Showing posts with label alimentatie. Show all posts
Showing posts with label alimentatie. Show all posts

11 June 2017

Cum și cât mi-au folosit leacurile din străbuni

Sarcina asta a fost oricum numai liniștită nu. De la 14 săptămâni încoace o ținem numai într-un prognostic rezervat și într-o spaimă; totul culminând cu cele 3 luni rămase de repaos la pat, care deja mă fac s-o iau razna. Dar în fine, om trăi și-om vedea.

Inca de prin toamna anului trecut suntem, sub o forma sau alta, răciți. Ba unul, ba altul, ba toți. E un fenomen la fel de natural ca ploaia, când ai copil la grădiniță de stat. Mulți copii, mulți muci, mulți viruși. Asta este.
La fel de natural este ca, dacă rămâi gravidă, să-ți scadă drastic imunitatea, dar să nu poți lua mare brânză pentru că beneficiile asupra ta (nas desfundat, ameliorat tuse) sunt minore comparativ cu riscul asupra fătului (defecte congenitale grave, avort, etc).

Așa că nu ne-am mirat vreunul când m-am dus la medic să-i cer opinia și am plecat de-acolo cu urări de stoicism și sirop de pătlagină. Nici nu ne așteptam la altceva.
Am revenit acasă și am întrunit cvorumul - adică am pus o poză cu mine în pat, galeșă și galbenă, specificând că am răcit și solicit leacuri naturiste adjuncte, că doar la alea - și nici alea toate - am voie, plus benignul și ineficientul paracetamol.

Și să te ții, măiculiță. Partea bună e că am prieteni săritori. Partea proastă e că mai bine săreau pe loc.
N-a ajutat nimic, la nimic, cu nimic.

Într-un final am dat în pneumonie - adică în încă vreo 2 săptămâni și am ajuns la antibiotic. Ocazie cu care am aflat că era de altfel și ăla perfectly safe, dar nu e de bonton să-l dai din prima. Pana mea.





În peste trei luni de doftoricit cu leacuri din străbuni, am adunat un compendiu de substanțe care, cum ziceam, n-au folosit la absolut nimic. Însă privind în retrospectivă, am constatat că dacă le combini îți iese o marinadă pt friptură perfectă.

Deci luați de notați, că vă va fi de mare, mare ajutor la vreun biftec. dacă vreți să trăiți, nu, dar dacă aveți vreo fleică, da:

Ghimbir, mentă, lămâie, miere, sare de mare / Himalaya / grunjoasă, ceapă, usturoi.

(edit - nu săriți cu căcatul ăla de ridiche, l-am testat și pe ăla)

Mai mergeau vreo două legume și un pic de sos de soia, după gustul meu. Dar poate de unde am întrebat doar o parte a listei.

Am utilizat aceste leacuri strămoșești (Burebista și ghimbirul!) în toate felurile. Numai în cur nu mi le-am băgat. Am făcut baie cu unele, pe altele le-am băut, cu altele m-am uns, altele mi le-am pus pe piept, altele le-am făcut ceai, altele decoct, altele le-am dat pe gât, altele sirop, altele în șosete (excelent și ca măsură anticoncepțională, mi s-a sugerat) și în final altele la capul patului.

Am primit asigurări că așa i-a trecut lui bunicu, așa i-a trecut celui / celei cu sfatul, așa a trecut etc. Practic, așa le-a trecut tuturor, mai puțin mie când trebuia. Clasic.

Într-un final, cum mă luaseră deja dârdâielile, am mers înapoi la medicul de familie, explicând că am halit tot atlasul botanic și nimic. M-a ascultat la plămâni, s-a posomorât, a calculat săptămânile, apoi mi-a zis ”ei, cu ăsta trece” - și mi-a dat antibioticul cel sintetic, cel neizvorât din susurul izvoarelor carpatine și din florile zânelor de pe coline, care firește și-a făcut efectul din prima. Poate și de unde nu iau ca tălâmba la orice muc antibiotic. La mine prind.

În încheiere, nu încerc să conving pe nimeni de nimic - mă bucur că nu mai am pneumonie dar și că am un mix delicios pt frăgezit carnea pt viitor.

P.S. Breaking News. Străbunii  - sunt toți morți.
Read More

12 March 2014

3 ani si 2 oi moi

Alex a facut 3 ani pe 1 martie.

Cred ca ne incadram in "plan", more or less, cu toate. Daca ne prinde vreo cucoana prin parc, putem sa-i facem fata tirului de intrebari tampite. Merge la oala, mananca singur, vorbeste, stie cum il cheama si cati ani are. Uimitor dar cam atat se cere, dpdv social, de la un copil. Conform intrebarilor standard din parc. Fireste, indiferent de ce poate sau nu poate al tau, cucoana are o nepotica a carei minte cuprindea deja germana si engleza de la 2 ani, care deja se duce la balet si chiar e prin turneu, studiaza la Sorbona, doarme singura cam de prin luna a 5a de sarcina (a ma-sii) si mananca hectolitri de ciorbica si painica, atunci cand nu face origami si nu recita Luceafarul. Well, fuck'em. Pardon, sanatate amandurora voiam sa zic. Si succes la olimpiada de geometrie plana.

Legat insa de asteptarile noastre, mult mai modeste, cam tot ce speram sa ni se intample acum un an vizavi de copil, s-a intamplat, dar nu cum ne asteptam noi, fireste.

Dorinta unica - Vorbitul

Speranta:
"Vai, sper cand are 3 ani sa ne intelegem cu el, sa stim ce vrea, ce il doare, ce vrea sa manance, ce ar dori sa faca, sa putem si noi schimba o vorba, ca nu mai inteleg nimic din aaaa, oooo, amamama"

Realitatea:
Schimbam foarte multe vorbe, doar ca nu le schimbam cum credeam noi, adica o insiruire ritmico-logica de intrebare-raspuns, cauza-efect, problema-solutie. Nu, schimbul nostru de informatie are vivacitatea si aspectul unui joc de squash intre un orb si un roi de albine. DAR da, ne intelegem cumva, avem cu cine schimba o vorba, dupa cum zice soacra.

Stim ce vrea sa manance: Doi oi moi. Vesnic, daca s-ar putea. Da, e foarte maghiarofil in conjugari si acorduri. Le zapaceste in asa hal de ne contamineaza si pe noi, mai ales cand repeti si repeti si repeti si nu mai stii de ce repeti ca "ACUM fac doi oi...doua...oale moale...dou ou mou...stai dom'le 1 minut, sa fiarba apa!!"
Stim ce il doare: buba.
Nu stiu exact ce am avut in minte anul trecut d ex, cand am formulat asemenea speranta in viu grai. Poate am fost intr-atat de tampiti in cat sa ne asteptam ca la 3 ani sa ne spuna "stii, cred ca nu mi-a picat bine budinca de paste de la cresa, vremea asta ma irita si nu stiu cum sa imi scot chilotii din cur singur".

Doar ca nu stie. Stie "buba". Si evident la "buba" sarim prompt ca de pe jar pe alt jar. Chit ca stim amandoi ca uneori doar se alinta. Dar eu nu vad nimic rau in asta. Si nici voi, cu  putin efort si sinceritate fata de propriile persoane. Chiar n-ati avut nici o zi, dar nici o zi in care n-aveati de fapt nici pe dracu, dar ati aruncat totusi ochi tanguitori si tristi si moaca lunga si ton plangaret catre cei din jur, sef, consoarta, colega, coleg, spunandu-le pe cel mai mâțâit ton posibil  "vai, nu stiu, am asa o stare, ma doare intr-o parte parca si ma incearca si o durere de cap si am asa o oboseala in oase si nu stiu ce sa mai fac"? Si ati avut parte de binefacatoare priviri politicoase de compatimire si intrebari fals dar dulce ingrijorate si sfaturi din varful limbii despre vitamine si odihna. Va alintati, aia faceati. Si cei din jur va alintau. Si va era bine. Asa se alinta adultii cand sunt mari: isi paseaza unul altuia articole din Formula AS si linkuri de vraci de FB.

Faza cu doi oi moi nu ne da pace de ceva luni. Nu pluralul buclucas cat excesul de oua. Ar manca doar oua si lapte dulce. Am intrebat mai multa lume desteapta, cu stetoscop si parafa. Am primit opinii contradictorii, semn inca o data al faptului ca monoteismul, atat in sfera spirituala cat si in cea telurica, desi stupid, te fereste barim de angoase.
1. Si ce daca mananca oua, sunt ok, nu baga in seama bullshitul cu colesterolul, nu te ingrijora, zi merci ca nu mananca 2 barni pe zi in loc de doua oua. (medic de familie)
2. VAI! Ii nenorociti bila, colesterolul, alea alea, hua, maxim 2 pe saptamana se dau (medic pediatru)
3. Poate reduceti la 1 ou pe zi totusi, altfel mi se pare ok (alt medic pediatru)
4. De unde luati oua de tara? (medic cresa)

Oricum, ideea e ca mi se acrise sa-l vad mancand doar oua si lapte. Groaza ca il hranim prost, ca sta nemancat si degeaba, ca gatesc zilnic si am mancare in frigider inutil, ca refuza efectiv orice altceva fara macar sa puna gura sa vada macar ce gust o avea o cireasa, ficatul, o leguma, ORICE altceva. Ma apuca ganduri grele, la carente alimentare, la lipsa de vitamine, de proteine, etc, totul pe un fundal sustinut de  "nenorocim copilu' ".

Sun la cresa.
- Stiti, nu mananca.
- Cine, Alexandru?!
- Da, Alexandru. Acolo mananca?
- Tot!
- E, tot...
- Daca va zic!
- Mda.
- Va rog frumos, sa stiti ca nu ma supar daca aud ca nu mananca, ca acasa deloc nu vrea, deci inteleg, doar...
- Dar mananca tot, doamna!

Repet aceasta conversatie cam zilnic timp de jumatate de an, in viu grai si prin telefon. Primesc raspunsuri afirmative si energice care ma fac sa ma indoiesc de abilitatile mele in ale gatitului, si asa destul de subrede (stiu sa fac vreo 5 chestii mega beton si restul, dumnezeu cu mila). Totusi, copilul nu vrea sa manance nici chestii negatite acasa. Sun iar la cresa. O iau pe Alina deoparte, fata simpatica si cu lipici la copii.

- Mananca?
- Tot!
- Nici fructe nu vrea! Nici un amarat de mar!
- Vai, dar mananca mere, portocale, tot!
- Unde frate, explodez eu, permitandu-mi tonul neprotocolar dar disperat, ca acasa ma rog de el sa manance fug cu lingura dupa el.
- Cu ce?
- Lingura!
- Dupa Alexandru?
- Ca doar dupa cine!
- Alexandru al tau?! ma tutuieste (in sfarsit!) Alina, perplexa.
- Al meu, da!
- Alexandru mananca singur de un an jumate!
- CE??

Exasperata, imi strecor capul de om frustrat si nedormit pe usa intr-o zi si ma rog de Alina sa il pozeze la masa, sa vad si eu minunea cu ochiu meu. Asta dupa ce ma adaugase pe FB si observasem ca e posesoare de smartphone.  Alina se uita la mine un pic "te-ai ticnit de tot", dar promite ca da.
N-am asteptat nici rezultatele la admitere cu mai multa infrigurare ca pe alea doua poze primite mai pe seara. Ma uit la ele. Pocneste colecistu-n mine de nervi. Dar si inima de usurare. In poza, Alex infuleca dintr-o gamela de tabla, manuind cu dibacie (btw, eram sigura ca-i stangaci!) un linguroi anost. In gamela, un bors pe sfarsite.
Aha! deci de-astia-mi esti stimabile! ma inviorez, sun pe toata lumea , postez pozele pe FB sa vada si soacra ca da, CHIAR MANANCA la cresa (ma frecase la cap ca ma mint alea si ca nu , nu mananca, si ea de aia ii da negresa si acadele si caramele cand e pe la ea, ca na, cum sa stea cu burtica goala) si imi astern in minte planul de atac al redutei.

Vine reduta acasa si da comanda.
- Doi oi moi.
- N-avem.
Perplexitatea mutritei sale ma inmoaie complet si sunt pe cale sa ma duc sa iau ouale din frigider. Dar NU, rezist. Alex ataca pe flancul stang.
- 'apte?
- Nu mai e.

Si da-i si jale.
Ii expun variantele de meniu cu mutra politicoasa si imperturbabila a unui chelner de local anost. Avem
- tocanita
- iaurt
- branza cu smantana
- fructe
- carne
- o supa de cocos de tara, cu fidea,  in the making

La fiecare enumerare, Alexandru pare sa auda "smoala, zoaie, injuratura de mama, cozi de caine, antrax", pentru ca protesteaza din toate membrele plus o gura din ce in ce mai energica. Imi amintesc ca totusi nu degeaba m-a purtat protipendada blogosferica pe la atatea conferinte, incerc sa imi amintesc ce am invatat din ele si scot din putul gandirii vreo doua linguri de terci. Iau copilul in brate si turui cat  pot de convingator ca il inteleg ca e trist, ca nu mai sunt oua si lapte deocamdata, dar ca vor mai fi, dar poate doreste sa incerce totusi aia aia si ailalta, ca eu sunt aici pentru el si il iubesc si ...imi inghit restul de discurs deloc AP, "si as vrea eu sa vad cum chiar mori tu de foame cu 5 feluri de mancare sub nas".

Inca vreo ora doua, Alex cere "apte...apte..." cu ecoul stins al unui beduin uscat de sete in desert. Ofer la schimb apa, ceai, suc de portocale. Accepta "apa" cu resemnarea unui profet batut cu pietre. Restul de optiuni raman neatinse.

Pe seara e gata supa mea si foamea lui Alexandru. As dori sa zic ca n-am triumfat, dar am triumfat, fratica. In exterior zambeam bland si ma uitam la el cum haleste supa. In interior jucam țonțoroiul pe-un morman de coji de oua.  Intre timp a redescoperit piureul de cartofi, ficateii cu sos. Iar azi a mancat "macarale cu branza". Tot e bine.

In rest, Alexandru e bine. Pacatoseniile de viroze ne capseaza continuu, ni s-a acrit de ele tuturor, dar in rest suntem bine. E vesel, sociabil, tandru, jucaus, intelegator, protector. Pentru cei care nu inteleg cum poate fi protectoare o fiinta de nici 100 cm, ma refer la gesturi mici care ne inmoaie si ne indragostesc iar si iar de el, zilnic. Cum ar fi ca desi detesta sa fie invelit si se trezeste din cel mai adanc somn sa arunce de pe el plapuma sau patura, ma inveleste pe mine. Sau ma piaptana, smulgandu-mi jumatate de par. Sau ma ia in brate la somn. Sau ma hraneste, cu o seriozitate comica.

Am dansat alaltaieri de-am rupt covorul nu alta. Am jucat si ceva fotbal. Ne ajuta faptul ca avem cam acelasi nivel de abilitate motrica. Asteptam (la plural, da) vremea mai buna. Sa iesim impreuna prin cartier, sa mai vedem si noi pe careva la ochi si pe afara, nu doar pe la unul si altul prin casa, sa mai culegem o frunza, o floare, sa mai zarim parcul. Hai cu primavara!




Read More

14 September 2013

Mama, mi-e foame

Cam asta mi-ar spune Alex dacă ar putea, în fiecare zi în care revine de la creșă. Doar că nu poate, așa că zice și el ce știe: lapte? ou? piti? (pâine). Asta nu înseamnă că doar atât vrea să mănânce sau că doar atât ar trebui să primească. Mă frământă serios problema asta a mea și poate nu doar a mea - nu apuc să gătesc serios decât în weekend.
Read More

04 September 2013

Sportacus Flick-flackus

Înainte să vină această săptămână plină de "ba tu nu faci, ba tu nu știi, ba tu ești și mai inutil" am avut un weekend pașnic. Sâmbătă m-a invitat Ana la lansarea LazyTown.

Am avut un moment de cumpănă. Ca de obicei.
Mă cheamă la ceva numit LazyTown.
Ok, e de mine, mă duc. Mă și mut acolo chiar.
Ah, cică sunt desene animate.
Dar n-am avea oricum la ce le vedea, că-s la televizor.
Ba da, am, Boomerang are și site.
Ok, dar despre ce sunt?
Read More

27 July 2013

Eppur non ti muove

Lucrez 8 ore pe zi de la 18 ani. În astea 8 ore, în marea majoritate a timpului, stau pe un scaun.
Am avut pe la începuturi, în studenție, și niște joburi care presupuneau activitate fizică. Am fost vreo 2 luni cea mai împiedicată picoliță din București . Am împărțit pliante cărând genți în spate în plin soare, bătut la picior sectoare întregi. Asta după ce mințisem că am mașină - pentru banii de benzină. Au fost perioade în care am picat lată și m-au durut toate oasele după o zi de muncă.

Dar zilele acelea s-au dus. Acum stau în biroul meu mare și aerisit, pe scaunul meu corect construit și cu toate avizele ortopedice luate și singurul efort fizic pe care îl mai fac în cele opt ore de muncă e acela de a mă urni să-mi iau niște apă sau de a țăcăni la tastatura. M-am ajuns, carevasăzică. Am apă plată sub nas, am aer condiționat, am scaun comod, am job lejer. Și totuși mă rablagesc pe zi ce trece. Firește, o fi și vârsta. Totuși, la 31 de ani câți am, cred că e cam timpuriu sa mă ascund după ei. Mai ales când văd câte o ființă care arată cam așa, la 59 de ani


Read More

07 May 2013

Ce mancam intr-o saptamana?

Unul dintre proiectele fotografului Peter Menzel consta in fotografierea coșului săptămânal de alimente al unor familii, din zone variate ale globului.
Proiectul a fost publicat în cartea Hungry Planet, pe care mi-aş dori-o în bilbiotecă; dar toate la timpul lor.

Iată câteva din imagini, plus comentariile mele absolut redundante şi truiste pe marginea lor:

Mexic


Îmbucurător de multe legume, îngrijorător de multe sucuri. De fapt ce m-a uimit cu precădere în această suită fotografică de obiceiuri culinare a fost cantitatea, după mine enormă, de sucuri consumate. Apă nu mai ştim să bem? De ce, n-are electroliţi?

UK


USA

Infim de puține fructe şi legume proaspete. Nici carne proaspătă. De fapt cam nimic proaspăt, majoritatea alimentelor sunt pre procesate, ready to eat. Multe chipsuri, multă ciocolată, multe porcării. Sper din suflet că au uitat să includă apa sau că nu avea sens să îşi bage chiuveta în fotografie; văd doar sucuri şi siropuri.



Australia 

Ouă multe, ceea ce după mine e bine. Ceva fructe, ceva legume, iarăşi batalionul de sucuri. Şi cereale naşpa. Probabil mic dejun. Nişte bidoane în care sper să fie în sfârşit apă!

Germania

Ceva mezeluri, ceva lactate, nişte pizze congelate, ceva vegetale proaspete, fructe mai mult de 1 pe zi per membru de familie (dar posibil sa le facă suc sau shake?) şi intimidant de MULTĂ BERE. Frate, ce de bere! Ca în bancurile cu nemţi. Au şi ei suc, dar măcar nu e carbogazos. Revine apa în forţă. Apreciem. Măcar aştia sunt hidrataţi.

Italia


Multe fructe, multă pâine, iar suc. Chestii pentru paste. Iar cerealele alea nasoale. Iar pentru mic dejun copii. Mama lor de filme americane.

Canada


Oarecum echilibrat, nu? Legume, fructe, carne, peşte (ce e ăla, somon? nice!), lactate, brânzeturi. Cantitate infimă de pâine comparativ cu Italia. Sau cu noi, hahaha. Au şi ei nişte prostiuţe prin meniu dar ca procentaj mănâncă hrană normală în pondere majoritară.

Franţa

Ce puţin dar variat mănâncă ăştia! De la familia aceasta cred că ar trebui sa iau exemplu personal. Sucuri non carbogazoase, apa, legume, zăresc o sticlă de vin, brânzeturi, foarte puţină pâine şi în general varietate mare de alimente însă în cantităţi mici. Un borcan de Nutella pe fundal, malefic :)) Au şi nuci şi fructe uscate. Apreciem, apreciem...


Japonia


Mult peşte, ceea ce e fain, câteva legume şi fructe şi o puzderie de semipreparate şi sosuri şi ingrediente şi instant noodles. Meh.

China

DOZATOR DE APĂ! Apă plată! NICI UN SUC! Gata, mă mut la ăstia. Din ce am văzut până acum, îmi place meniul lor săptămânal tare mult. Fructe, legume, carne de pui şi porc, multe fructe uscate, ouă, lactate, condimente, ok, ăştia gătesc şi ....aaaaa....KFC. Fries & Cola. Ah, ba nu, uite suc, la doze, într-o stivă mică. Eh well nimeni nu-i perfect. Insist pe ideea mea că familia asta mănâncă ok. Asta în afara cazului în care bidoanele alea sunt cu ulei de palmier si tot ce vad eu pe masa asta se consuma la tigaie. Probabil ca da. Eh.

Polonia

Multe ciocolăţele, ceva legume, vreo două fructe rătăcite (observ că sunt invers proporţionale cu numărul de fructe, mmmmmmsăăăăă luăăăăămmmm ammmmminteeeeee.....), Cola la pet, ceva apă, carne de pui, multă mâncare ieftină la conservă pentru căţel.

Kuwait

Oaie, peşte doradă, ouă, mei? sau o cereală, fructe, legume, apă. Dacă toţi mănâncă doar atât toată săptămîna, e de admirat. Sunt opt. Sau alea două sunt servitoare şi fac foamea? Nu cred, totuşi.

Mali




Chad



Of, viaţă. Ia să trăim noi 15 oameni o săptămână fierbând la cerealele alea şi rozând câte un cotor de fruct, ne-ar sări toate balonările şi indigestiile si "aaaaolei, iar sarmale? m-am plictisit de sarmale!"


India


Domle, mie îmi place ce văd. Nu prea văd carne, dar nu mă pricep. Nu cumva multi dintre ei sunt vegetarieni prin religie? În orice caz, varietate mare de legume şi fructe proaspete. Maleficul Pepsi strikes again, dar e doar 1 sticla ratacita la 4 oameni.


Bhutan

Din nou, mulţi oameni la puţină mâncare. Cred că îi salvează sacul acela de ce-o fi el acolo, probabil ingredient principal pentru vreun terci sau pâine. Sau poate suntem noi mâncăi şi nu realizăm că uneori puţinul e mai bun.

Am sărit Ecuador, Guatemala - foarte multe fructe si legume, deloc carne si cred că încă o ţară.
Sursa pozelor şi lista completă le găsiți aici.

Disclaimer: Fireşte că nu îmi imaginez că fiecare din familii este reprezentativă pentru o întreagă ţară. Chiar şi în culturi arhaice şi în comunităţi izolate, individualitatea îşi spune cuvântul, la fel şi gradul de educaţie şi puterea de cumpărare.
Însă a fost interesant de rasfoit prin aceste obiceiuri culinare. Tot interesant a fost să observ că unii oameni mănâncă sanatos pur şi simplu pentru că nu au de unde să mănânce prost. La noi e cam fix invers. Ai bani - coşul de legume, puiul oşenesc şi La Colline. N-ai bani? KFC, parizer, salam cu 9% carne, suc de toate felurile.

Vă încurajez să vă mai uitați prin portofoliul fotografului mai sus citat. Eu una am să văd dacă şi de unde pot împrumuta măcar vreo carte de-a lui. Sau poate găsesc pe vreun site.

Vă urez poftă buna.


Read More

19 March 2013

Despre nutritie

Nu stiu ce sa zic despre anumite trenduri nutritionale existente. Nu stiu exact daca e ok macar sa te iei dupa o moda cand vine vorba de ce bagi in gura. Mai ales cand moda respectiva devine un pic prea radicala. Acum depinde ce intelege fiecare prin radicalitate.
Eu una daca te-aud ca promovezi nu stiu ce metoda de crescut copii, facut mancare, mers pe strada sau spalat pe cap revolutionara, suprema, fara pata, universal aplicabila si complet contradictorie restului de metode care sunt rele, nocive, nenorocite si letale, concluzionez ca mananci cacat si te evit cat pot de mult.
Serios. Asta e regula mea. Daca e fanatic, fugi de el. Nu conteaza daca promoveaza o religie, o reteta de papanasi, o metoda de crescut plozi (urasc metodele de crescut plozi, apropos. si detest parintii care umbla cu o carte de parenting in mana in loc de biblie. tu-va-n gura cu Caprarii vostri. Nu-mi vine sa cred ca va duceti sa cascati gura la ORICINE va spune cum sa va cresteti copiii, de parca ati fi ultimii retarzi de pe pamant si fara specialistii curului n-ati sti ce sa faceti cu mogaldeata aia din casa) sau un program de fitness. Daca a atins gradul ala de exaltare si in acelasi timp de indobitocire dogmatica, e pa, dus, la revedere. Nu prea mai poti purta polemici reale cu individul si orice discutie in care poate pui intrebari reale sau iti prezinti dubiile argumentate logic va esua ori in sofisme circulare ori intr-un potop de lacrimi jignite.
Asa, revenind la mancare. Nu stiu ce sa zic. Stiu ca exista alimente si combinatii de alimente si mai ales CANTITATI de alimente nesanatoase. Stiu ca mancam ridicol de mult comparat cu necesitatile de arderi calorice ale organismului. Si cam atat. Restul e dubiu. Nici nu stii pe cine sa crezi. Si cum spuneam, cu cat mai radical omul, cu atat mai sceptica devin. Mi s-a intamplat de multe ori sa asist pe forumuri sau grupuri de discutii la adevarate razboaie, absolut ridicole. Duse intre doua turme indarjite, una condusa de vegetarieni cu un praz in mana ca lance, cealalta de paleo, cu un ciolan cu maduva pe post de buzdugan. Fiecare cu invectivele sale, unii acuzandu-i pe ceilalti ca mananca mortaciuni si ca se otravesc cu zemurile hoiturilor, ailalti ca isi priveaza organismul de nutrienti vitali si ca isi bat joc de sanatatea copiiilor lor, alegand pentru ei o dieta cu mari carente alimentare.
Astea sa zicem ca ar fi cele doua mari trenduri care se razboiesc, paleo si vegan. Dar din astia se desprind ramurele ramurele. Mai sunt si raw vegans. Mai sunt si aia care se jura ca painea e Satana curata. Mai sunt si ceilalti care zic ca degeaba faci si dregi daca inca mananci zahar. Mai sunt si unii - din fericire ceva mai putini, semn ca mai au oglinzi prin casa - care insista ca nu conteaza domle ce mananci, si asa toate e chimicale, nu stie lumea ce sa ia, deci hai sa bagam ca boii in noi tot ce vedem la televizor.
Laptele e izvorul vietii. Ba nu, laptele e izvorul mucilor si caseina e otrava curata. Laptele degresat e optim. Nu, laptele integral e optim. Pentru o viata sanatoasa, reduceti consumul de grasimi. Pentru o viata sanatoasa, CRESTETI consumul de grasimi. Untul nu e bun. Ba nu, untul e bun. Margarina nu e buna. N-are frate nimic, face Nadia reclama la ea. Painea integrala e buna. Painea de nici un fel nu e buna. Plantele sunt viata. Ba nu, creierul de porc e viata. Si maduva de vitel. Suplimentele alimentare sunt bune si necesare. Suplimentele nu sunt bune, sunt sintetice si nu se asimileaza. Sa mancam bine in sarcina si alaptare. Ba nu, n-are nici o legatura, uite nush ce studiu despre nu stiu ce trib legendar pe care fac studii TOTI savantii britanici si americani din ultimii 45 de ani, mananca cate 3 muste la 4 zile si uite ce copii rotofei au.
Am ajuns sa evit discutiile despre mancare. Sau doar sa ranjesc si sa zic "desigur, probabil" in continuu, pana cand interlocutorul (de fapt interlocutoarea, mereu e cate o femeie din asta ultra extaziata de nu stiu ce rahat citit ieri pe net) se lehameteste si ma lasa in pace.
Cred ca e posibil ca unor oameni sa le fi facut foarte mult bine o dieta vegetariana, asa cum cred ca e posibil ca altora sa nu le fi priit. Cred ca de altfel oricui ii face bine la inceput un stil nutritional din care elimina porcariile, de aici si extazul primelor luni in general. Dar nu cred in vegetarianism ca solutie universala si pe termen lung. In nici un caz pentru copii in crestere. Nu cred insa nici in "carnivorism". Eu una cred ca mancam prea multa carne, in special carne proasta, procesata, umflata. Cred ca raportul optim ar fi , pentru mine, de vreo 30% carne din dieta. Paine cat mai putina, multe legume si fructe verzi - evident, si alea cu ceva inteles, nu varza sau castraveti, adica celuloza si apa, da, de acord zaharul e fucking evil dar nu reusesc sa ma las de el. Ouale sunt foarte bune, nu ma sperie pe mine nimeni cu tampeniile lor cu colesterolul bau-bau. Untul la fel. Margarina e un cacat tartinabil. N-am mai mancat zeci de ani si nici nu am de gand.
Am renuntat la mezeluri, cu destula jale. Am renuntat si la bauturi carbogazoase. Nu, asta nu inseamna ca nu mai pun gura. Rareori ne mai luam cola si o bem cand doarme copilul, ca doi porci vinovati. Uneori ma mai abat pe la sibienii din piata (asupra carora am dubii ca sunt sibieni, sa fiu sincera, dar ma rog fie) si imi iau afumaturi de la ei. Rareori.
Cred ca trebue evitat excesul de orice si in general trebuie folosit "common sense" un pic.
Ma lasa destul de rece si trendul cu "de la tara" , de fapt nu ideea in sine catre care fireste, tindem cu totii - evident ca vrem alimente curate, fara hormoni, antibiotice si chimicale  -  cat idilizarea de o naivitate suparatoare a unui peisaj rural cosbucian. In care taranii au paispe mii de tarlale de pamant pe care cresc trei gaini, carora le arunca o mana de seminte de in, fluierand duios o doina. Apoi se duc sa-si maseze vaca pe sale, care fireste paste pe un islaz complet pur, cu iarba virgina. Se duc supa aia si asomeaza cu blandete porcul, care nuuuuuuuu, niiiiciodaaaaataaaaa n-a vazut ala furaj in viata lui, numai graunte, care graunte, nuuuuuu, nu sunt tratateeeee , desigur, NIMENI nu cumpara porumb tratat. Ma, asa cum zice si Arhi aici, probabil i-ati nimerit voi pe aia 100% onesti, educati, inteligenti, bio, sinceri si care se spala pe maini dupa ce au fost la buda  Eu nu pot sa am incredere in "de la tarani" asa in general. Pentru ca am trait la tara , intre ei, de aia. Pentru ca tin minte cu cat avant dadea mamaie-mea cainele si rosiile si ardeii si de fapt tot ce prindea cu DDT, care afecteaza sistemul endocrin, duce la tulburari neurologice, cancer si multe alte bonusuri.  Pentru ca stiu cu cata veselie se ingramadeste toata lumea la furaje si la srot de soia, ca sa le creasca puiul sa ajunga in 3 saptamani de la talia lui Gabi Szabo la aia a lui Teo Trandafir.Pentru ca am vazut cum se inmulteste smantana cu faina si apa si uneori cu un pic de aracet. Pentru ca stiu cat antibiotic se baga de obicei intr-o promotie de pui de curca, sa-ti traiasca macar 20 din 100.  Pentru ca pe destul de multi dintre ei ii doare fix in cur. Mai ales daca si vand produsele.
Asa ca da, optim ar fi de la tara, dar sa cunosti taranii. Sa iti fie neamuri apropiate si verificabile sau sa fie un pic scoliti si sa stie ce dracului fac acolo. Sa inteleaga de CE nu e bine sa dai concentrat din ala de se face puiu ca centaurul. Sa stie DE CE nu e bine sa mananci rosii crescute in vata. Si tot asa. Si eu caut surse ok de miere, carne, oua, legume, dar recunosc ca pana una alta prefer sa le aleg din cunoscutii mei apropiati si propria familie extinsa si argumentul unic "ia mama, ca e de la tara" nu ma convinge drept deloc. Mamaile astea sa se duca sa-i prosteasca pe citadinii astia cu ochi creduli si portofele largi, care n-au vazut vaca decat la zoo Baneasa si cred ca da, chiar se scot cartofii in ianuarie.
Si cam asta e. In rest nu, nu am scos nimic de tot din dieta noastra. Intr-o lume ideala as scoate painea si zaharul. As consuma mult mai mult peste - dar il detest exceptand somonul, iar somonul e 40-50 lei kilogramul. Ce schimbari as mai face? Sincer, nu multe altele. De sursa, evident. Daca as avea si de unde si cu ce, nu as mai cumpara din supermarket lapte, carne, oua, etc. Dar nu pot decat ici si colo, pe alocuri si in rastimpuri. Inteleg ca e scump, inteleg si de ce e scump si nu contest asta, doar ca nu imi permit mereu. Suntem multi, mancam mult si producem putin sau deloc. Mancarea costa, mancarea reala, curata, onesta. Si prostia costa, si lacomia costa. Noi alegem pe ce sa dam banii.
Read More

21 February 2013

Spanacul - Mitul lui Popeye

Ghci ce-am mancat eu azi dimineata.
Oua cu spanac.
Ghici de ce. Aveti trei variante:

1. Pentru ca esti masochista si probabil ai papile gustative grefate de la un mort
2. Pentru ca stii ce sursa nemaipomenita de fier este spanacul, tii la sanatatea ta si vrei sa mananci sanatos
3. Pentru ca iti place gustul sau.

Ei bine, 1 si 3 sunt castigatorii. Mananc spanac rar si doar pentru ca imi place gustul ala coclit si dubios, de care fug copiii din lumea intreaga. Scriu aceste randuri doar pentru a sfatui mamele sa nu mai fuga dupa ei cu linguroiul plin cu aceasta pasta verde care aduce suspect de mult la aspect - si unii zic si la gust - cu rahatul de rata.
Sau, ca sa-l citez pe Patric, "probabil si daca lingi un cui te alegi cu mai mult fier".

Asa sa fie? Ia sa aflam.

Undeva in 1870, un profesor  Emil Theodor von Wolff,se grabea intr-o buna zi sa ajunga la masa. Sau la buda. Sau in alta parte. Sau il chinuia sciatica. Sau nu-si luase ochelarii. In sfarsit, dintr-unul din aceste motive, greseste o zecimala in lucrarea sa despre spanac si continutul acestuia de diverse substante. Mai precis, publica o lucrare in care specifica, in mod eronat, ca spanacul ar avea de 10 ori mai mult fier decat are de fapt. Alte surse declara ca manuscrisul profesorului continea valoarea reala - si neglijabila - de fier a pacatoasei vegetale si ca cei de la tiparnita erau de vina pentru mutatul virgulei.
Si in final alte surse declara ca motivul pentru care in 1870 lui Wolff i-a iesit valoarea de Fe a spanacului de 10 ori mai mare era pur si simplu "bad science", fara nici o eroare alta decat cea umana, de calcul. Incalzeau substanta cu carbune, foloseau vase de fier, eprubete metalice si multe altele care puteau inclina serios balanta in favoarea unei astfel de greseli.

Cumva le-au luat ceva decenii bune sa intocmeasca o erata, deoarece abia in 1930 apare un articol care reia analiza asupra spanacului, de data asta cu rezultatele corecte. Dar era deja prea tarziu.

In 1932 apare desenul animat Popeye the sailor care avea sa ne bantuie si noua multe, mult prea multe mese cu fantomaticii sai bicepsi gonflabili.


"Uite Popeye ce muschi are, pentru ca mananca spanac!" exclamau parintii, incercand sa ne indese pe gat respectiva chestie care parea mancata, digerata si returnata in farfurie de insusi Popeye uneori - da, nu e deloc nici printre cele mai aspectuoase mancaruri.

Dr T J Hamblin, hematologist, avea sa scrie cu naduf in lucrarea sa despre erori medicale, ca Popeye ar fi capatat mai mult fier mancand direct conserva, probabil.

In plus, bietul Popeye nu manca spanacul pentru fier. Il manca pentru continutul de vitamina A si beta caroten. Stiu asta pentru ca asa a zis tac-su lui Popeye, creatorul si producatorul desenului animat , E. C. Segar.

Dar deja spanacul la conserva, fiert, tocat, piure, pasta, in placinta luase mare avant in industria alimentara. Ce sa faci? Sa ruinezi oameni si sa lasi pe butuci atatea afaceri de la o zecimala? As. lasa, e spanac, nu-i cacat, In fond, nu e nimic nociv in a manca spanac. Nu e ca si cum ai manca pungi de plastic. Sau mai rau, McDonalds.

Si tot asa. In 1972 oamenii de stiinta revin si mai dau o data de pamant cu mitul lui Popeye si incetinind consumul entuziast de spanac.

In zilele noastre insa, criminologistul Mike Sutton face o cercetare laborioasa, scotocind cu rabdare sute de jurnale medicale si rasfoind meticulos surse. Rezultatul e lucrarea Spinach, Iron and Popeye: Ironic lessons from biochemistry and history on the importance of healthy eating, healthy skepticism and adequate citation' (PDF). Hamblin admite, intrebat de Sutton, ca habar nu are daca au existat macar savantii germani sau daca eroarea respectiva a fost vreodata documentata sau nu; articolul sau, "Fake", era scris pe o nota amuzanta, "light-hearted".

Spanacul contine intr-adevar mai mult fier decat majoritatea legumelor verzi. Dar dreptatea nu prea e a nimanui, controversa poate sa sa fluture libera in directia cui vrea sa isi bata capul pe moment cu ea. Intr-adevar, spanacul contine (raportat la acelasi gramaj) mai mult fier decat, sa zicem ficatul de vita sau salata.

Problema este insa acidul oxalic, care impiedica de fapt mai bine de jumatate din acest fier sa fie absorbit de organism. Mai pe limba altora, spanac mananci, spanac te caci. Partial, oxalatii se "sparg" prin fierbere - deci  cumva daca fier vroiati, e mai ok sa il mancati fiert decat crud, in salate.

Acidul oxalic se pare ca mai e si cu potential letal, dar sa stam linistiti; ar trebui sa mancam o roaba de spanac pentru a crapa. Ma indoiesc ca avea careva de gand sa inghita asemenea portie copioasa. Prof. Nancy Lowry are si ea o lucrare pe aceasta tema.

Si in final inca o carteala pe tema spanacului: fiind o planta care creste aproape pe sol, poate fi o sursa de contaminare cu nitriti si cu alte bacterii. Deci spalati bine, si daca tot fierbeti, aruncati prima apa. Doua epidemii de E coli si Salmonella din US au avut ca sursa ferme organice de spanac si contaminarea sistemului lor de irigatie cu materii fecale porcine, in cazul epidemiei de E Coli.

Rezumand.

Popeye manca spanac pentru beta caroten vitamina A.

Spanacul are fier, dar jumate din el ne iese pe orificiul de la capatul opus celui destinat vorbirii.

Nu mori de la acid oxalic din spanac decat daca esti foarte, foarte determinat si ai un stomac imens. Probabil vei castiga si un premiu post mortem pentru cea mai ridicola sinucidere a secolului.
Poti sa mananci, poti sa nu mananci, dar daca mancai imaginandu-ti ca ingerezi fier cu lingura, calmeaza-te.

Daca nu vrea asta micu' al tau spanac, iarasi, CALMEAZA-TE. Nu uita ca tot ce are frunze verzi are fier. Plus multe organe, carne, galbenus, etc. Nu e musai sa manance spanac.

Daca totusi iti pace spanacul, ca si mie (rareori, admit), pofta buna & enjoy your weirdness. De cate ori spun ca mananc spanac de bunavoie desi stiu ca nu e mare branza dpdv nutritional sunt privita cu ochi mari si suspiciosi.
Read More

09 February 2013

Ghiveci de ganduri

Draga cititor mai vechi. Ma stii ca sunt cu mintea-n sapte parti si ca de ma nasteam pe meleaguri de Uncle Sam pline, probabil eram trecuta pe Ritalin din frageda pruncie. Scuza-mi ghiveciul de mai jos.
Draga cititor mai nou. Daca tot esti cititor, citeste dracului mai sus.

Dezvoltand putin pe tema ideii mele cum ca oferitul de hrana, intr-un anumit context, e o forma de dominare casnica, inclin sa cred ca se intoarce la radacina actului hranirii, unde cel hranit era vulnerabil, recunoscator si  receptor (pruncul) iar cel ce hraneste este atotputernic, ofera, deci are, detine sursa de hrana si de viata - parintele.
Ma tot gandesc la indemnatul asta obsesiv dar ia si mananca, mananca, mananca". E posibil sa suplineasca si un gol conversational; o gazda nu atat de elocventa sa nu stie cu ce altceva sa iti umple gura si tie si siesi in afara de sarmale. Dar insist sa cred ca e mai mult de atat. Undeva acolo e un soi de dominare din relatia hranire - hranit. Sotul meu evita cu obstinatie sa se lase hranit adica sa manance la masa cuiva, in casa cuiva. Odata cand ne-a gatit cineva abia a gustat. Daca-l iei la intrebari, nu va sti sa spuna de ce are aversiunea asta. Si totusi inclin sa cred ca undeva testosteronul i se incarliga in forma de spinos semn de intrebare, de suspiciune capoasa si respinge astfel forma asta nutritiva de alint / dominare. Cand vine vorba de restaurant, cu cat mai impersonala e servirea, cu atat mai slaba dominarea. Esti la fast-food, astepti la rand, reciti ce ingrediente vrei, ti se trantesc repede in fata niste chestii identice. Esti la un restaurant? Apare un chelner, iti arata un meniu, iti sugereaza ce sa mananci, iti ofera farfuria, se intereseaza onctuos de satisfactia ta gustativa. Zdrobitoare e dominarea in casa altcuiva. Nu poti alege meniul, nici portia, nici suita si cu cat e mai gustos cu atat gazda triumfa iar tu te guduri ca un catel mic. Mic si satul.Tot ce poti face e sa refuzi, ceea ce se considera nepoliticos si duce de altfel la reactii sincere de regret cu o oarecare unda de iritare.
Mi-a venit ideea asta citind pe un forum cum o nora, aflata de altfel la cutite cu soacra-sa, i-a dibuit in timp punctul sensibil, care o face pe biata batrana sa fiarba in suc propriu si ii scurteaza ce ani o mai avea, clocind preinfarcturi in valuri de colesterol si fiere. Nu mananca atunci cand e la soacra acasa.
Si de ce s-ar infuria atat soacra cand nora cea perfida pe care oricum nu o suporta NU ii mananca la masa si NU ii macina din resurse? Pai de ce nu s-ar supara, revin eu cu incapatanare pe teoria mea, daca insasi masa si gestul de a o hrani nu reprezentau direct dominarea , modul de a o reduce la stadiul de prunc, de cel-ce-primeste-hrana-mea.
La Cina cea de Taina Iisus isi desavarseste superioritatea ca faptura divina asupra apostolilor sai lumesti, devenind hrana si ridicand astfel actul hranirii pe ultima sa treapta.
Mda, si cam atat pe tema asta. Ar mai fi de zis si de perorat si de inflorit. Acu' nu va luati si voi dupa mine, vine Pastele in curand, vine suita de mese festive, de matusi gospodine si de fripturi si oua fierte, ar fi ridicol sa stati cu matele ghioraind, aparandu-va darz demnitatea si inceputul de ulcer. Lasa, baga la mat. Ce mai conteaza de ce primesti. Eu una accept intotdeauna invitatiile la masa, exceptand din partea unor persoane care ori gatesc infiorator de prost, ori gandesc infiorator de putin. In rest, mi se rupe de posibila lor dominare subversiva de care probabil nici nu-s constienti. (Plus, e doar o teorie. Chillax, lasa polonicul jos, draga cititor.)

Inca o idee pe marginea caruia doream sa dezvolt de mai demult; discutam cu o prietena despre un anumit blog, al unei anumite doamne. Imi spune: "o plac, o citesc de ceva timp, desi multe femei se plang de vulgariatea sa in limbaj. Indiferent de ideile sustinute, nu pot trece peste anumite sclipiri ale limbajului sau licentios si cand am postat pe Facebook ceva scris de ea, la cateva secunde dupa au aparut comentand ca le displace limbajul ei"'.
O citesc si eu pe tanti aia, recunosc, de mult mai putin timp decat ea pe mine, si sincera sa fiu comparativ cu ce porcosenii scot eu uneori, ea e o maicuta florentina. Insa cunosc placa. Mi-a fost servita si mie.
Eu le zic panselute astora. Le detest. Infiorator de mult le detest. Niciodata nu vor vedea fondul de forma si sunt genul care speculeaza orice polemica si argumentatie pentru a se agata de un mic colt, fie limbajul, fie un inchipuit atac la persoana, fie un inchipuit atac la o alta categorie de persoane careia decid brusc sa le devina Jeanne D'Arci [sic] si pe scurt, indiferent de polemica, indiferent de subiect, de la politica la religie, de la copii la cum sa fierbi un kil de lapte, vor exploda in palpitatii scrise si lacrimi tastate. Se vor declara jignite, umilite, inspaimantate, ba de ideile sustinute, ba de limbaj, ba de vai, parca mi s-a parut. Un fel de  "aceste cuvinte ne doare" umflate cu heliu si devenite dirijabil in lungul si gaunosul lor periplu.
Revenind la limbaj, nu stiu ce sa zic. Hai sa zicem ca daca e un text porcos dintr-un capat intr-altul ok, atunci te ingretoseaza sau daca are o vulgaritate sau violenta absolut gratuite - ca intr-una din piesele de teatru romanesti din primul deceniu post-decembrist. Insa poti sa simti , efectiv, cand o panseliuta e la vanatoare de cuvinte murdare. Spicuieste paispe pagini elocvente, citeste rabdatoare randuri peste randuri, argumente, idei, citate, si gaseste sa zicem la a 15a pagina alineatul 3  un "ce pula mea". Aha! tresalta panseluta, asta cautam.
Si ce e de fapt iritant nu lamentarea in sine cat scopul sau. Care scop nu e de a infiera si cenzura scarbavnicele scriituri sa mai scoata capul din tiparnitele internetului, ci de a evidentia, prin contrast si vaicareala, cat sunt de pure si virginale intr-ale cugetului aceste adevarate matroane contemporane. Dar vai, unde mi-s cavalerii sa imi sustina salele cambrate intr-un delicat lesin. Aer, aer, saruri, ostenii mei, miasmele acestei hade fiare mi-au inmuiat genunchii de scolarita. Himenul meu lingvistic se simte amenintat de pulimea din aceste randuri. Inca putin si dau un strigat, eu nu stiam de existenta acestor cuvinte si acum mi se vor intortochea in urechi si le voi visa la noapte, involburandu-mi pasnice vise caste. Caci eu sunt de-a pururi nefut  bine-crescuta si educata domnita Panseluta.
Mda. Ce sa zic. A se scuti, a ne lasa. Am avut parte de reactii din astea la majoritatea chestiilor scrise mai cu naduf. Cum ar fi articolul despre Secom sau despre Bereanda. Cum n-am de gand sa candidez la vreun premiu de popularitate prea curand, recunosc ca numai de tuflit panselute nu m-am ingrijorat cand am scris.
Ar mai fi o chestie totusi. Pe de o parte, vulgaritatea verbala controlata (adica nu scris pe garduri si nu urlat dupa femei pe strada), intr-un spatiu privat, cum ar fi propriul blog sau propria dumitale camera, serveste drept supapa in mod excelent. Am mai scris pe aici despre asta. 

Mai aveam ceva de zis dar am uitat ce. Uite iarasi avantajul unui blog fara standarde calitative; incepi cand vrei, termini cum poti.





Read More

25 January 2013

You will survive.

Zumzai asta mental pe melodia lui Gloria Gaynor , de cate ori Alex refuza sa manance. Nu rimeaza bine pentru ca niciodata nu m-am straduit sa reglez bine mica mea parodie, dar ma amuza si ma relaxeaza. Sper ca si pe voi, daca sunteti in situatia mea.

For all those fussy eaters' moms. This one's for you:

At first I was afraid, I was petrified
Thinking you'll starve yourself to death under my own eyes
But then I spent so many days cooking my head off,
And I grew lazy, I learned how to get along,

And so we're back, at table sat,
You don't want broccoli or soup or any of this chicken breast,
I should've burned that stupid cake,
I should've made you eat it raw
If I'd known that in a second it will fly across the walls

Go on now go, walk out the door,
Just go and play now, cause you;re not hungry anymore
You think I'll chase you with a spoon and slice of pie,
And some bread crumbles? Hell no, I don't think you will die!

Oh no, not I. You will survive
As long as you're hydrated and you play, you'll be alive,
I had all my tricks to try, I had all my pans to fry,
You will survive, you'll get hungry and you'll try!


OoOoooooooo!... 



Read More

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)