Showing posts with label animale. Show all posts
Showing posts with label animale. Show all posts

12 September 2017

Prima zi adevărată de școală




... e azi. Ieri a fost ziua abundenței de flori și de coate în ochii copiilor altora, cât te chinuiai să-l prinzi în poză pe al tău.
Principala provocare în cazul meu nu a fost școala în sine, începutul, etc, cât să reușesc să mă scol la 6.30 și să ies pe ușă la 7.30, în condițiile în care mă culc la 11-12 și mă scol la 2, 3, 4 și 5 pentru că Sonia trece printr-o perioadă nocturnă cam agitată.

Iar în ora petrecută în casă, mi-am propus să:

1. Alăptez, schimb, îmbrac Sonia ( pasul ăsta se poate repeta și de vreo 3 ori la rând)
2. Trezesc Alex, trimit la baie să se spele etc
3. Vigantol Sonia, Vigantoletten & Luivac pt Alex, vitamine eu
4. Mic dejun Alex
5.  Scos câine, cu Sonia cu tot în Manduca, cât mănâncă Alex.
6. Pus pachețelul făcut de cu seara în ghiozdanul făcut tot de cu seara.
*Notă* La pasul ăsta am dat din prima îndărăt. Nu îmi place cum iese sandwich lăsat peste noapte la frigider, plus, de ținut minte - dacă lași chiar și o piatră peste noapte într-o caserolă cu cubulețe de pepene galben, vei avea de dimineață o piatră cu miros și gust de pepene galben. Deci pachețel de pregătit oarecum de cu seară, să le am la îndemână, dar de asamblat a doua zi.
7. Îmbrăcat Alexandru, pus Sonia în Manduca, luat ghiozdan, caserolă, copii, ieșit pe ușă.

Pasul 5 ar merge modificat dacă nu plouă, după primele două săptămâni în care trebuie să-i ducem până în clasă. Dacă apoi trebuie să-i ducem doar până la poartă și nu plouă, aș putea să o iau și pe Jessie după mine. Dacă se intră în curtea școlii e cam complicat, probabil vor face zâmbre paznicii. Vedem.

BTW, bre car haterilor, explicați-mi și mie cum plm aș duce eu pe ploaie / viscol, per pedes sau pe biclă doi copii, dintre care unul de două săptămâni. Scutiți-mă cu Danemarca, am fost pe acolo, da, când ne răsare infrastructura urbană din DK în Ro mă anunțați. FMM de tree huggers impractici.

Revenind.

Nu am reușit să mă urnesc din pat până la 6.30 dar se pare că nu trebuia mai devreme. Deși somnoros, Alexandru a fost uluitor de prompt în a se trezi - am uitat să menționez, e super încântat că e la școală, că va veni și el la prânz acasă (of, copil de mamă lucrătoare) și că a scăpat de grădiniță. Deși a dat o tură ieri prin curtea grădiniței, și-a salutat educatoarea, s-a jucat pe acolo. Însă se cunoștea că zburdă ca un mânz scăpat din pripon :)) În fine, cum ziceam, să vedem cât l-o ține entuziasmul ăsta. La grădiniță trebuia să-l târăsc / implor / scol / urnesc cu mare greutate.

Mă ajută foarte mult că am hainele lui puse pe umeraș la îndemână, deja călcate. Să țin minte să mă țin de asta, dar și de alcătuit măcar componentele inițiale ale pachețelului de cu seara și ghiozdanul. Dimineața, buimacă de somn, cu prunc urlător și școlar somnoros, nu cred că am mare randament.

Totuși, cumva cu tot cu refăcut sandwich, luat mic dejun, alăptat și etc, ne-am trezit că suntem gata la 7.00. Am tras de timp pâmă pe la și un sfert. Alex nu mai voia să stea deloc în casă (oh, tu, entuziasm al primelor zile...) așa că am plecat, ce să-i facem. Am stat în mașină și ne-am uitat pe YouTube, eu am mai alăptat o tură, etc. În ultimele 10 de minute a apărut avalanșa de părinți care știau la ce oră să plece de acasă. Claxoane, mâini și pumni și falange scoase pe geam, zbierete, oglinzi șterse, etc. Să țin minte să NU mă mănânce în cur să parchez așa aproape de școală când ajung la timp.

Deși mă cam încurcă asta.

Am de gând să merg cu mașina DOAR când e timp urât.
Dacă e timp urât, atunci nu pot merge pe jos prea mult. În fine, depinde ce înseamnă urât.
Dar dacă nu pot merge mult pe jos, atunci trebuie să parchez aproape.
Dar nu pot parca aproape dacă vin la timp. Pot parca aproape dacă plec mai devreme.
Păi și dacă plec așa devreme ce rost mai are să iau mașina.
Păi să nu ne plouă în cap, că măcar în mașină nu plouă. N-am avut bani de decapotabilă, uite partea bună.

Așa, scuzați mono-dialogul.

Am intrat cu Alex în clasă și uite totuși un avantaj al faptului că în prima zi de școală adevărată am plecat prea devreme: a putut să-și aleagă el banca în care să stea. S-a așezat în primul rând, dar mai spre colț, nu fix în mijloc. Bună alegere. Băncuțele sunt dispuse în formă de pătrat, pe laturile clasei.

I-am repetat de vreo 30 de ori - aici ai penarul, aici ai prânzul, aici stai tu, aici ai ăla de spălat pe mânuțe, apoi am realizat brusc că sunt privită cu aceeași politețe amuzată și de învățătoare și de propriul copil. Mă așteptau să termin de cotcodăcit și să mă car.

Ceea ce am și făcut. Iar acu, în loc să dorm cu Sonia, stau și scriu chestia asta și tot mă uit la ceas așteptând să se facă odată 11.30 să merg să-l iau.

O zi frumoasă să aveți și voi!


Read More

25 March 2016

Mare supărare mare

Nu știu dacă am apucat să povestesc, dar de toamna trecută suntem posesori de pisică. Noi suntem iubitori de câini în adâncul sufletului, dar tocmai de asta, după 14 ani de trăit cu Ayax în diverse apartamente, am decis că nu merită încă un cățel, doar pentru cheful nostru, să stea câte 8 ore sau chiar 9-10 singur cuc în casă. Cât a fost Ayax tânăr a fost cu familia soțului, a fost scos din belșug, plimbat, stat cu orele pe afară, alte timpuri, alte vremuri. Acum însă, după un deceniu și jumătate, am decis că nu mai vrem să trecem încă un câine prin ore lungi de așteptare însingurate. Și că nu ne mai înhămăm la rocade disperate la fiecare concediu.

......așa că am luat pisică. Am luat pătăciunea asta, de pe www.adoptiipisici.ro. O culesese o doamnă de prin boscheții unui sat, o spălase, sterilizase și vaccinase, iar noi am luat-o. O cheamă Luna, are vreo 10 luni și ne e tare dragă.


Dar eu aveam un fix - că musai vreau două pisici, pentru că nici pentru o pisică nu poate fi așa ușor să se uite pe geam sau să vâneze vreun șoarece de pâslă 9 ore. Și chiar dacă n-am izbândit din prima, am insistat, cu diplomația unui tanc rusesc, fair-playul unui negustor de ceasuri fake și gentilețea unui elefant în rut, și vreo jumătate de an mai târziu aproape, am izbândit. Victorie! Avem două pisici, de ieri.


Doar că victoria mea nu e și a Lunei. Complicat mai e cu pisicile. Cu câinii ar fi fost așa simplu - ai fi aflat din primele 20 de minute dacă se înțeleg sau nu, și după un mirosit reciproc de cururi și ceva posturi cuviincioase de submisivitate, noul cățel ar fi fost probabil aprobat.

Cu astea două e complet altceva. Cea mare e oripilată și îngrozită de cea mică, Cea mică îmi seamănă se pare, pentru că tropăie fărăpic de tact sau prudență spre ea, îi rade mâncarea, îi contaminează jucăriile de mirosul ei și umblă crăcănici prin toată casa.

Ce să zic, măcar e bine că tot nu fuge spre ea, ci de ea. Deocamdată au camere separate noaptea, se evită ziua și încercăm să împăcăm capra cu varza. Capra e supărată foc și jignită de moarte. Avantajul enorm și imediat e că a devenit o pisică timbru. Fix cum îmi doream eu. Înainte de ziua de ieri, greu mai stătea la mângâiat și pupat. Acu stă lipită, nu mai capsează, și se culcușește în tine cu o expresie sumbră pe moacă. Poți s-o mângâi cât vrei. Ceea ce și fac. Când pe una, când pe alta. Sper să se înțeleagă cât de curând.

Read More

18 September 2015

18/09/2015

Dupa mii de nopti in care ne-a incalzit picioarele si spalat mainile, dupa multi multi ani in care ne-a iubit si iertat, Domnul Câine a plecat sa-i mai ierte si pe altii. E greu fara el si sa ma iert singura nu stiu.


Read More

19 June 2013

Ei doi

S-au intalnit prima data cand unul abia avea cateva zile si era pazit de o ma-sa foarte, foarte geloasa si tematoare, ca orice ma-sa cu instincte sanatoase. Paranteza: nu mai luati nou nascutii din bratele mamelor, din penele clostilor, din blana pisicilor si dintre labele catelelor decat daca musai vi-i ofera acestea. In primele momente din viata de mama am fost sufocata de o foame si de o manie imense. Foame de copil, trebuia sa-l tin, trebuia sa-l am, sa-l pazesc. Si manie impotriva tuturor care parca vroiau sa mi-l manance. Da, e instinct si da, e exagerat. Dar e o exagerare sanatoasa, provenita dintr-un instinct bun.
Cum spuneam, l-am lasat pe el uman sa fie adulmecat de un foarte curios el canin. El cel mare stia el ce stia. Acelasi instinct care-mi ridica mie maraituri isterice in gat ii spunea lui sa umble ca pe ace si sa nu iasa in calea nebunei care tocmai a nascut. Si mai presus de toate, sa demonstreze ca nu are de gand sa faca vreun rau lui el cel mic.
Read More

Facebook

Popular Posts

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (10) adoptie (2) AION (2) ajutor (10) alaptare (3) alimentatie (11) amintiri (17) animale (4) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (6) Cai (1) caini (16) capot (1) carti (3) carti pentru copii (3) cărți traduse (4) coada-coada (1) concediu (6) concurs (3) condus (2) copii (71) coruptie (5) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (15) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (7) film (7) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (3) gaming (3) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) Ioana Neagu (1) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (14) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (18) nutritie (2) oameni (69) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) pisici (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scoala (1) școală (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) Spectra 9+ (1) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (6) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (8) wow (1) WTF (28) www.davidkinsella.com (1)