitia unui trist cortegiu de maidanezi cu ochi albastri sau ciacari. Probabil stapanii, entuziasmati de fantoma nuvelelor lui Jack london, au considerat ca libertatea propriului Husky zace in curul maidanezelor din jurul blocului.

Husky:


Malamute:

Ambele rase sunt caini de munca, utilitari, greu de dresat, nu neaparat exceland prin desteptaciune, caposi si energici. De unde rezulta ca sunt "quite a challenge" ca si caini de apartament.
Pentru ca majoritatea raselor prezentate si aici si in capitolul precedent sunt de fapt detinute de oameni citadini; procentul de oameni care locuiesc la casa cu curte si cresc corespunzator caini, de rasa sau nu, este infim. Cel putin la noi.


Vai, ce era sa uit, apropos de "quite a challenge"
Probabil cea mai neinspirata alegere in materie de "caine trendy de oras" au consituti-to chiar propriile noastre rase:

Ciobanescul Carpatin:


si Mioritic:


Imaginati-va cainele asta tinut in garsoniera la etajul 10 si scos 15 minute pe zi. Da, se poate, pentru ca suntem snobi si am iubit brusc rasele astea fix dupa ce au fost omologate oficial.

Si nu neaparat la moda, dar o constanta indaratnica, alaturi de "pichinezul" romanesc apare si "soricarul"

Fereasca si trazneasca, am dat peste un caine impaiat cand am bagat goagal sarci.

...anyways...

Soricarul!


Desi teoretic soricar = teckel, e destul de evident ca cele doua rase (da, eu cred ca "pichinezul" si "soricarul" sunt adevaratele noastre rase autohtone :D) nu prea au mare lucru in comun in afara categoriei de greutate:

Asta e un teckel:

Practic, teckleul are niste caracteristici batute in cuie: corp lung, musculos, piept foarte adanc, bot lung, trufa mare, urechi de lungime medie amplasate jos etc samd. "Soricarul" in schimb, oscileaza intre vreo 2 subcategorii principale:
1. ori e un "pichinez" cu par scurt
2. ori aduce mai degraba cu un grifon de bruxelles
3. Ori aduce mai degraba a alt soi de terrier si nu a Daschshund. Adica urechi mici, in forma de petala, inserate sus, etc.

In orice caz, denumirea e inspirata. Soricarul in mod sigur poate prinde soareci. Ca si tine, de altfel, draga cetitorule. Dar clar cu ceva mai mult talent.
Read More

23 May 2011

Cainele la moda

Tot uitandu-ma in jur, am observat ca Beagles sunt ce erau Dalmatienii odata. Adica la moda. Adica multi si tineri - pana in 3 ani de viata, semn ca trendul e destul de nou.


Cand eram eu foarte mica, cainele la moda era ciobanescul german.
Denumit impropriu "caine-lup", admirat datorita statutului militienesc pe care il aveau unii dintre ei si confundat haotic pana in zilele noastre cu un conglomerat de sarle de toate formele si dimensiunile, avand de obicei in comun cu rasa vizata doar urechile erecte si ici colo coloritul asemanator.



Apoi au fost la moda dalmatienii.

 De la filmul cu pricina, da. Fragili, cu musculatura prost dezvoltata din cauza regimului sedentar, cu membre subtiri si strambe, tare ale unui proces de inmultire haotica si hei-rupista, cu trunchiul grotesc ingrosat de tocanita de cartofi oferita cu gratie de gospodina casei drept "papica buna",  lipaiau pe trotuare impanzind orasele de mii de pete. Habar n-am ce-i cu ei. Cica ar fi printre cele mai tampe rase de caini din lume; nu stiu dca e asa, nu pot spune ca stralucesc in nici un fel in ochii mei, in afara de coloritul aparte. Si atat.




Foarte efemera a fost moda dobermanilor.

Probabil speriati de povestea cu creierul care iese pe nas, Gigeii majoritari s-au descotorosit de cainele subiect al atator mituri urbane in favoarea unor rase mai putin legendare. Interesul desi scurt a dus totusi la aparitia dobermanului "eftin dar de rasa", un soi de gazela nevricoasa, cu pieptul ingust, picioare in X, temperament de duduie inchisa cu japca la manastire si spinare cocarjata de diverse carente alimentare.
Acu sa fiu sincera eu nu am mai vazut strutocamilele alea de ceva timp; vad doar dobermani frumosi in ultima vreme si ma bucur, evident.





Pitbullii au avut si ei epoca lor de aur,din nefericire cazand destul de predictibil majoritatea in mainile unor ghiolbani teribilisti. A urmat o avalansa de accidente si de stiri mai mult sau mai putin ancorate in realitate si ulterior o serie de mituri oarecum similara cu a dobermanilor. Daca ii spun cuiva acum ca pitbullul nostru e cel mai bun caine de familie pe care mi-l puteam dori, ala suna protectia copilului. Ma rog, noi tot pe rasa asta vom merge si de acum inainte.
Rasa in sine are norocul unui fond genetic bun, ameliorat spre performanta si nu spre aspect, deci majoritatea celor pe care i-am vazut aratau ok, in pofida lipsei de miscare / mancare / exceselor de tot felul pe care le citeai pe blana si corpul lor. E un caine care arata bine pana in limita abuzului aproape.
(Evident ca majoritatea sunt trecuti Amstaff, da)




Rotweillerii au avut si ei o perioada de "trendy", poate o idee mai lunga decat a dobermanilor. Inca sunt destul de populari, insa iarasi, presa negativa + balitul, blana si talia intimidanta la buzunar pentru Gigel i-au facut sa alunece catre segmentul de nisa.



Un mare esec a fost perioada cand eu aveam cred vreo 10 ani - deci acu vreo 20 aproape - si cand "s-au purtat" dog germanii. Din nou, ca urmare a inmultirii de exemplare slabe si a tendintei tipic romanesti de a cauta chilipiruri si sub coada, a aparut dog germanul de bugetar, ca altfel nu stiu cum sa ii zic. Fix ca la doberman, se deosebea de confratii sai normali, prin alura bizar de fragila pentru un caine atat de inalt. Prost inmultiti, prost crescuti, prost hraniti, deloc antrenati si plimbati pt necesarul lor de miscare, dog germanii rahitici au impanzit iarasi orasele. Din motive destul de evidente au si disparut din preferintele "publicului", ramanand din fericire in atentia unei nise restranse de crescatori.

Eternul "pechinez" se tine tare pe pozitii. Cam asa ar trebui sa arate rasa.













Evident ca nu arata asa pe la noi; eu incep sa cred ca pechinezul romanesc e o rasa in sine. Sincera sa fiu eu vad mult Papillon in micul si istericul nostru Bubico contemporan.
Papillon:




Cand eram eu mica, cainele "classy" de apartament era canisul. Ca de obicei, nu avea absolut nimic de a face cu adevaratul caniche, a.k.a. the Poodle:

...adica un caine de vanatoare (serios, lol!), atletic, cu bot si membre lungi, strat specific de subpar, etc samd.
Cam orice javruta creata devenea automat caniche. Acum, dupa 20 de ani, deviner automat bichon. Maltez sau Havanez.
Cat de maltezi si havanezi sunt Bubicii nostri contemporani, va las sa va dumiriti prin comparatie.
Bichonul maltez:

Bichonul Havanez:

M-am plictisit groaznic de cautat poze. Pe scurt, sa termin:

Ce alte rase sunt populare acum pt romani: Golden Retriever, Tosa Inu, Cane Corso ( astia de obicei sunt preferati de diversi pana in 25 de ani cu tatici / mamici f generosi ), Beagle cel mentionat mai sus, Yorkshire Terrier si inca altele care nu imi vin acu in minte.

Ce rase nu am vazut deloc sau foarte rar ( maxim o data / 2 ori) si mi-as dori sa vad: orice alt ogar in afara de afgan, staffordshire terrier, african ridgeback

Ce rase n-am vazut si nici nu vreau sa vad prea curand: Xoloscuintle?
Read More

Facebook

Popular Posts

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (10) adoptie (2) AION (2) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (2) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (6) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (3) cărți traduse (4) coada-coada (1) concediu (6) concurs (3) condus (1) copii (68) coruptie (5) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (15) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (7) film (7) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (3) gaming (3) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) Ioana Neagu (1) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (14) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (18) nutritie (2) oameni (67) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) pisici (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (10) religie (6) ring-sling (2) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (6) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (77) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (8) wow (1) WTF (28) www.davidkinsella.com (1)