Showing posts with label viata de zi cu zi. Show all posts
Showing posts with label viata de zi cu zi. Show all posts

11 November 2011

Ce deziluzie, tot n-ai murit.

Da, ba, tu. Esti inca viu. Ce deziluzie. Cum ai stat tu si te-ai cacat marunt pe tine, dandu-ti pasiente si uitandu-te la sefeuri pe AXN, sau la hardcore-sefeuri, pe Trinitas, in asteptarea zilei de azi. Cum ti-ai ros tu unghiutele uitandu-te pe toate canalele posibile la semnificatiile ezoterice si numerologice. Cum s-a umflat ranza in tine realizand cat de maret esti ca ai prins aceasta data, despre care vei vorbi nepotilor daca nu vei crapa, fireste. Cat de bou ai fost, sa nu iti amintesti ca a existat si un 10: 10 pe 10.10.2010, un 09:09 pe 09.09.2009, un 08:08 pe 08.08.2008 si tot asa.

Cat de deziluzionat trebuie sa fi fost cand s-a facut ceasul 11:11 azi si nici vreo extremitate mai batuta de soarta nu ti-a crescut, nici apocalipsa n-a venit. Futu-i ma-sa de apocalipsa, ca pana si asta ne da teapa, nu? Lasa, ca la anu vine 12:12:2012 si poti sa te emotionezi in nadragi si-atunci.

P.S. Daca tu te-ai infiorat asa, iti dai seama aia saracii din 11:11 11/11/1111 ce s-or fi speriat. Sau nu. Maybe they had shit to do.
Read More

02 September 2011

Simt enorm si vad monstruos

Sau mai bine zis aud. Aud mai mult decat mi-as fi dorit. In special de cand am nascut.

Ceva s-a intamplat clar. Eu inainte adormeam cu TVul deschis sau cu un film ruland pe computer. Eu sunt aia care a adormit asa de lemn incat ta-su dupa ce a batut cu pumni si picioare in usa a chemat disperat pompierii sa se catere pe balcon sa ma salveze. Si tot nu m-am trezit. Eu sunt aia care a facut facultate stand la camin si a dormit bustean cu casetofoane si colegi behaind la juma de metru de capul sau. Serios, eu sunt aia.

Sau eram?

Probabil e tot vreun tertip de-al naturii si ii vad sensul, serios, nu neg, are sens; mi s-a ascutit auzul ca sa nu sforai ca vita in timp ce mult iubitul plod scanceste de foame . Ok sunt de acord, perfect de acord.
Dar nu putea frate sa seteze Mama Natura asta frecventa numai pentru copil?!

Aud oameni tusind pe strada. Clicaitul mouseului sotului meu suna ca un pickhammer "cica clica clica clica clica clica" Motocicletele de pe strada parca-mi trec pe sub balcon; de fapt asta am si crezut si am blestemat si urlat ca am sa prind bikerul dracului si-am sa-i fac cascarabeta de motocicleta guler daca-l prind iar pe sub geamul meu. Sotul m-a informat timid ca respectivul era hat departe, in nici un caz in parcare sau sub geam. Aud cainele! CAINELE!! Il aud cum paseste pe parchet, zici ca si-a pus tocuri "tzaca tzaca tzaca tzaca". Il aud mancand zici ca sparge nuci al naibii, imi vine sa-l trec pe casa ruseasca sau terci "crrant crrant crrrrant".
Il aud cum bea apa, frate da cata apa mai bea? "lip lip lip lip lip" il aud lingandu-si diverse organe si vizualizez cu o precizie groaznica respectiva operatie "cleaf cleaf cleaf cleafssschllleaf cleaf".
Aud tramvaiele cu huruitul lot de Titanic izbit in iceberg, as putea sa jur ca deraiaza la mine in camera. Aud tot! TOT!!
Calculatorul meu inainte de nastere nu scotea nici un sunet, acum mugeste ca o combina de treierat.

Ce conspiratie fatidica! Ce asalt al nervilor mei! Ce zgomot!

Totusi, dupa ce am investigat (sau mai bine zis am citit raspunsul in privirea trista a consortului, stiti, genul ala de uitatura "te-ai ticnit de tot") lucrurile, am conchis ca lumea nu e nicidecum cu mii de decibeli mai zgomotoasa ci doar mi s-a schimbat mie frecventa. Prin urmare, imi voi lua dopuri de urechi cu proxima ocazie.
Read More

10 July 2011

Tristeti neprovinciale de Herastrau.

Un caniche tremurand din tot corpul de dorinta de a misuna si el pe ici pe colo. Juma de metru de lesa. O baba acra "Stai aici, mama. Nu vezi ca e mizerie?"

Doua banci mai incolo, scena similara, beagle in loc de caniche, domn burtos in loc de baba. "Stai, ba, un'te tragi. Stai si uita-te la lume aicishilea."

Cu cateva zile in urma, o mama cu o fetita de vreo 8 ani si un pui de ciobanesc german, maxim 3 luni. Numai urechi, labe si curiozitate. Puiul da sa adulmece.Mama rage un impozant "Fui, Fulger!" apoi smuceste lesa incorect de altfel, dezechilibrand catelul in loc sa il corecteze. Scena se repeta ca din 2 in 2 pasi. Pe langa ei, fetita zburda fericita. Mama nu mai are maini libere.


Dragi oameni buni, posesori de caini si de lese prea scurte sau burti prea mari. Lasati cainele sa misune. Misunati cu tot cu el. Lasati-l sa adulmece. Nasul e mai important decat ochii, pentru ei. Pentru voi, o seara in parc poate inseamna o plimbare lenta, pe cimentul trotuarului, sau mai rau, stat in fund pe banca si urmarit din priviri lumea care trece. Pentru ei, inseamna umblat prin iarba, adulmecat prin tufisuri, mirosit urme, pete, urina, vant, soare, maini, praf, frunze, aer. Daca nu reusiti sa acceptati asta, de ce nu luati un catel din lemn.

Mama iritata, mergand apasat. In urma, baietelul, pedaland moale pe un kart. "Eu nu am dat o suta de mii ca sa te plimbi asa, in dorul lelii pe ala! Eu am dat banii aia ca sa te joci cu el! Sa pedalezi repede!"
"Dar ma joc deja..." o asigura timid copilul, pedaland demonstrativ ceva mai repede.
"Nu asa! "Il ducem inapoi! Acasa! "

Alta mama stergand apasat si usor smucit o fetita de cateva luni. Mutricica ei uimita pare un tablou pictat cu morcov si piersica. "Bluza asta era noua!"

Dati bluze vechi copiilor atunci, cand ii scoateti la joaca. Si pedalati voi pana va ies ochii si hemoroizii.

Un batranel privind fericit locul ed unde porneste vaporasul (si unde se si revarsa apa intr-o minicascada artificiala). Incetineste pasul si in ochi i se aprinde un licar vesel. Un baietel mic si jucaus a rasarit in corpul sau uscat. Ii povesteste sotiei, cu speranta mica mica ascunsa in gand ca poate se vor opri: "Uite, aici e foarte interesant...Apa se scurge prin..."
"Prostii." i-o taie sec sotia, continuand sa paseasca majestuos. Bastonul sau pare un sceptru iar ochelarii au capatat forma unei coroane intimidante.
Baietelul cel jucaus si licarul din ochi au fugit, lovit peste degete de bastonul-sceptru si vorba seaca. Batranul se cocarjeaza la loc si isi urmeaza supus consoarta, in plimbarea seaca, lunga si demna. Ii depasesc cativa biciclisti veseli. Amarat, arunca dupa ei cu vorbe triste si acre ca un strugure neatins de soare:
"Si astia, cu bicicletele lor...parca tot parcul ar fi al lor. Ce neobrazare."

Si totusi, o vorba in minus si un zambet in plus, si tot parcul, tot lacul ar fi fost si al lui.
Read More

21 June 2011

Chestii parintesti enervante

Poze de pe facebook cu juniorul / junioara cu ditai pampersul umflat de rahat / pisat. Daca tot il tragi in poza, schimba-l macar de dragul aparentelor.
Din aceeasi categorie, poze cu juniorul / junioara netesalati, mucosi, ingalati. Pacat ca pe copii nu se poate scrie "spala-ma" ca pe masini.
Sfaturi nesolicitate, de orice fel, de la oricine.
Marsupiile si hamurile prost facute, in care plodul atarna fix in coaie / fufu in 3 cm de plastic acoperit cu panza tare.
Premergatoarele.
Caciuli si sosete vara, fulare peste gura si nas iarna.
Mame preocupate sa-si bronzeze tuleiele, care nu observa ca li se rotiseaza odrasla foindu-se disperat in carucior.
Intrebari tampite d. ex. "e cuminte?" despre un copil de 3 luni. Nu, nu e cuminte. Joaca barbut, merge la curve si ne-a batut pe amandoi cu manerul de la mop. Daca ar fi cuminte ar curata cartofi cu mine si si-ar lua dracului si el o slujba, barim partea lui de intretinere sa o acopere. E bine asa?
Superstitiile de orice fel, dar in special faimoasa ata rosie.
Mame care fumeaza langa propriii sugari, sufland cu multa speranta in lateralul carutului. Probabil asa nu se pune.
Mame kamikaze care imping carutul pe strada si abia apoi baga capul sa vada daca trece ceva.
Si multe altele.
Read More

14 May 2011

...si detaliile.

O fi de la "miracolul maternitatii", dracu stie. Poate asa se intampla, dupa ce nasti, pe langa o pereche de tzatze formidabile, iti mai cresc si niste pene invizibile de closca.
Dar eu care nu eram in stare sa ma intreb nici ce fac de azi pe maine cotcodacesc acum in gand cu groaza, la pericolele iminente ce il asteapta pe fi-miu de acu in 25 de ani.
Si asta se rasfrange de fapt si asupra membrilor familiei. Daca si cu parca.
Daca-i pica in cap caruselul?
Daca adoarme bietul ta-su la volan de oboseala?
Daca o avea vreo tumora cainele, ca ala de pe forum, si noi nu stim pana nu e prea tarziu?
Daca, mai tarziu, cand o incepe asta micu sa mearga...
- ii pica in cap dulapul
- ii pica in cap dulapul cu tot cu televizor. Of, am zis doar ca-l arunc
- ii pica in cap celalalt dulap
- ii pica in cap cuierul
- pica el in buda
- si mai cade si capacul peste el
- si mai trage si careva apa
- pica jaluzelele peste el
- se taraste pana in bucatarie unde diverse cratiti, ustensile si oale il oparesc, frig, fierb, toaca, strapung, ung, hacuie marunt si asezoneaza eventual
Cand o fi mai mare si va trebui inevitabil sa il duc la soacra-mea cateva zile cand si cand, DACA:
- ii da pufuleti, parizer si alte porcarii care incep sau nu cu P, sa manance
- daca mi-l duce sa-l baleasca de pupaturi toate moliile de babaciuni din zona Garii si mi-l umplu de mai stiu eu ce bube
- daca in loc sa il duca dracu la medic, in caz ca se imbolnaveste, ii dondane o rugaciune si-l unge cu mir? ca o vad in stare
- daca mi-l pierde
etc
Cand o fi SI mai mare si o sa-l ducem la gradinita / scoala:
- daca il cafteste careva?
- daca el cafteste  pe cineva?
 - daca ia un catralion de boli
- daca-l cafteste educatoarea? Aoleo! ii rup mainile si i le bag in cur, mama ei de scroafa!
- daca nu-i place?
- daca uitam careva sa il luam...
- si sta oropsit in fata gradinitei....
- si trece p'acolo un pedofil...
- OMFG
Si cand vom merge in concedii toti trei, la munte:
- daca raceste
- daca-l scap intr-o prapastie
- ...unde il asteapta un urs
- ..flamand.
- sau mai rau, niste maidanezi
Sau la mare
- daca se ineaca
- aoleo nu stiu sa inot!
- daca il pierd, doar tata m-a pierdut de vreo 3 ori la mare
- daca se ia dupa mine, se rataceste si tot merge si tot merge
- si ajunge la bulgari
- oare sa-l duc sa invete bulgareasca?
- daca-l pisca o meduza
- sau un meduzoi
- sau un rechin
- sau Nautilus
- ce te razi ba, fraiere, n-ai de unde sti cu environmentu asta
- poate sufera guvizii vreo mutatie pana atunci
- atacul guvidului monstruos, ma si vad...

Si asa mai departe.
Read More

04 February 2011

Senzational, apa e uda

De cand am plecat la socri sa fat-frumos in orasul natal, imi vine din ce in ce mai greu sa stau pe internet. Una pentru ca internetul in sine se taraste greu si cu mofturi de toapa-n mall (mobile net ftw), a doua la mana pentru ca spatele imi reaminteste cam la fiecare 6-8 minute de stat in decubit dorsal (adica in cur, pentru cititorii din categoria "carti citesti? nu, caci m-adoarme") de faptul ca a, vreo doua vertebre strambe puse la grea incercare de povara mostenitorului.

Chiar, v-am zis de episodul cu coloana stramba? Presupun ca nu.
Acum vreo cativa ani a venit controlul anual de la Medicina Muncii la firma. Datorita specificului functiei, ne cauta cu predilectie la ochi si coloana, ca altele nu prea au de la ce se betegi, toti calculatoristi fiind.
Ochii mei au trecut cu brio, coloana mai putin. Madam doctor m-a avertizat ca o sa am probleme "la batranete si in sarcina" cu spatele. Cum sarcina nu era in calcul pe atunci iar batranetea parea o himera indepartata, am ridicat din umeri. De altfel cine n-are probleme cu spatele la batranete?

Ei bine, am avut un acces spontan de imbatranit ...fix anul urmator. M-am dat jos din pat intr-o dimineata, si asa am ramas, flexata intr-o pozitie laterala nefireasca, cumva la 90 de grade p'o parte. Nu, nu obisnuiesc sa ma dau jos din pat ca Nadia Comaneci la paralele, nu am facut flic flacuri, nu am sarit ca Chuck Norris la gatul personajului negativ. Doar am dat sa ma scobor din pat, atat.

N-am in minte termen de comparatie adecvat pentru senzatie; m-am dus asa, stramba si abia rasufland (orice incercare de redresare se repercuta intr-un fel de spasma care imi intepenea tot toracele) la clinica, unde am purtat printre altele la radiologie un dialog absurd

"Domnisoara, indreptati-va sa pot sa va fac poza la coloana"
"Nu pot stimabile, de aia am si venit, ca nu ma pot indrepta de fel"
"Dar nu va pot aseza la panou!"
"Si io ce sa fac? "

Dupa oaresce manevre de dezdoire si intindere silueta mea incarligata a incaput cu chiu cu vai in poza.
 Si asa am aflat si de unde erau senzatiile acute de broasca la vivisectie; reusisem sa-mi prind un nerv spinal intre doua vertebre, care nerv spinal ma incovriga lateral de fiecare data cand era ciupit. Genial. Bine ca nu l-am nimerit pe ala care te face sa-ti dai suturi in ochi sau sa te strangi de gat.

Revenind. Cum spuneam, am inceput sa ma uit la televizor. Nu reusesc sa fac asta prea mult timp dar am observat ca truismele par a fi modul predilect de alcatuire al unui esantion de stiri. Ia cel mai banal fenomen geofizic sau biologic si pune-l pe post, asta e reteta succesului presupun.


Mai precis, un tronson intreg de stiri repeta cu obstinatie ca:
- incredibil, dar iarna e frig
- uimitor, frigul se simte ...ca frigul
- nemaipomenit, din cauza frigului, apa ingheata
- inspaimantator, cand apa ingheata, se numeste zapada, gheata, turture sau polei
- uluitor, acest fenomen poate fi surprins pe tot teritoriul tarii.
- senzational, daca pui mai multe haine pe tine, iti e mai putin frig decat daca ai fi in curul gol
- de asemenea, stupefiant, dar daca te misti parca e mai putin frig decat atunci cand stai pe loc.

Eu credeam ca doar edilii oraselor sunt pocniti de sindromul Jamaica. Adica eu cred ca de vreo 10 ani avem jamaicani in primarie sau ma rog, diversi din tari in care n-a nins in veci, altfel nu imi explic de pastele mamii lor sunt asa surprinsi ca in Romania NINGE IARNA spre deosebire de vara. In fiecare iarna sunt luati prin surprindere.

Imi si imaginez dialogul, pe la jumatea lui decembrie / ianuarie:

"What is dis white shit, mon?"
"Dunno, mon, must be some bad voodoo? It's everywhere!"
"I've never seen such shit evah in my whole life"
"Me neither, I was taken completely by surprise. Did ya touch it?"
"I tried, mon, but it turns to watah!"
"Bad voodoo mon, bad voodoo....what should we do?"
"Hide mon, hide till it goes away. And pray to tha Gods."

Ei, mai nou jaimaicanii sau cine dracu or fi s-au mutat si in departamentele de stiri ale principalelor posturi TV.
Calupurile de stiri din ultimele cateva saptamani ma duc cu gandul la un personaj de-al lui Cehov (citesti Cehov? nu? citeste, e fain), un profesoras de provincie insipid si sarac cu duhul care nu reusea sa emita altceva decat truisme. Pana si pe patul de moarte, bietul personaj murmura tot cateva adevaruri de genul "Volga se varsa in Marea Caspica. Caii mananca ovaz si fan."



In primavara presupun ca toata zapada se va topi, asa cum se intampla de prin era glaciara incoace. Aceiasi tonti care si-au facut casa in al 15lea an consecutiv fix in aceiasi 50 mp in care au fost luati de apa de fiecare data se vor jelui si vor acuza fireste guvernul.
La vara, incredibil, senzational, nemaivazut, va fi mai cald decat acum. Toamna va fi un pic mai frig, prilej de nemaipomenita mirare care va deveni groaza cand, cu spiritul lor perspicac si precoc, cei de la TV vor observa ca iarasi ploua.

Renunt iarasi la uitat la stiri. Nu de alta, dar am facut propria descoperire senzationala, care ma umple de stupoare, mandrie si confuzie. Am observat, alaturi de un detasament de cercetatori britanici, ca daca nu mananc ceva vreme mi se face foame, insa teribilul fenomen inceteaza cand mananc iar. Stiu, e senzational, dar daca nu ma credeti, intrebati-i pe ei. Ne vedem mai tarziu sau eventual deschideti TV'urile; poate ma cac in direct la Dan Diaconescu, ca o clarvazatoare cu acte ce ma aflu.
Read More

27 September 2010

Food or Foe?

Cica recent a fost unul amendat pentru cruzime impotriva animalelor, deoarece dupa ce a cerut un pestisor auriu de la un pet-shop a mentionat ca l-ar dori intr-un pahar cu apa, apoi l-a dat pe gat.

Cruzimea provine din faptul ca l-a inghitit de viu presupun?
Ca ideea in sine de a manca un peste, indiferent de coloritul acestuia, nu ne e deloc straina.

E bizar cat de rapid acordam sau negam dreptul la viata lunga si fara suferinta in functie de cat de "dragalasa" ni se pare o specie.
Mie de exemplu imi plac porcii. Vii.
Da, ok, recunosc, sunt gustosi, dar animalul in sine ma intriga nespus.
Cica sunt mai destepti decat un caine - ceea ce e mare chestie totusi - si ca daca nu i-am face tochitura in primul an de viata ar putea atinge pana pe la 15 ani.

Unora le plac cainii. Cotlet. Ma tot uit la dulaul meu si uneori ma intreb cum ar fi sa-i gasesc diverse parti intr-o farfurie. Presupun ca ingrozitor pentru mine, normal si binevenit pentru altii.

Imi mai plac si caii. Si francezilor. Si italienilor. Franta e printre cele mai mari importatoare ale lumii de carne de cal sau cai vii pentru abatorizare. Si noi le-am trimis vreo doua mii de gloabe din Delta suspecte de anemie infectioasa.
Cunosc oameni care consuma zilnic carne dar care s-ar incovriga de oroare si jale numai sa auda de consumul carnii de cal. "Cum, dar nu, dar Bucefal, dar Black Beauty...". Probabil tot aia au incercat sa boicoteze si diverse locuri de comercializare a carnii de cal.

Ok, daca eu alerg acum in fata unei macelarii si incep sa strig "Dar cei trei purcelusi? Dar Milka?" n-o sa ziceti ca m-am ticnit?
Simplul fapt ca inca nu s-au scris povesti sau ca nu ati avut mai stiu eu ce vise erotico-romantioase legate de respectivele animale nu le reduce acestora din drepturi, fata de speciile pe care le favorizati intr-un mod cu totul personal.
Impresia de legatura afectiva e unilaterala. Caii sunt fix tot atat de "nobili" cat sunt si vacile, si cainii, si pestisorii aurii, si viteii si de ce nu porcii.

Respect vegetarienii desi n-as putea fi una dintre ei. Nu respect in schimb vegetarienii ticniti, care par victime ale unui prozelitism acut si te bantuie cu un cartoi cu broccoli pe coperta in loc de Biblie.
In general, ce bagi in gura si ce scoti pe cur ar trebui sa fie optiuni unanim acceptate.
Read More

16 August 2010

We're expanding

Sunt insarcinata in aproape 3 luni.
Din diverse particularitati fizice pe care n-am de gand sa le dezbat, am aflat asta acum 1 sapt.
Probabil mutra mea nu era tocmai de Kodak moment - n-am fost nemultumita, doar stupoare infinita cand am aflat varsta - incat medicul a considerat necesar sa repete pe silabe in prima faza diagnosticul.

Pe sarite, faze si momente.
In ultimele doua luni si jumatate nu am avut deloc simptomele de care se vaieta trei sferturi. Asta nu inseamna ca nu exista, inseamna doar ca am scapat eu de ele.
Tot in ultimele 2 luni juma am mers pe cal, bicicleta, mers la mare, baut bere, etc ceea ce m-a cam indus intr-o stare de panica. Din fericire totul e ok cica, n-am strambat nimic.

Am incercat sa intru pe un forum romanesc pentru  / despre copii, m-au apucat nervii si am iesit. O adunatura de tute agramate si isterice, cu degetele blocate pe smillies, caps lock semne de exclamare si intrebare. Adica inteleg ca suntem ENTUZIASMATE!!!!!!!! SI EU SUNT ENTUZIASMATAAAAAA!!!!! DA IN PLM CHIAR ASA DE ENTUZIASMATA??????????????
Evident nu le-au mai ramas degete pentru detalii nesemnificative cum ar fi virgula, cratima....

Mare parte par a fi si religioase la modul bigot / habotnic / superstitios. Genul de vaci care pe de o parte se plang ca nu gasesc medici si aparatura suficient de avansate pt pizdele lor, dar pe de alta parte emit judecati de valoare in genul "nu purta margele insarcinata, ca iese cu cordonul de gat"

Ma rog!
Prin urmare am dezertat de pe forumul cu pricina dupa un scan de vreo 20 minute - atata m-a tinut rabdarea - si am decis sa intreb direct diverse prietene care ori sunt si ele pe cale sa nasca ori au nascut deja.
Cam atat de pe frontul de vest.



Read More

28 May 2010

Velocipedus vulgaris

...adica eu.
Da, se pare ca n-am uitat sa merg pe bicicleta.
Nu, tot nu merg bine. Adica merg ezitant, ma dau jos la fiecare intersectie si evit sa fac slalom printre masini sau grasane. M-am si infipt intr-una. Nu intr-o grasana, intr-o masina. Nu s-a lasat cu zgarieturi, totul a fost ok.
In schimb am descoperit ca planul meu, de a merge cu bicicleta la serviciu, are niste dezavantaje majore.
Am decis initial sa pedalez pe banda de biciclisti cat o fi, apoi sa ma fofilez pe trotuar cand se termina banda si doar in ultimul caz sa merg pe strada, cat mai pe margine.
Esec total.
In primul rand se pare ca de cate ori vede o banda de biciclete pietonul bucurestean se simte bicicleta. Ii cresc roti in loc de picioare, nasul i se transforma in claxon, isi lungeste pula intr-un ghidon si curul ii devine sa.
Doar asa imi pot explica cardul de boi si scroafe care merg frumos incolonati toti PE nenorocita de banda de bicicleta, lasand restul trotuarului liber.
Mamicile cu carucior sunt campioane. Presupun ca merg pe premisa "are roti? are!"
Fofilatul pe langa ei pe restul trotuarului e si ala problematic, deoarece cand aud ceva venind din spate majoritatea trecatorilor nu se intorc sa vada ce e si mai ales de unde vine. Reactia naturala e sa se desfasoare brusc intr-un soi de evantai si sa mearga - tot fara sa intoarca pasul - intr-o tehnica oscilanta de pasi cunoscuta popular si sub denumirea de "pisatul boului"
O iau pe strada. Ideea mea de a pedala strans cu marginea soselei e si aia sortita esecului. Singura sansa ar fi sa invat sa zbor / sar peste zecile de masini parcate jumate in strada jumate pe trotuar, sau sa ma falfai si eu ca pisatul boului printre masini eventual.
Pe langa aceste nemultumiri mai adaug si neasteptate roiuri de musculite in care tot intru la propriu cand o iau prin parc. Nu stiu de unde apar, ce rost au si ce mananca dar cred ca prima lectie invatata rapid a fost "sa nu mai pedalez cu gura deschisa. Niciodata"
Si ce solutie am gasit?
Niciuna. Doar injur si balacaresc in gand tot universul plus ce-mi mai iese in cale ocazional.

Consider ca injuratul sau vulgaritatea verbala sunt solutia ideala pentru o descarcare nervoasa rapida si inofensiva. Inofensiva atat timp cat nu te duci la un 4pack angajat la BGS si-i zici in fata ceva de onorabila sa mama.
Insa in linii mari, cred ca balacaritul cat mai stufos este un pahar de apa rece peste nervii oricui. Ai draci? te irita seful, traficul, telefoanele, sotia, amanta, amantul amantei, copilul si viata in general? Daca nu-ti iese in gand, atunci refugiaza-te intr-o camera si da-i drumul. Zi-le de carne, zi-le de ma-sa, de morti, cruci, raniti, dumnezei, pasti, cepe si prastii. Da-i drumul, fa spume, scoate-le porcoase, spurca tot ce poti. Apoi iesi afara si pune-te pe ras.
E o solutie care zic eu tempereaza impulsul initial de a lipi palme sau arunca cu levierul dupa diverse persoane.
Cat despre confruntarile verbale, daca e bine dozata si adaptata situatiei, vulgaritatea verbala poate suprima orice trancaneala de prisos, salvand o gramada de timp.
Deci injurati oameni buni, injurati. Daca ne-am  petrece timpul mai mult umplandu-ne de sloboaze verbale decat de rangi si bate in cap, stirile de la ora 5 ar fi suprimate in mod natural in maxim un an. Ce-ar putea sa mai zica? "Doi braileni s-au injurat de mama"? "Balacareala teribila din Primaverii; martorii au sugerat ca suspectul ar fi dorit sa-i ia in pula tot neamul soferului neatent"?

Mda. In rest nimic nou. Mi-am amintit de ce am lasat interfonul pe "silent". Ca macar aici sa scap de diversi tantalai a caror logica sfideaza ....logica.
Alataieri dimineata a inceput sa raga interfonul. Ma duc chioara de somn
"Cine e?"
O voce batzaita de baba - vocea aia specifica de pensionara data cu dermatograf verde -
"Duduie, vreau sa ajung la numarul paisprezece...."
Eu sunt numarul 5.
"PAI FORMEAZA PAISPE'N PIZDA MA-TII!"
Si am dat pe silent.

Aici mai e cum mai e, mai nasol era cand stateam pe langa Gara de Nord la apartamentul 01. Devenisem secretara fara voie pentru vreo 3 strazi. Toti baietii cu pizza, pliante si covoare sunau la mine. Toate moliile senile tot la mine.
"Duduie, nu va suparati,  vreau sa ajung la notariat"
"...la doamna cu ficusul..."
"La administratie..."
"La vecinul"
Desi evident era o lista cu cine are ce nr de interfon, dar nr 01 era atat de tentant...
M-am trezit si cu un mos in casa intr-o zi, intreband plin de speranta daca sunt cabinet de stomatologie. I-am explicat ca nu, dar ca pot sa-i scot vreo doi dinti daca mai insista mult.
Read More

12 April 2010

Macabre

Nu e musai o obsesie si nu e nici o tema recurenta a blogului.
Doar ca din moment ce cunostintele mele in materie de inmormantari romanesti mi-au fost puse la indoiala, ma simt datoare (ma simt pe naiba, nu ma simt de nici un fel dar am chef de scris) cu niste explicatii.

Am copilarit intre 1 si 12 ani printre mosnegi. Bunicii din partea mamei aveau deja 70 respectiv 80 de ani cand le-am fost livrata in Oltenia, sub pretextul "aici la noi e prea frig, cresteti-o voi si noi venim sa zbieram la ea in concediu"
Tataie-meu nu era deloc bisericos. Era injurios in schimb. De la el am invatat prima colectie de injuraturi care amestecau patrafire, cruci, matanii, diverse secretii, popi si maicute laolalta. Ati ghicit, era ateu. Pe langa scepticismul propriu mai avea si o raca personala contra preotilor; Un popa il turnase drept "origine nesanatoasa, averi ascunse" si astfel tataie-meu aterizase cativa ani buni pe la Doftana. Nu manastirea, puscaria Doftana.

Lamurindu-se ca averile cele ascunse erau de mult baute si jucate la carti din generatiile anterioare, i-au dat drumul batut bine si cu o dubla pneumonie. Puscaria a trecut, ranchiuna a ramas.

Mamaie-mea oscila intre mistic / superstitie / religie. Nu se ducea la biserica in schimb mergea la inmormantari cu frenezia cu care o studenta la ASE bate cluburile din Regie. Mai ghicea si in bobi, cafea si alte "tampenii de petrecut timpul", cum mi le-a definit intr-o seara.

Am fost carata la privegiuri si inmormantari si dezgropari si parastase de cand am facut ochi. Si poate de aceea le-am perceput initial fara umbra de grotesc sau macabru. Era firesc. Mamaie avea prietene care mureau. Cand mureau se faceau verzi-mov la fata si se aduna o multime de lume sa le vada. Isi pierdeau si identitatea, nu mai erau Florentina sau Maria sau Cristina. Erau "mortul"
Mai era firesc si sa fie o multime de lume imbracata in negru si sa "fim cuminti ca nu-i frumos la mort"
Fiind sat si astea petrcandu-se demult, se folosea un dric cu cai, de care eram fascinata. Mai putin fascinate au fost rudele mortului intr-o data cand caii, iritati de caldura si zgomot, au luat-o la fuga cu tot cu cosciug si bocitoare si s-au oprit tocmai in Olt cu tot atelajul. Bocitoarele sarisera pe drum, mortul picase din prima.

Era firesc si chiar recomandat sa te duci sa te uiti. Habar nu am de ce. Mi-era teama si sila dar ma inghionteau toti "ai vazut mortul? du-te sa vezi mortul!" Intram, strecurandu-ma printre batiste, lumanari, tinandu-mi respiratia, si vedeam respectiva fosta prietena a mamaie-mii stand foarte solemna si dreapta pe masa.

Preotii ma speriau si aia. Erau mari, burtosi si aveau o voce puternica, nazala. Stropeau tot ce prindeau cu aghiasma si intindeau relaxat maini grasute la pupat cui nimereau. Mamaie-mea evita abil aceste momente facandu-se ca brusc si-a scapat ceva pe jos sau o cheama cutare la bucatarie.

Era mancare peste tot dar ma feream cat puteam de ea. Cumva imi intrase in nari mirosul de mort si il asociam si cu tamaia si cu parfumul prost si cu ceara...si cu mirosul de mancare la cazan.
Foarte foarte tarziu am realizat ca si mamaie-mea ar putea intra in categoria mortului. Ani buni de zile am avut impresia ca eu, ea, mama, tata suntem nemuritori si doar restul se duc. Au trebuit asigurari ferme dupa zile intregi de urlete sa ma convinga ca mamaie-mea este oarecum cvasi-nemuritoare, adica se va duce si ea dar intr-un infinit de ani, catralioane, ere.

In ziua in care infinitul s-a finit, am gasit-o mangaiata de soare pe obraz. Zambea. Murise in somn, la maxim jumatate de ora dupa ce schimbaseram o vorba. Isi rontaise dulciurile cu care o mituia tata in fiecare zi - in utlimii ani incepuse sa-i accepte cadourile desi tot un "caine de moldovean" il considera, isi bause cafeaua si  se retrasese pentru obisnuitul ei pui de somn.

Ce-a urmat apoi a fost trist si grotesc. Inainte sa vina puhoiul de lume am spalat-o impreuna cu doua babe. Ca asa se cade. As fi vrut sa plece de langa ea, sa taca din gura macar. Sporovaiau vesele, manevrand-o pe-o parte si pe alta, facand aprecieri stupide de genul "ati avut bine grija de ea ca slaba nu e"

Am dus-o cu alaiul descris mai demult prin blogul asta la biserica. Si restul a fost ca de obicei.
Sunt putine lucruri pe care le regret pe lumea asta desi am facut o mie de pasi stangi si mi-am incalcat o mie de juraminte. Dar printre regrete se numara si promisiunea facuta ei.

De cand eram mica imi recita macar o data pe luna rugamintea asta:
"Mama, cand oi muri sa ma imbracati cu rochia asta."
"Da, mamaie"
"Si pantofii astia. Nu astia, ca astia ma strang"
"Da, mamaie."
"Si sa nu-mi puneti brose si cercei sa vie tiganii sa ma dezgroape pentru doua tinichele"
"Nu, mamaie"
 Isi aranja si-si peria garderoba funerara cu atat de multa atentie incat o dezbraca de orice gand sfasietor. Semana mai mult cu o femeie ducandu-se la un bal decand una pregatindu-se sa intre in groapa.

"Si aici sunt prosoapele, mamaie. Si aici batistele. Si uite, astea, astea le dati de pomana. Sa nu ma lasati fara batiste, mamaie"

Avea o conceptie aproape faraonica despre lumea de dincolo. Imparatia cea fara de Sfarsit o fi fost ea a unuia atotputernic, dar clar pe lista de cumparaturi a lui Dumnezeu nu se aflau batiste, prosoape, mobila, haine   si altele. Deci de astea trebuia sa ne ingrijim noi.

Eu nu stiam ce sa zic. Pe de o parte eram linistita, stiind ca se va duce undeva intr-un viitor indefinit, foarte indepartat. Pe de alta parte ma intimida, parca s-ar fi pregatit sa plece intr-o vizita importanta si eu nu puteam sa merg.
 Apoi invariabil se intorcea catre mine si devenea mica, mica, mica si fragila si ochii ei verzi se mareau ingrijorati, cercetandu-ma.

"Si mama, daca ajung pe la ai lui taica'tau prin Moldova sa mor, sa nu ma ingropati acolo. Aduceti-ma aici inapoi. Nu printre straini"
Incercam sa o conving ca noi nu-i suntem straini dar nu prea reuseam.

"Sa nu ma bagati in betoane. Sa nu ma bagati in...in cavou din ala, ca e rece si apasa si n-o sa mai pot sa ies" Sa ma ingropati in cosciug de lemn si in pamant, sa ma manance viermii. Da? "
"Da, mamaie"


Nu ne-am tinut de cuvant. Taica-meu avea de altfel dreptate in felul lui "unde sa ma car cu mortul prin toata tara si cum sa nu-i facem cavou o sa zica lumea ca ne-am zgarcit"
Si cu toate ca tot nu reusesc sa cred in Dumnezeu si nici in nici un fel de vieti de apoi, odata si odata am s-o scot de acolo si am s-o aduc inapoi in Oltenia. Probabil or sa ma fugareasca un potop de neamuri hulindu-ma ca m-am ticnit.
Dar macar atat. Macar acum.

Mama era evident non-religioasa. Sau ma rog. Anti-biserica. Evita cu obstinatie sa vorbeasca despre asta dar bombanea iritata uneori "Daca vrei sa te rogi, te rogi si-n casa. Nu trebuie sa te duci sa te vada toti aia..." Dar la cat vorbea mama si la cat de stins ii era glasul...
Tata oscileaza cumplit de hazliu intre religios activ, atoatepedepsitor, agnostic sceptic si scarbit de viata si supersitios. Sunt 3 extreme si cumva le bifeaza pe toate, in special in preajma posturilor.

De exemplu cu vreo doua saptamani inainte de post aparea ca o furtuna in casa explicandu-ne cum o sa tina el tot postul. Pentru ca el e credincios, spre deosebire de mine si mama, doua pacatoase fara credinta si care mai iau si in ras tainele. Si nu face nici un efort, pentru ca pe el il ajuta credinta in lucruri mari, d'apai in a manca de post, asta e floare la ureche. Si cat de purificat si intregit se va simti si tot asa.

Venea postul, taica-meu trecea intr-adevar pe chestii vegetale. Cam 2-3 zile - poate si o saptamana uneori - il vedeam umbland prin casa abatut, pungit, galben la fata si evident flamand. Neamul lui taica-meu e mai carnivor decat leii de savana. Nasol.
Predicile se stingeau brusc si mi-era o mila de el, dar evident nu puteam sa-i zic "lasa, mai, ca nu ne-am suparat, da-l incolo de post"
Dupa saptamana respectiva aparea brusc inviorat dar si rusinat, apasat de un mare secret - pe care-l stiam cam toti - si codindu-se sa mai vorbeasca despre post si altele. Se spurcase.
Il lasam in pace pentru ca urma sa vina cu o pledoarie inflacarata din care iesea triumfator basma curata - desi nimeni vreodata nu-l invinuise sau luase peste picior.
"A fost ziua doamnei X si ea nu tine post, cred, ca a adus un platou cu gustari si m-a invitat sa servesc. Si nu-i frumos sa refuzi."
Clatinam din cap, sugrumand zambetele.
Neconvins de propria explicatie, tata ridica miza
"Adica nu era de refuz, dar trebuia sa explic de ce refuz. Deci trebuia sa spun ca postesc. Si nu e bine sa spui, asta se cheama trufie!"
Alteori cand nu se nimerea ziua niciunei colege pacatoase care sa aduca platouri tentante taica-meu se infingea direct intr-un salam si recurgea la argumentul suprem:
"Am poftit! Si e mai rau sa poftesti decat sa poftesti, pacatul e mai mare! deci...auzi, vrei si tu? Ia cu mustar"

Despre alti bunici si alte intalniri cu moartea si diverse personificari ale ei, in episodul urmator.
Read More

09 April 2010

E ca mersul pe bicicleta

..odata ce ai invatat, nu mai uiti.
Pe dracu.
De aproape doua saptamani imi tot ofer incurajari mentale.
Arunc un ochi in balcon, o vad cum sta acolo rezemata pe niste cutii si....si ies din balcon.
Pentru a spori sansele de succes ale indemnurilor mentale, incerc sa le adaug si vizualizari fictive.
Adica ma imaginez pe mine pedaland cu succes, cu vantul in par, parul in vant, soarele-n ochi...okay, asta nu...si totusi renunt.
Pentru ca evident, ca mai toti oamenii, am o parte irationala, aia care mi-a sugerat:
 - ca ar fi bestial sa emigrez in Dubai
 - sa-mi cumpar un cal
 - sa incerc sa invat sa inot prin metoda "arunca-te si aia e"
- si nu in ultimul rand, imaginile mentale cu mine si bicicleta de mai sus
Si o parte rationala, din nefericire mica, prapadita si senila, care-mi ofera alte imagini mentale. Anume eu, reusind sa nimeresc toti cacatii de caini si toate oglinzile retrovizoare posibile (combo-points!), balanganindu-ma precar pe respectivul velociped, picand gratioasa ca o scandura la fiecare curba si zdrelindu-ma in fiecare gard posibil.

Adevarul e ca nici la vremea la care am invatat nu mi-a iesit mare branza. Eram cel mult o biciclista mediocra si de altfel pedalam intr-un oras mic si cu un trafic rarefiat deci accidentele mele s-au lasat fara victime - exceptand eu, fireste, care pupam toate gardurile si toate gropile posibile.

Si aceeasi chestie o tot aud si despre inot.
Nu stiu sa inot si m-as dori. Nu vreau sa ma duc la Olympics, nu vreau sa zburd ca un delfin pe langa geamandura si cacatii din Vama Veche, vreau doar sa stiu sa nu ma duc la fund. Atata tot. Probabil cer prea mult.
Toti inotatorii ridica din umeri si-mi recita acelasi vers: "Te tine apa, e natural"
Ma tine pe dracu.
"Pai daca ma tine pe mine?!" exclama unii prieteni mai rubinconzi uitandu-se evident la sfrijita mea faptura.
Nu stiu frate, am plumb in cur sau multe ganduri negre, Ma duc la fund cu precizia unui topor. Am incercat in lac, in piscina, in mare. Acelasi rezultat. Imediat ce mainile care ma tin la suprafata se retrag, ma scufund.
In fiecare an incerc asta. Ma rog, o incercare tine intre 2 si 5 minute, dar e si asta un soi de perseverenta.
Acum ca vine vara o sa incerc iar. Si iar. Si iar.
Acum doi ani eram singura vita cu colac din Vama. Ce bruma de self esteem mai aveam s-a dus pe pula cand am vazut diverse progenituri vamaioate, intre 3 si 8 anisori, inotand veseli in jurul meu...fara colac. Si sincer nu prea poti sa nu iesi in evidenta cand te tii de un cerc gonflabil din plastic fosforescent. Oricat de discrete ti-ar fi eforturile.

Tot din cauza ca nu stiu sa inot am facut si singura - sper - insolatie nasoala din viata mea.
Acum cativa ani buni eram cu o gasca de prieteni pe Lacul Morii. Avand in vedere ca in aceeasi apa se spalau covoare, caini, tigani, anvelope, etc, am fost sfatuita sa nu intru in apa, sa stau frumos pe mal la o bere si aia e.
"Totusi" zise unul "daca vrei iti umflu salteaua asta si plutesti asa pe apa. Dai din maini incoace si incolo si te poti bronza si fara dungi, ca nu te vede nici dracu din mijlocul lacului"
Bun. Suit pe saltea, dat din maini pana in mijlocul lacului, desfacut diverse bretelute, ramas in costumul Evei, totul era bine.
Si cum ma coceam eu intr-o motaiala sora cu somnul, aud un clipocit. Ridic capul - un mosulache la vreo 70 de ani, chel, trecea lacul inot. El s-a facut discret ca nu ma vede, eu m-am facut tot discret ca nu-s in curul gol. Si am dat sa ma intorc pe spate, sesizand ca soarele ma cam arsese nu gluma.
Usor de zis dar greu de pus in practica, mai ales cand nu stii sa inoti, salteaua se balangane, esti la mama dracului in mijlocul unui lac, prietenii tai rag ca boii, beti muci si nu te aud pe tine ragand ca vaca.
....ce sa faci, dai din maini pana la mal, aia faci. Acolo ajunsa, sesizand ca sunt jumate rosie jumate alba, am mai dat o tura pe lac, de data asta pe partea cealalta. Macar sa fie uniforma insolatia.
Read More

24 March 2010

12 March 2010

In plata Domnului

Avem 31.596 biserici in Romania - incluzand 280 in constructie.
Avem vreo 8 mii de scoli.

As fi preferat invers.

Romania libera informeaza ca in fiecare an desfiintam in medie 1000 de scoli si construim 200 de biserici noi.

Sunt inca sate in care copiii devin navetisti de la 7 ani, parcurgand kilometri intregi pana la cea mai apropiata institutie de invatamant.
Aceleasi sate au minimum o biserica.

As vrea sa vorbesc frumos, tendentios si diplomat, dar mi s-a acrit sa imi tot caut cuvintele si sa fac floricele din hartie pentru a nu rani cugetele (mugetele) preacuviosilor imbecili.

O adunatura de bigoti analfabeti, pupatori de moaste si de cururi.
31 de MII de biserici care genereaza peste 3 miliarde de euro. Din buzunarele noastre, evident. Acesti 3 miliarde de euro acopera, conform BOR, doar 40% din necesitatile preanespalatilor. Da cat pizda mamii voastre va mai trebuie?
Si pentru ce? Pentru inca 200 de biserici pe an? In care sa faceti ce?

Am incercat sa gasesc un raport cu contributia financiara a BOR catre societate.
N-am gasit. Am gasit doar unul al baptistilor, cu donatii si proiecte. BOR are in schimb mii de pagini in care ne invita tot pe noi sa donam.

Pe langa donatii si taxe oficiale, mai apar si cele neoficiale. Daca nu le dai pe alea, reactia e univoca: Preaporcenia sa isi pune palma in cur si pleaca, lasandu-te cu mireasa / mortul / copilul in brate

Pt nunta: intre 3 si 10 milioane
Pt botez: intre 2 si 7 milioane
Pt inmormantare: 2 si 8 milioane (neoficial, daca vrei si 3 tarcovnici si altele)

Felul nostru de a aborda religia e feudal, batut in cap si precrestin.
Ne doare fix in cur de invatamintele in sine, cat ne pasa de ritualuri. Habar n-avem ce dracu a facut Sfantul Preafutenie de a ajuns in calendar, stim doar ca astazi nu se spala.
Aproape nici o baba nu stie ce-i cu sfantul asta Ilie si de ce e sfant; in schimb stiu ca zboara pe sus cand ploua si te trazneste daca indraznesti sa scoti apa sau sa-ti speli chilotii de ziua lui.

Credinciosii isi scriu numele unul altuia pe toaca, isi fac particele, ingroapa papusi pentru a li se ierta avorturile, isi dau in carti si platesc tiganci sa le ghiceasca in cafea.

Si lingem. La noi credinta e direct proportionala cu saliva. Mult. Lingem maini, cruci, troite, mozolim icoane, balim fragmente de cadavre, umplem de scuipat un altar de la un cap la altul, facem posta lingurita de impartasanie, pupam mortul, pupam mireasa, pupam poala popii care nu pupa poala noastra, tzocaim tot ce prindem in materie de cult.

Si nu ne rugam la Dumnezeu; ne milogim de el. Nu stiu cum ma-sa apare dumnezeu asta in scena fix in momente in care nu meriti nimic.
Esti muci la examen? "Doamne-ajuta"
Esti total paralel cu jobul la care te duci? "Doamne-ajuta"
Esti impiedicat si mototol si iar pierzi trenul sau avionul? "Doamne-ajuta"

Da de ce sa te ajute, ba milogule? Ce parastasul si canepa ma-tii ai facut sa meriti?

De Pasti ne dam foc cu lumanari. De Craciun ne scoatem ochii cu pocnitori. De ambele sarbatori ajungem la spital cu matele pocnite de atata crapat in noi.

In schimb, conform unui raport al Comisiei de la Bruxelles, peste 50% din adolescentii romani de 15 ani nu reusesc sa citeasca si sa inteleaga un text.
Fenomen care se numeste analfabetism functional.

Duceti-va la biserica, ma boilor. Daramati in continuare 1000 de scoli pe an si faceti-va cate o biserica in fiecare camera si o troita pe fiecare palier. In cel mai rau caz, va popiti cu totii si va luati taxe intre voi.
Read More

18 February 2010

Milogi

Eu nu prea dau bani de pomana.
Dadeam mai demult.
Intre timp m-am babit, m-am acrit, m-am tampit, m-am desteptat, eticheta o puneti voi.

Dar hai sa detaliez:

1. Babe, mosi, copii, gravide

Nu dau bani pentru ca in 98% din cazuri banii aia nu ajung la ei. Ajung la tiganul cu jeep si ghiul care vine zilnic sa incaseze si sincer nu inteleg de ce eu care stau cu chirie la 28 de ani as dori sa contribui financiar la inca un turnulet din vila lui de prost gust

2. Biserici

"Buna ziua, suntem de la manastirea Preafutenie din Pulifricii de Jos, va rugam sa contribuiti la restaurarea balco...aa...alcovului..altarului...turlei..toaceii....ceva...asa sa va ajute Dumnezeu"

Unu la mana: Eu oricum sunt destul de revoltata de ajutorul asta cu japca luat din salariul meu si dat bisericii. Hai, ma impozitezi pentru gravide, veternai, someri, copii, mai merge. Dar din moment ce nu cred in Dumnezeul tau de ce pastele ma-sii imi iei bani?
Doi la mana: Calugarii aia sunt calugari cum sunt eu calugarita. Serios, nu e greu sa iti lasi barba, sa porti fusta si sa vorbesti pe nas cu o foaie stampilata in mana. Ma rog partea cu barba e mai dificila daca esti muiere, preesupun.
Trei: Biserica n-a dus-o niciodata rau in tara asta. Au avut tot ce si-au dorit: pamanturi, mosii, sclavi ( da, ba! sclavi) pe vremea lui Ceasca s-au reorientat din confesori in turnatori si tot s-au descurcat. Daca ti se darama biserica in cap poate e un semn divin ca ar trebui sa te lasi de meserie, de ce n-o iei si asa?

3. Fundatii umanitare

Ca fosta studenta in domeniu garantez ca sunt tepe majoritatea imbecililor care te agata in statiile de metrou

"Buna ziua, suntem de la Fundatia o Floare un Soare, strangem bani pentru Ana-Maria Pizdulescu care are un cancer de nu stiu care la nu stiu ce"

De ce?
- Fundatiile la care am facut eu practica gen Salvati Copiii si altele descurajau sub orice forma colecta de bani pe strada.
- Fundatiile au un sistem bine pus la punct de donatii, etc. In nici un caz nu vor trimite oameni la cersit pe strada
- Daca te uiti mai atent stampilele alea sunt facute la o mare repezeala
- Daca ii opresti si zici "Ok stai sa sun la DPC" fug. Serios, spune asta si vezi ce se intampla.

4. Salut, ne mai trebuie 100 mii sa ajungem pana la Sacele, suntem studenti si nu mai avem bani de bilet.

Daca stai mai mult de 1 ora pe langa ei, vei vedea ca nu se duc la nici un Sacele si ca aia e placa lor de facut banii de zi cu zi.


In concluzie, majoritatea celor care cer .bani nu-i merita. Culmea e ca oamenii care au cu adevarat nevoie de ajutor trec neobservati. Pentru ca nu urla, nu se vaieta, nu-ti scot ochii, nu-ti zgarie in parbriz. Poate iti sunt vecini, poate iti sunt colegi. Dar deh, ce sa-i faci.
Read More

03 December 2009

27 November 2009

Odiseea Castilor

Eu: stai ca am fugarit niste casti prin tot Bucurestiul.
Pizda mamii lor de casti
A-M: ?
Rezum
1. e ziua lu asta micu saptamana trecuta. colegul cel nou
A-M: aa
2. A. ma deleaga pe mine sa-i aleg cadou ca si el joaca WoW si etc
3. eu gasesc niste casti de gaming in pret; caut, nu aveau pe stoc, mai caut, gasesc
4. fac comanda de 2 bucati - ca vroiam si eu - dau adresa de LIVRARE – [...strada] [numar] [bucuresti] si imi cer si datele din buletin
Cand ajung la adresa de BULETIN intreb
"asta e pt confirmare date da? nu pt livrare, DA??"
"da!"
Astept a doua zi, casti pula
Sun pe seara
„Unde-s castile bre?”
"sunt in drum spre adresa"
A-M: pai tu nu stiai ca niciodata nu se da adresa din boletin la astia cu livrarile
A-M: pt ca inevitabil ei le vor trimite la ea
Eu: "care adresa ca si daca le trimiteai sa le tarasca un ciung tot ajungeau"
"[strada] [numar].."
"..bun.."
"...[ provincie]!"
!!!
A-M: evident
Eu: mii de draci.
zic "pai nu bre, ati combinat adresele. sunati la cine va livreaza. ce ma-sa'n cur"
"vai de mine mii de scuze anulam redirectionam maine le aveti"
sun azi:
"unde-s castile bre"
"in drum spre dvs!"
"cand ajung"
"iete nr comanda, sunati dumneavoastra sa stiti exact cand"
Sun la Fan Courier, tot aia care mi-au plimbat telefonul o saptamana
"comanda dvs a ajuns azi dimineata"
"UNDE"
"in [provincie]"
A-M: evident
A-M: unde te asteptai sa fie
Eu: "de CE acolo, nu v-a sunat nimeni sa va zica ca e gresita adresa?"
"ba da!"
"si de ce pizda ma-sii?!!!"
"penca doar ne-a sunat si nu a trimis mail"
A-M: mi se pare corect
Eu: "dar a mentionat la telefon ca adresa de livrare e de fapt o combinatie intre alea doua...si ca NU EXISTA?"
"da!"
"si de ce ma-sa o mai trimiteati si unde?"
"pai o trimiteam ca nu aveam mail
A-M: in pula cu satelitu
si o trimiteam pe [strada] [numar] [provincie]"
Eu: "NU EXISTA [strada] [numar] [provincie]"
A-M: care nu exista..
"um...o intoarcem inapoi?"
A-M: nom...nom...nom....
Sun la talksmart. Zic
"Bre, stiti unde imi erau castile"
"la sediu!"
"pe ma-ta! In ailalta parte a tarii"
"OOOoOOoo dar am sunat! "
"da n-ati trimis mail"
A-M: La tine in oras la semafor in intersectie, banuiesc
"vai! trimitem altele, ajung maine"
Eu zic "lasa-ma in durerea mea ca vin eu sa mi le iau"
"vai dar nu e nevoie"
"ba chiar e"
"pai nu stiu daaca le avem, va sun in 5 minute"
5 minute, pula. Sun eu.
"alo, castile?"
"da, le avem pe stoc"
A-M: hihihihi
Eu: "si ce dracu faci , testezi telepatia pe mine, de ce nu ma suni"
"avem doar o pereche ailalta incerc acu sa o obtin"
"lasa ca vin numai dupa una"
"vai dar nu va deranjati"
"!!!???@!@##$"
"ba MA DERANJEZ acuma vin da-mi adresa ca vin peste voi"
Ala cu o voce mica mica
"Firma noastra vrea sa vi le aduca personal fara taxe de transport intr-o ora jumate"
A-M: uaa, da-ma dracu
Eu: eu zic "nu merci lasa-ma dracului ca vin eu in 15 minute"
"...bine..."
Iau taxi, vin, ajung acolo, unu mic mic mic de tot dupa un birou
A-M: hihihihih
"...cu castile?"
Eu: "DA, CU CASTILE! da-le incoace"
"...pai..nu le am"
"CUM nu le ai stimabile?!"
"Pai o ora jumate dura sa ni le aduca noua de la depozit"
"Si de ce dracu nu mi-ai zis?!"
A-M:: ))))))))))))))))))
"um pai m-am incurcat un pic...si.."
"unde e depozitul?"
A-M: jezas...
"in Baneasa"
Eu: "pai si io tot in Baneasa!!!"
"de ce dracu nu mi-ai zis ca sa le iau de acolo"
"nu ca nu puteati"
"de ce?@!!@"
A-M: pai poate nici la depozit nu erau, ca nu venisera inca din bangladesh
A-M: si, foarte posibil, poate nici nu erau inca fabricate
"nu puteati, mai intai le aduce la noi si dupa aia noi dumneavoastra"
A-M: corect, asa e protocolu
Ma duc, beau o cafea cu noduri, ma suna in 20 minute
"...alooooo?....
"..?"
"..au sosit castile"
The End
Read More

29 October 2009

Teorie.

P: eu ma gindeam sa inventez un sistem piramidal bazat pe sex.Un fel de Caritas
Eu: detaliaza.
P: inca reflectez. Un fel de futi unu care fute alte opt
P: si tot asa
P: si garantam... sufletul in rai cred
Eu: pai ce dracu inventie e asta.
Eu: mai ai putin si inventezi mersul pe jos.
P: .......
P: esti naspa
Eu: no serios amu!
Eu: si din cate stiu in rai tre sa fii nefutut ca sa intri
Eu: in genul pupat moaste - good, pupat p!la - wrong
P: looool
P: ce dracu sa faci in rai ma?
P: toti nefututii-s acolo
P: in iad sint aia interesanti
Eu: sa te caci pe tine non stop I guess.
Eu: ca zice "unde curge lapte si miere"
Eu: de unde am dedus ca ala e meniul zilnic
Eu: mierea e diuretica
Eu: laptele si mai si
Eu: prin urmare tee cufuresti din prima zi
Eu: de aici si "locul cu multa verdeata"
Eu: ma'ntelegi, ca sa ai unde te caca
Eu: deci asta faci, mai bagi un lapte, o miere, o harpa, un boschet....
P: loooooooooool
Eu: si cum diareea e deja o problema destul de acaparatoare
Eu: nu mai apuci sa te intrebi "eu ce mortii ma-sii fac aici"
Eu: ca iti vine raspunsul "ma cac si cant la harpa"
P: )))))))))))
Eu: my theory
P: cred ca-i adevarat
P: raiu suge
Eu: plus
Eu: n-ai cu cine sa o arzi
P: asa este
Eu: unu pt ca e destul de greu sa te angajezi in orice activitate cand te caci non stop
Eu: iti daai seama ce conversatii, pe vine la boschet
Eu: "Laudat fie numele Domnului...uuuuurghhhhh"
Eu: "Preaslavit fie...v-ati cacat, sa mergem la o plimbare prin gradina Raiului?"
Eu: "Da, sa...aoleo ma taie iar...ne mai vedem!"
Eu: oare daca pun asta pe blog imi iau multa muie de la internautii elevati spiritual?
Read More

03 July 2009

Random shit

Patrick: sa ma fut
Patrick: ai remarcat in jurul tau noua limba de lemn?
Patrick: mai nou alimentele nu se consuma, se savureaza
Patrick: de pilda nu e trendy sa spui "mananc o inghetata' ci "ma delectez cu o ingehtata"
ina: mda si mai nou granulele sunt perlute
Patrick: de zici ca toate tutele astea exista intr-un fel de paradis senzual
ina: cu barbati care trebuie descoperiti pe forumuri si nu futandu-i direct
ina: cu subiecte hot gen balonare
Patrick: da
ina: sau epilare inghinala
ina: mda
Patrick: aoleu nu-mi aminti de reclamele alea: parca apar doua tanti care spun "sint plina de cacat si de gaze! nu stiu ce sa ma mai fac!" si aialalta ii spune "si eu eram dar iau activia si acum ma cac temeinic!"
ina: DA
ina: hahahaha
Read More

02 July 2009

That's what friends are for..

patric: am draci, clientum apune sa fac lucruri pe care nu le stiu, firma insista, sint ca o vaca plutesc in nestiinta si ma streseaza chestia asta
patric: vreau sa omor pe cineva
ina: me, me, me, pick me!
patric: vrei in chinuri sau cum preferi?
patric: iar ma ia migrena
ina: quick and painless
patric: fute-m-as
ina: da-mi cu ceva in cap
patric: asa o sa fac
patric: sau preferi sa te tin de picioare si sa te izbesc cu capul de zid?
ina: whatever as long as it crits
Read More

24 June 2009

Retorice

De ce daca telefonul e la job incarcatorul e acasa si invers?
De ce cand n-am chef de raiduri le lipseste fix un healer iar cand vreau sa intru e ziua de PvP si frecat menta?
De ce oricat as peria cainele ala tot iese par din el?
De ce e problema mea ca nu slabeste aia cu toate ca mananca numai castraveti si apa plata? Io ce sa-i fac?
Read More

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)