Printre străini

Dau rar pe acasă și să fiu sinceră, în ultima vreme dintr-un soi de obligație / vinovăție / temere că poate ratez ultima oară când o văd pe bunica. Merge pe 92 de ani. Toți care aveți persoane apropiate vouă trecute de o anumită vârstă știți ce zic; te tulbură și te rușinează gândul că poate vei amâna vizita pe altădată, iar în loc de altădată vei primi un telefon. La care ți se va spune că altădată...

Read More

Medicul "meu"

N-am inteles in veci asta cu medicul meu, exceptand medicul de familie, unde vrand nevrand unul ai, ca asa cere sistemul. M-am intrebat de altfel mereu ce-i cu forma asta de monoteism medical, incurajata cu argumente destul de bizare. Cel mai des auzit fiind "medicii niciodata nu vor avea aceeasi parere, deci decat sa te zapaceasca, mai bine nu auzi altele si te duci doar la unul". Asa ar trebui...

Read More

Pe vremea mea se facea carte.

 Îmi dau din nou copy paste fără jenă, pentru că de mult mă țineam să scriu asta oricum și nu văd de ce-aș mai scrie de două ori, dacă tot am apucat să scriu inițial sub formă de comment. ”Stii ce e straniu. Ca respectivele perle exista si in exprimarea in scris a celor de 30-40-50 de ani. De la 60 in sus hai sa nu judecam, era cum era, CAP-uri, scoli la seral. Insa cei de o varsta cu noi scriu...

Read More

Când bătrânica nu vrea să treacă strada

Presupun că știți bancul. Eu m-am trezit în dimineața asta că l-am și trăit. Un minut mai aveam până la birou. Unul. Două treceri de pietoni, atât. La una dintre ele, îmi dau seama că am trecut pe lângă o doamnă în vârstă, care parcă se foia cam mult pe marginea bordurii. Am un soft spot pentru oamenii bătrâni și mi se strânge sufletul să-i văd cum se chinuie să fugă mai repede pe trecere, sau nu...

Read More

Când uităm iar?

Mă înspăimântă uitarea. A mea, dar și cea colectivă. E uimitor cât de rapid uităm, cum ne mutăm de la un subiect la altul. Prin ochii conștiinței colective s-au succedat rapid, de ceva ani, evenimente de o importanță majoră, unele atroce, altele sensibilizatoare prin apelul la empatie și alte valori umane, altele dezvelind o frântură din ororile care ne colcăie sub tălpi. Am reacționat prompt la toate,...

Read More

De ce e inca bine la noi - capitolul 1

In ultima vreme, termenul patriotism a ajuns sa incite la scuze in zambete si ironii in sprancene. Predictibil, din moment ce se reflecta in mass-media noastra cea de toate zilele (in cazul meu, in mediul online) de cele mai multe ori in dacopatii acute, lamentari rizibile, clisee si isterii infantile. Adica la ce te duce gandul in ultima vreme cand spun patriot, oricum? Spune drept. La o pagina...

Read More

Luxul de a fi nașpet

Pare sa existe o relatie bizara intre care gen ajunge sa domine la un moment dat o cultura si cat de stricte sunt criteriile de frumusete, proiectate asupra celuilalt gen. Sa luam, de pilda, exoticele pasari ale paradisului. Femela este cea care decide cu cine urmeaza sa se acupleze. Cum ea decide, nu trebuie sa impresioneze personal pe nimeni. Simpla aparitie e suficienta. Asa ca in mileniile...

Read More

Cu talpile goale pe drum

Astazi la ora noua dimineata cei care doresc si pot sa-i fie aproape Crinei Coliban ii vor fi alaturi, in procesiunea funerara a bunicii sale. Vor porni din fata spitalului Tractorul, Brasov, de unde a fost lasata sa plece batrana in papucei de casa si halat, si vor merge pana la Braila, unde a incercat sa ajunga. Firul trist al lucrurilor: Bunica Crinei Coliban a avut un atac de cord. A fost chemata...

Read More

Cum se duce el asa

Spectacolul degradarii fizice treptate a lui Ayax ma naruie pe dinauntru. E un amestec de durere, mila, ciuda, dezgust, spaima, refuz, tristete, regret, imensa vinovatie si rusine. Ma intristeaza sa-l vad ducandu-se, scurgandu-se dintre noi. Ma ingrozeste sa-mi vad ultimii ani reflectati in ai sai. Mi-e rusine de mine si de exasperarea mea. Unde s-a dus? Unde s-a topit? Ma uit la el, ma uit la blana...

Read More

Sfaturi pe care mai bine nu mi le-ai mai da

....doamnă sau domnule doctor. Știu că majoritatea sfaturilor dumitale trec pe lângă urechile pacienților ca gloanțele vâjâind pe lângă ale lui Winnetou. Știu că dacă măcar una dintre cucoanele venite la cerut bilet la salină s-ar lăsa de fumat, ar fi mai bine. Știu că dacă măcar una dintre duduile venite să se plângă că au o mare retenție de apă în organism (a dreacu apă, numai pe burtă și pe cur...

Read More

Treaba tuturor

Ma intreb de ce nu se ingrijoreaza nimeni sumbru cand vede un tanar de 28 de ani, carierist. De ce nu ofteaza nimeni, fals empatic, si de ce nu banuieste mari goluri sufletesti in viata unui burlac de 33 de ani? De ce nu se intreaba nimeni cum o fi viata sentimentala, goala si searbada, a domnului corporatist de 37 de ani, dar curg articolele despre sarmanele muieri prostite de iluzia unei cariere...

Read More

Detalii

Sesizez uneori mici detalii in tinuta care declanseaza mari stereotipii de abordare si gandire. Exemplu: 1.Ieri purtam niste salvari largi, colorati, care ar putea cu succes trece si drept fusta daca stau jos. Daca nu stau jos cracita, that is. Mai purtam si niste cercei lungi, colorati. Fost cu Alex la Mega Image, cumparat inghetata(in lipsa timpului, chefului si abilitatii de a face una acasa),...

Read More

Ma scuzati ca nu ma scuz...

...dar in postarea asta doream sa reiterez validitatea perfecta a afirmatiei ca alaptarea este modul optim si natural de a hrani un pui de mamifer. Inclusiv un bebelus. Si acum sa o luam putin pe procente. 100% din femei sunt mamifere. In afara de gaina lui Cristoiu, nu s-a mai intamplat pana acum sa sara gardul regnului vreuna. In Romania avem un salariu mediu de 1600 de lei, o rata a alaptarii...

Read More

Floarea, parul sau salariul.

Saptamana asta n-a putut sotul sa vina cu mine sa-l luam pe Alex de la cresa, iar eu din motive obscure TOT nu am inca permis, deci am ajuns la taxiuri. Prima zi am nimerit un taciturn, spre bucuria mea. A doua zi am nimerit o tanti dogita la voce dar calda la suflet, care a oprit cu curu-n trafic ca sa cobor eu sa cumpar apa copilului de la un chiosc. Apa pe care insistase acelasi copil cu doar 4...

Read More

Mortul e de vină

S-a umplut internetul de clipul asta de mai jos. Inainte sa dati click pe el, vi-l rezum, sa nu vi se ofileasca sufletele delicate. In acest clip vezi cum moare unul, cu o bucata de carnat in gat. Pe la minutul 3 jumate ii blocheaza caile respiratorii. Apoi il vezi cum moare. Apoi gramada de oameni buluciti cu sfaturi care mai de care mai imbecile, cum ar fi sa-i dam una dupa ceafa, altul cu o sticla...

Read More

Fratii de Dincolo (2)

Dimitri arăta ca fratele Zoiei Kosmodemianskaia ajuns la maturitate. Vreo doi metri de zdrahon blond, zvelt şi complet ţicnit. Nu locuia în cămin, ci în internatul Academiei de Poliţie - unde altundeva să se potrivească mai bine, mă întreb eu retoric. Nu ştiu ce a văzut la jerpelita-mi făptură, dar Dmitri a decis că noi doi vom fi împreună, pardon, că suntem deja împreună şi că mă va lua şi mă va...

Read More

Pacatele parintilor

Ce faceti, mai cititori? Eu bine. Mai am de scris continuarea de la postul (postarea? epistola? eseul?) despre basarabeni - asa imi trebuie daca inchei postari cu "va urma" - dar inainte de asta, sper sa va atrag atentia asupra unei rugaminti care mi-a ajuns la urechi...

Read More

Fraţii de Dincolo

N-am inteles nimic din Podul de Flori. Eram prea mica. Nascuta in 82, aveam doar 8 ani la primul pod si inca ma mai balbaiam intre toar'şa 'ţătoare şi doamna 'ţătoare. Ca şi toţi ceilalţi. Abia trecuseră câteva luni, aproape jumătate de an, de la Revoluţie.  Eram mult prea mică şi emoţia momentului a trecut neînţeleasă. Da, vedeam la televiyor mulţi adulţi plângând, multe feţe fericite printre...

Read More

Să-i ducă cineva undeva, să le facă ceva.

Cineva. Nu eu, nu tu, cineva. Nu te interesează cine, unde, dacă chiar merge. Acum două ierni a căzut adăpostul pe ei, adică acel undeva unde cineva i-a dus. De la zăpadă. Desigur, se prăbușesc și versanți întregi de la zăpadă, nu putem acuza pe nimeni. Doar că odată cu descoperirea lor îngropați în zăpadă au mai răzbătut și unele zvonuri, cum ar fi că se mănâncă între ei de foame de luni de zile....

Read More

Hai sa fim blazați

Ieri a fost o zi plina. De căcat. Ieri am aflat de moartea copilului - descrisa la postul anterior de o cititoare drept o tragedie lacrimogena contrafăcuta, menita sa instige la măcelul ființelor nevinovate. Deci copilul - tragedie lacrimogena, ce să-ti spun, a murit plodul. Câinele - ființa, măcelul. Știu ca sunteți mai multi ca ea. Dar să fim pertinenți, e o opinie. Tot ieri, am fost la Universitate,...

Read More