03 September 2013

Hai sa fim blazați

Ieri a fost o zi plina. De căcat.
Ieri am aflat de moartea copilului - descrisa la postul anterior de o cititoare drept o tragedie lacrimogena contrafăcuta, menita sa instige la măcelul ființelor nevinovate. Deci copilul - tragedie lacrimogena, ce să-ti spun, a murit plodul. Câinele - ființa, măcelul. Știu ca sunteți mai multi ca ea. Dar să fim pertinenți, e o opinie.

Tot ieri, am fost la Universitate, și nu ca să mă dau în taguri, cum sugera o prietenă - la modul general, firește, nu arătăm personal pe nimeni.  Bogdana îmi zice printre altele ca nu știu ce pulică a fost si el ieri, apoi a sesizat că parcă-i miroase a ceva, a iarbă, tiii, te pomenești că aici e o adunătură de drogați.
Eu n-aș ști de unde să recunosc asemenea arome spre deosebire de tine, o tu, versatule Petronius, dar te asigur că la un moment dat, când s-a căcat ăsta micu, în alea 4 minute până mi-a împrumutat cineva un pampers, a mirosit a Eau du Mă-ta. Te-ai fi simțit ca în familie, garantez. Păcat că n-ai mai venit.

Și căcatul a continuat în online. Nu în online la modul general ci în onlineul MEU, adică în pătrățica mea de mediu virtual de aflat opinii și dat cu capul.
Opinia generală era că e fuarrrrrte plicticos când toată lumea vorbește despre același lucru, pentru că asta cauzează un FB wall searbăd și doamne ferește, posibil ca de atâta repetitivitate să ne plictisim și să muncim.
Și că asemenea evenimente sunt triste prin natura lor dar au repercurRRRRRRRRRsiuni (am scris greșit cuvântul și observ că mă căutați să vedeți unde, din keywords. AICEA, iete aicea, să nu te mai chinui cu ctrl F) și mai triste, cum ar fi ca dezbină prietenii virtuale. Serios? Și înainte ce ne unea? O rețetă la zacuscă și trei like-uri pe Pinterest?
Mai era o părere, împărtășită de majoritatea și anume că e complet uncool să te revolți când se întâmplă ceva și când se revoltă toți. Nu de alta, dar e posibil să le treacă, deci mai bine să nu facem nimic, să nu aibă ce ne trece.

Ok, și ce propui? Să am divertismentul tău drept țel în viață? Ți-a luat mă-ta circ cu tot cu mine în el?
Argumentele principale de nefăcut nimic sunt că, atât în cazul Roșiei cât și în cazul copilului:
- s-au mai întâmplat
- nu s-au întâmplat FIX SUB GEAMUL TĂU.
 Așa, și? Atunci ar trebui să nu ne fi implicat vreodată în nimic, nu? Atunci luând exemplul personal, amintindu-mi de exemplu de madam Veronica, îmi amintesc de insistența cu care eram întrebată dacă-s mama vreunul elev pocnit sau barim cunoștința sau vecina, altfel de ce m-aș agita. M-am gândit că mă întreabă niște cretini și m-am descotrosit de ei fără să îmi reamintesc, până acum. Acum realizez că mă întrebau niște cretini într-adevăr, dar unii majoritari.
Nu de alta, dar același este și principalul argument pro:, afirmat până și în discursurile oficiale: ce te fute grija? ești de-acolo? ai copil? ai câine? ești miner? atunci? care-i problema?
Păi uite că eu totuși am o problemă cu faptul că acceptăm să ni se croiască o mega pizdă în mijlocul țării (1), să ne-o fută altul (2) și să ne luăm un procent mai mic decât ne-ar acorda Hagi Tudose dacă s-ar apuca de proxenetism (3)
Uite că eu totuși am o problema că din taxele mele sunt futute milioane de euro pe an pe protecția câinilor, care numai protejați nu sunt  - se protejează singuri sălbăticindu-se și omorându-ne pe noi - , sterilizarea lor și numai sterilizați nu sunt, adunarea fictivă a 60 de mii de câini în 700 de locuri (lol) și hrănirea acestora în adăposturi - când i-am văzut rozându-se de foame sau murind înghețați.

Sau să luăm cazul Guger, în care am încercat să ajut la început și la care lucrează și colaborează încă zeci de oameni din țări diferite. Pe aceeași idee, de ce să ne batem capul? Copilul ăsta a fost rupt de câini și e mort dar e doar un plod pierdut de o imbecilă, o statistică sau  - wow ! - o manipulare mediatică. De copila aia, chiar vie încă, de ce mi-ar mai păsa? E în Austria. Nu e aici. Dacă n-ar trebui să îmi pese de ce se întâmplă unui copil din aceeași țară, din același oraș cu mine, de ce să-mi pese mai mult de alții? E de-a mea? Am eu probleme de genul ăsta? Nu. Atunci? Hai să ne blazăm și cu ea.

 Hai să nu ne pese. Hai, mai mult, să ne plictisim, să dăm ochii peste cap și să ne obosească ăștia cărora le pasă. Hai să ne alegem cauze cât mai exotice și mai deosebite, pe care probabil nu le câștigăm vreodată dar nici nu le pierdem, tocmai pentru a ne păstra postura confortabilă de observator inutil.
Hai să remarcăm că ăstora care le pasă le pasă prea strident, prea la grămadă, prea impulsiv, prea ocazional, prea la stânga, prea la dreapta.
Hai să ne scobim în nas și să avem ca singură grijă faptul că televiziunile nu transmit. Ok. Nu transmit și m-a uimit și pe mine asta. Dar măcar ăia sunt plătiți să nu transmită. Măcar ăia sunt presați, conduși, whatever. Pe tine cine te plătește să fii atât de mort, bă? Pe tine cine te plătește să fii atât de știam eu, atât de vai, ce plictiseală, iar ăștia cu aceleași chestii, atât de n-ai cu cine, atât de ce să-i faci, e România, atât de să vezi că nu iese nimic, atât de nu te ambala?

Lumea e plină de cretini ca tine care nu se ambalează. Și arată așa. Nu se ambalează pentru că se tem de ridicol, de inutil, de risc, dar mai presus de toate nu se ambalează pentru că nu e curul lor ăla care arde. Nu se ambalează pentru că li se pare atât de matur si eficient să nimic. Și să fie împotriva curentului. ba ești fix în curent, tocmai asta e problema. Ești fix în șuvoiul de căcați blazați și omniscienți. Însă când ți se întâmplă ție, ragi după solidaritate și te dai cu curul de pământ că ah, lume rea și insensibilă.

Legat de copilul ucis ieri, văd că a început bâlbîiala cu vina. Ah, iată câinele care de fapt e țap. Ispășitor. E de vină bunica. Ba nu, primarul. Ba ambii. Ba copilul în sine. Ba guvernul. Nu, nu guvernul, opoziția.
Cum a murit copilul ăla? A căzut într-un canal și și-a rupt gâtul?
L-a călcat un tren?
Care e cauza fizică a morții?
Ce a cauzat rănile de pe el? Un țap? Primarul? Bunica?

Și noi ce facem acum? Castrăm primarul, eutanasiem bunica, ispășim câinele și eventual tăiem parcul și băgăm un un mall în locul lui, măcar să știm o treabă.

Și ne blazăm. Nu uitați să vă blazați, momâilor.

2 comments:

  1. Eee, cum să fim blazați, când putem să ne implicăm activ în extrem de multe cauze nobile, stând cu dosul înfundat comod în fotoliu și share-uind poze cu roșii de la munte și pui de cățeluși atât de adorabili și topitori de inimi...

    ReplyDelete

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)