22 May 2012

Amice, esti un dobitoc.

Trebuia sa platesc intretinerea. Intre 8 si 9. M-am invartit o ora cu Alex ba in sling ba pe jos pe tricicleta ba de manuta. Nimic.
Vizavi, trei fetite zgomotoase cromatic si auditiv, pe role, in parcarea interioara - goala - a unei firme, supravegheate de un domn carunt.
Apar 2 baieti pe role, vor sa se alature, fetitele chiraie dramatic si domnul carunt ii indeparteaza. Fetitele se aduna multumite intr-un coolt si ciripesc victoria. Mie imi vine in minte "For the Birds" - Pixar.

"Toti prietenii mei sunt acolo"
Cobor ochii si dau de un baietel plinut, aproape ciocolatiu. Cu sprancene negre, burtica si ochi catifelati.
"De ce nu mergi sa te joci cu ei?"
"Pentru ca nu am voie. Individul acela mi-a vorbit urat si nu imi permite."
Ma foiesc mental, surprinsa de dictia bizara. Ma uimeste dictia copiilor "de azi" si alegerea cuvintelor, intonatia. Copiii care sunt lasati prea mult la tv sunt atat de usor de ghicit, parca ar purta un tricou cu "Disney is my only friend". Recunosc de la o posta exagerarea vocalei, limba de lemn a traducatorilor si intonatia scartaita a actorilor care dubleaza. Fuck Disney.
"Nu te lasa sa te joci acolo?"
"Nu, m-a gonit." Si genele lungi se pleaca asupra ochilor, intr-o tristete dezarmanta.
"Ai facut ceva?"
"Nimic, m-am dus sa ma joc doar."
"Individul" e portarul care ma spioneaza mohorat de dupa baricada de sticla a usii de la firma. Cica l-a facut nesimtit si principalul motiv pentru care l-a gonit e ca "pentru ca nu stiu sa vorbesc". Ce porcarie. Dau sa trec strada sa ma iau de el dar apoi imi reamintesc ca in fond e un spatiu privat. Hm. Atunci alea mici de ce se joaca acolo? Ce-o fi avut cu asta micu, i-o fi zis vreun neologism care l-a pus in dubii. Sau o fi tigan. Ma mai uit odata la baiat, e brun cu accente de catifea si desi tenul pluseaza, accentul si atitudinea nu fac parte deloc din specificul natiei. Un copil de tigan (si acu scuzati rasismul) l-ar fi pus la punct sau umplut de noroace verbale pe respectivul paznic. Daca scena asta se petrecea in Baicului, in zona in care am stat eu acum ceva ani,  paznicul ar fi fost deja asediat de mama, bunici, tati, unchi, matusi, veri iar usa aia ar fi fost mata de atata scuipat. Deci poate n-o fi tigan si paznicul poate n-o fi vreun porc rasist. Sau poate da. Sau poate a facut asta micu ceva. Le-o fi speriat pe astea. Insa baiatul pare atat de inofensiv si moale, rasuceste un betisor cu mainile grase incat tai de pe lista posibilitatea asta. Pff...hai sa ma duc totusi.
Nu apuc, pentru ca interlocutorul meu ma intreaba "Acesta este copilul tau?"
"Da"
"Ce varsta aveai cand te-ai casatorit?"
"25 de ani"
"Oh!" exclama teatral micul meu intervievator. Dupa pauza de rigoare, adauga "asta este mult, in comparatie cu mama mea."
"Mhm..." cad si eu de acord, intr-o doara.
"...mama s-a casatorit la paisprezece ani."
E randul meu sa exclam un "oh!" prudent si sa ma gandesc "frate, paispe ani, la paispe ani nici nu stiu daca aveam par la..."
si gandurile mele murdare sunt intrerupte iarasi de dictia cristalina
"Sora mea are treisprezece ani iar eu noua".
Continuam discutia, mai vorbim de "individ", imi povesteste ca se va muta in curand "intr-o vila la Pipera", de cele trei masini pe care le-au avut pana acum, de cainele de la vila. Il incurajez spunandu-i ca acolo va avea prieteni noi si ca macar va scapa de "individ". Aproba cu un entuziasm mimat politicos.
Apare un alt baiat, tot pe role, transpirat tot, il abordeaza direct "baiatu' ia zi, ai vazut doi baieti..." si ii descrie pe cei goniti de domnul carunt. Nu aude sau nu baga in seama formula de salut cu care a fost intampinat "Buna! vrei te rog sa te joci cu mine?" si ceva in mine se strange ghem, ok poate avea dreptate sa nu se entuziasmeze prea tare, poate e fix din categoria nefasta a lui "vrei te rog sa te joci cu mine" care ajunge pana la urma sa se joace doar cu cele o suta de masinute singur prin sufragerie, cu Disney in fundal. Futu-i ma-sa de selectie sociala.
Baiatul pleaca, apare cineva la balcon si intreaba ceva intr-o limba hrascaita. ii spune Mustafa. Ah ok, ma iluminez. Sunt arabi. Mustafa povesteste incidentul intr-o araba presarata cu romana, "...nesimtit...idiot...nu ai ce cauta...pleaca". Mda.
Apare si tatal care converseaza intr-o romana stricata cu el, tot de la balcon
"Muztaba, ge s-a indamblat?"
Aceeasi relatare, dar intr-o romana fluenta si bizar de corecta. Ultimul tip pe care l-am auzit vorbind atat de corect e mort de cativa ani si se numea Pruteanu. S-o fi reincarnat in asta micu. Ce ghinion. Oricat de corect ar vorbi n-o sa treaca vreodata de zidul de indivizi.
Spre dezamagirea ambilor (visam sa iasa cu un iatagan ceva sau barim o petarda), tatal rezolva conflictul pe principiul inteleptului: cedeaza.
"Daga a zis za nu te duci, nu te mai du acolo."
Clanc. S-a inchis fereastra.
"Dar nu am cu cine ..."
Il iau pe Alex in brate, jenata, si imi fac de lucru cu slingul.
"...sa ma joc."
Alex casca, e somnoros, tipa de la intretinere mi-a tras clapa. Dau sa plec dar il reasigur pe Mustafa ca in nici un caz n-are dreptate individul, ca e un baietel destept si ca stie sa vorbeasca mai bine decat multi dintre cunoscutii mei. Imi raspunde iarasi, cu aceeasi politete impaciuitoare "Multumesc". Mda. Apa de ploaie, eu cu complimentele mele. Ridic ochii instinctiv si dau de alta pereche de ochi, puternic fardati, care imi zambeste recunoscator. Mama lui Mustafa a iesit si ea sa arunce un ochi. Flutur o mana si ma duc spre casa.

Ma tem de fundamentalistii religiosi de orice factura ar fi; si ma tem de Islam ca forta in asa hal incat evit pana si sa imi imaginez cum ar fi daca ar fi sa fie ce vor ei sa fie. Insa nu cred ca tratand urat ORICE emigrant arab, izolandu-l de mic si injurandu-l, ne alegem cu ceva bun. In nici un caz nu ne pictam portretul de "caini necredinciosi" in culori mai pastelate.

Deci stimate individ, n-am ce sa-ti fac pentru ca pana la urma pazesti un spatiu privat. Esti un dobitoc impaclit, atata pot sa-ti spun. Te temi de oameni pe care nu-i cunosti si te cuvinte pe care nu le intelegi. Sunt sigura ca te-ai dus acasa si i-ai povestit strambei de nevasta-ta cu mandrie cum ai aparat tu firma si patria si norodul de asaltul otomanilor, reincarnat intr-un baietel grasut de noua ani. Care folosea cuvinte din mai mult de doua silabe, spre scarba si spaima ta.

Later Edit:
am uitat sa scriu in post ca dupa ce a inchis ta-su fereastra
m-a intrebat
"oare de ce te simti foarte greu cand iti vine sa plangi?"




6 comments:

  1. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  2. am citit, de acord, nu stiu de ce l-ai sters dar sunt de acord si cu stersul.

    ReplyDelete
  3. La Louise, te asigur ca eu vad comentariile pe mail lol. Nu stiu de ce dar nu iti mai apar aici :))) Hai ca ti le lipesc eu.

    ReplyDelete
  4. La Louise:

    "Imi plac articolele (sau cum sa le zic, posturi) astea din seria "identitate" si "rasism". Mi se pare mai mult decat evident ca "problema rasiala" - fie ca vorbim de tigani, de arabi sau... de romani - si integrarea intr-o cultura sau coabitarea mai multor culturi sunt chestiuni pe zi ce trece mai actuale.

    Dar cam bat campii, devin pretios, asa ca o sa spun ce voiam sa zic, ce m-a facut sa comentez: nu-s de acord ca daca vorbim de spatii private discriminarea e ok. (Stiu ca n-ai spus tocmai asta.)

    Uite un exemplu: eu stau acu in Luxemburg. La banca mi-au spus - foarte clar - ca, desi am dreptul sa deschid un cont la ei (deci un cont simplu, in care eu depun bani), "din cauza faptului ca sunt roman" exista proceduri speciale; adica verificari in plus; adica prezumtia ca-s hot/infractor/client rau.

    Mi-a spus cineva, un alt roman: "pai au voie, ca-s institutie privata". Ba, zic eu, n-au voie, asta se cheama discriminare si e cah, naspa, rau, bleah. :)

    Ah, da, si de la o cunostinta care lucra intr-o banca in romania am auzit ca: "nu te plange de bancile luxemburgheze si relatia lor cu romanii, n-ai idee cum e ca arab in romania".

    La Louise 2: "Am facut un comentariu. Am dat publish. Era aici, pe blog, falnic. L-am recitit si m-am prins ca mai am ceva de zis. Am facut un al doilea comentariu. Am dat publish. Acum pe blog aparea doar el, un comentariu stingher si fara sens, asa lipsit de inaintaş. L-am sters, am unit cele doua comentarii intr-unul singur si-am dat publish. Rezultatul n-a mai aparut niciodata.

    Cred ca e pedeapsa divina pentru logoree. Sau pentru mii de conturi google, fiecare in alt scop. "

    ReplyDelete
  5. frumoase rau povestirile astea ale tale :)
    eu am observat ca oamenii se tem de ceea ce nu cunosc si nu vor sa cunoasca, se ghideaza dupa ce au auzit de la unul si de la altul, isi formeaza idei preconcepute si ajung sa marginalizeze persoane fara nici un motiv real doar pentru ca apartin unei anume categorii. e trist.

    ReplyDelete
  6. 'Oare de ce te simti atat de greu cand iti vine sa plangi?'... parca e citat din K.Gibran, asa m-a infiorat!

    Ii doresc reincarnarii lui Pruteanu sa scoata flori din mizeriile cu care e tratat si sa depaseaca conditia de imigran arab intre romani xenofobi atat din nascare, cat si prin (ne)educatie; oricum, promite pustiul!

    Cat despre blog, ii tot dau tarcoale de cateva zile, rad infundat, chicotesc, cad pe ganduri, iar ma umfla rasul...Bebe suge la piept, ridica privirea, se intreaba si el poate ce-are ma-sa; barbat-meu, cand ma vede, ma intreaba daca iar sunt cu Karioka si, din tot ce i-am mai citit pe ici-colo, ma intreaba 'acum ce culoare de par are?'. :)) Barbati, deh.
    Te citesc si sigur nu-s singura. Bine ca esti, undeva, acolo si ca ai chef de scris.

    ReplyDelete

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)