Senzational, apa e uda

De cand am plecat la socri sa fat-frumos in orasul natal, imi vine din ce in ce mai greu sa stau pe internet. Una pentru ca internetul in sine se taraste greu si cu mofturi de toapa-n mall (mobile net ftw), a doua la mana pentru ca spatele imi reaminteste cam la fiecare 6-8 minute de stat in decubit dorsal (adica in cur, pentru cititorii din categoria "carti citesti? nu, caci m-adoarme") de faptul ca a, vreo doua vertebre strambe puse la grea incercare de povara mostenitorului.

Chiar, v-am zis de episodul cu coloana stramba? Presupun ca nu.
Acum vreo cativa ani a venit controlul anual de la Medicina Muncii la firma. Datorita specificului functiei, ne cauta cu predilectie la ochi si coloana, ca altele nu prea au de la ce se betegi, toti calculatoristi fiind.
Ochii mei au trecut cu brio, coloana mai putin. Madam doctor m-a avertizat ca o sa am probleme "la batranete si in sarcina" cu spatele. Cum sarcina nu era in calcul pe atunci iar batranetea parea o himera indepartata, am ridicat din umeri. De altfel cine n-are probleme cu spatele la batranete?

Ei bine, am avut un acces spontan de imbatranit ...fix anul urmator. M-am dat jos din pat intr-o dimineata, si asa am ramas, flexata intr-o pozitie laterala nefireasca, cumva la 90 de grade p'o parte. Nu, nu obisnuiesc sa ma dau jos din pat ca Nadia Comaneci la paralele, nu am facut flic flacuri, nu am sarit ca Chuck Norris la gatul personajului negativ. Doar am dat sa ma scobor din pat, atat.

N-am in minte termen de comparatie adecvat pentru senzatie; m-am dus asa, stramba si abia rasufland (orice incercare de redresare se repercuta intr-un fel de spasma care imi intepenea tot toracele) la clinica, unde am purtat printre altele la radiologie un dialog absurd

"Domnisoara, indreptati-va sa pot sa va fac poza la coloana"
"Nu pot stimabile, de aia am si venit, ca nu ma pot indrepta de fel"
"Dar nu va pot aseza la panou!"
"Si io ce sa fac? "

Dupa oaresce manevre de dezdoire si intindere silueta mea incarligata a incaput cu chiu cu vai in poza.
 Si asa am aflat si de unde erau senzatiile acute de broasca la vivisectie; reusisem sa-mi prind un nerv spinal intre doua vertebre, care nerv spinal ma incovriga lateral de fiecare data cand era ciupit. Genial. Bine ca nu l-am nimerit pe ala care te face sa-ti dai suturi in ochi sau sa te strangi de gat.

Revenind. Cum spuneam, am inceput sa ma uit la televizor. Nu reusesc sa fac asta prea mult timp dar am observat ca truismele par a fi modul predilect de alcatuire al unui esantion de stiri. Ia cel mai banal fenomen geofizic sau biologic si pune-l pe post, asta e reteta succesului presupun.


Mai precis, un tronson intreg de stiri repeta cu obstinatie ca:
- incredibil, dar iarna e frig
- uimitor, frigul se simte ...ca frigul
- nemaipomenit, din cauza frigului, apa ingheata
- inspaimantator, cand apa ingheata, se numeste zapada, gheata, turture sau polei
- uluitor, acest fenomen poate fi surprins pe tot teritoriul tarii.
- senzational, daca pui mai multe haine pe tine, iti e mai putin frig decat daca ai fi in curul gol
- de asemenea, stupefiant, dar daca te misti parca e mai putin frig decat atunci cand stai pe loc.

Eu credeam ca doar edilii oraselor sunt pocniti de sindromul Jamaica. Adica eu cred ca de vreo 10 ani avem jamaicani in primarie sau ma rog, diversi din tari in care n-a nins in veci, altfel nu imi explic de pastele mamii lor sunt asa surprinsi ca in Romania NINGE IARNA spre deosebire de vara. In fiecare iarna sunt luati prin surprindere.

Imi si imaginez dialogul, pe la jumatea lui decembrie / ianuarie:

"What is dis white shit, mon?"
"Dunno, mon, must be some bad voodoo? It's everywhere!"
"I've never seen such shit evah in my whole life"
"Me neither, I was taken completely by surprise. Did ya touch it?"
"I tried, mon, but it turns to watah!"
"Bad voodoo mon, bad voodoo....what should we do?"
"Hide mon, hide till it goes away. And pray to tha Gods."

Ei, mai nou jaimaicanii sau cine dracu or fi s-au mutat si in departamentele de stiri ale principalelor posturi TV.
Calupurile de stiri din ultimele cateva saptamani ma duc cu gandul la un personaj de-al lui Cehov (citesti Cehov? nu? citeste, e fain), un profesoras de provincie insipid si sarac cu duhul care nu reusea sa emita altceva decat truisme. Pana si pe patul de moarte, bietul personaj murmura tot cateva adevaruri de genul "Volga se varsa in Marea Caspica. Caii mananca ovaz si fan."



In primavara presupun ca toata zapada se va topi, asa cum se intampla de prin era glaciara incoace. Aceiasi tonti care si-au facut casa in al 15lea an consecutiv fix in aceiasi 50 mp in care au fost luati de apa de fiecare data se vor jelui si vor acuza fireste guvernul.
La vara, incredibil, senzational, nemaivazut, va fi mai cald decat acum. Toamna va fi un pic mai frig, prilej de nemaipomenita mirare care va deveni groaza cand, cu spiritul lor perspicac si precoc, cei de la TV vor observa ca iarasi ploua.

Renunt iarasi la uitat la stiri. Nu de alta, dar am facut propria descoperire senzationala, care ma umple de stupoare, mandrie si confuzie. Am observat, alaturi de un detasament de cercetatori britanici, ca daca nu mananc ceva vreme mi se face foame, insa teribilul fenomen inceteaza cand mananc iar. Stiu, e senzational, dar daca nu ma credeti, intrebati-i pe ei. Ne vedem mai tarziu sau eventual deschideti TV'urile; poate ma cac in direct la Dan Diaconescu, ca o clarvazatoare cu acte ce ma aflu.