03 October 2013

Fratii de Dincolo (2)

Dimitri arăta ca fratele Zoiei Kosmodemianskaia ajuns la maturitate. Vreo doi metri de zdrahon blond, zvelt şi complet ţicnit. Nu locuia în cămin, ci în internatul Academiei de Poliţie - unde altundeva să se potrivească mai bine, mă întreb eu retoric. Nu ştiu ce a văzut la jerpelita-mi făptură, dar Dmitri a decis că noi doi vom fi împreună, pardon, că suntem deja împreună şi că mă va lua şi mă va duce (citez aproximativ) în Bălţi, unde ne vom căsători imediat după sesiune.

Argumentele mele, cum că:
- aveam deja un prieten, chit că nu era prezent (ochii care nu se văd nu se iau în calcul, I guess)
- nu eram împreună pentru că nu vroiam să fim împreună, nu apucaserăm să ieșim deloc împreună şi nici nu doream asta
au fost considerate sfiiciuni adorabile.

Inca imi amintesc cu neincredere perioada aia. Adica mai ca nu-mi vine nici mie sa ma incred in propriile amintiri. Da, a existat Dmitri. Da, toata lumea privea cu un fel de compatimire amuzata peripetiile mele in genul desenelor cu Pepe le Pew. Da, Dmitri era complet ticnit si il ascultam cum imi povestea de nu stiu ce coleg al sau din Academia de Politie, care indurerat ca a fost parasit de prietena, si-a luat viata. Tragic si stupid.
"Şî o promies câ-l aştiaptă, Iena..." (aşa sună numele meu cu accentul lui Dmitri. Sau al propriilor neamuri din partea tatei, tot aia)
"Mhm..."
"Dar nu l-o aştieptat!" tună dintr-o dată Dimitri. Şî iel amu s-o nimicit. Ei, zî şî tu, ci muieri rrră!
Aaaa....nu ştiu, Dimitri, că nu cunosc....datele...problemei, am bâlbâit eu, iar în gând - apăi dacă era şi aia cu ăla cum suntem noi doi, adică numai în mintea lui....
"Ei, să nu-i suceşti gâtul?!!" mi se uită brusc în ochi Dimitri, în timp ce mânoaiele lui se încleştează pe un imaginar gât de trădătoare.
"Ăăăă....eu ştiu, Dmitri, poate nu era chiar vina ei?"  răguşesc eu brusc, cu ochii la pumnii cât cărămizile.
"Cum să nu fie? O murit acela cu gându la ie!"
M-am descotrosit cu greu de Dimitri, care intra peste noi in camera cu tot cu zavorul degeaba pus de la usa si ne facea morala ca nu asa se face patul, ci uite asa, sa sara moneda pe patura de intinsa ce e. Intr-o buna zi, i-a expirat viza. Si dus a fost. Dupa care am schimbat caminul si ulterior l-am parasit de tot. Caminul, nu pe Dimitri. Sper ca nu ma mai cauta si sper ca are o nevasta frumoasa, care se bucura de casa lui mare din Bălţi, de masina lui mare, de ce dracu o mai avea mare si care nu are de gand sa-l paraseasca, spre binele fragmentelor sale cervicale.

In rest, in afara acestor pasaje anecdotice de amintiri, nu stiu ce sa zic de fratii de dincolo. Stiu doar ca mi se pare ca am patit ca parintii care-si dau copiii in plasament si apoi ii viziteaza duminica, cu cate-un mar. Copiii au crescut, sunt acum adulti, cu moneda, cultura proprie si ne privesc cu ochi suspiciosi. Marul nostru e cam zbarcit. Bani de mai mult de un mar nu parem a avea nici pentru noi. Mama maşteră, oricat de rece si straina ar parea, le da caldura iarna, cum le reamintise deloc diplomatic Rogozin. Avem cu ce-i tine pe acesti frati de dincolo? Ne iubesc sau ne reneaga? Putem risca o generalizare atat de laxa incat sa ii includem pe toti prezumtiv in aceelasi curent ideatic? In conditiile in care nu avem aceleasi conceptii politice si sociale in Galati si in Harghita, in Iasi si in Draganesti? Nu cred.

Ce suntem, pana la urma, pentru fratii de dincolo? Suntem cei care i-au parasit sau cei pe care vor sa-i revada? Suntem simpli vecini? Suntem rude jenante? Suntem tiganii si corciturile din care au evoluat, mai ales luand in considerare influenta ruseasca - purista, xenofoba? Suntem o poarta spre UE? Suntem originea culturala? Toate la un loc si putin din toate, probabil.

Si cum de o tara atat de mica, noua si chinuita are o asemenea explozie culturala, muzicala? Ne uitam la un talent show; apare o basarabeanca; Alin observa ca "n-are cum sa nu stie sa cante asta, daca e de la moldoveni". Realizez ca asa e, apoi ma intreb de ce. De unde dracu invatati sa cantati? De ce voi ati evoluat in Alternosfera si noi in conectori? Apoi imi reamintesc duplicitatea laudelor. Ne laudam cu Zdob si Zdub declarand ca sunt romani, dar ne lepadam cu groaza de O-Zone cand ne ia vreun neamt cu may-a-hee, may-a-hoo, declarand ca nu-s de-ai nostri, sunt de peste Prut. Aplaudam la Eurovision de ne rupem palmele dar ne uitam urat la cei care-si fac rost de cetatenie, de parca cine stie fara ce colaci din coada ne-au lasat. Si tot asa.

Dar decat cu dileme triste sa ne framantam, mai bine un cantec frumos sa ascultam. De la minunatii, enigmaticii si pierdutii nostri frati de dincolo. Cativa din favoritii mei:

















8 comments:

  1. Au artisti buni. Acum ma refer si la cei plastici. Am avut bucuria sa pot lucra cu Roman Tolici in publicitate; pe langa faptul ca e un om tare cumsecade si placut, linistit, are o mana tare buna si imi plac mult lucrarile sale. (Cateva mostre aici: www.romantolici.ro)

    ReplyDelete
  2. Mie una mi-au fost mereu simpatici. In camin aveam numai fete una si una, dragute, grasute mai toate, dar frumoase si cumsecade. Aveau mereu vorba blanda. Si ne mai si aduceau bomboane de acasa. Baieti mai putini am stiut , eu stand in camin de fete, dar vorba era ca erau mari cheflii si nu prea puteai sa-ti pui mintea cu ei A, si chiar nu ma deranjeaz ca vin sa usi ia cdtatenjd,eu chiar ma bucur.

    ReplyDelete
  3. Sa-si ia cetatenia ro am vrut sa zic (telefoanele astea ma omoara!)

    ReplyDelete
  4. Ca vin sa ce, Jo? :)

    In rest de acord, doar ca nu stiu, or fi fost colegele mele la dieta, dar nu erau grasute astea din caminul meu. Frumoase, da, ochi mari, multe blonde, obrajori, pometi inalti.

    (si gateau TOATE. toate BINE.)

    ReplyDelete
  5. Ah, cetatenia. Si eu ma bucur, da:)

    ReplyDelete
  6. Si primit pe PM, o eventuala explicatie a fenomenului Dimitri:

    "You do not meet a Russian man, you are chosen by one. You could be sitting in a banya, or at a café, and a man walks by, puts a fruit salad on your table, and gruffly says, “Enjoy.” If you eat the salad, it is a sign that you would like him to come talk to you. If you don’t eat it the salad, it doesn’t matter, because you have been chosen and he will still come talk to you since your compliance in the whole matter is largely unnecessary. In big cities, it’s not uncommon for a man to just run up to you in the street and say, “Devushka, may I make your acquaintance?” in the manner of a really pushy 19th century nobleman.
    While all men like a challenge, the average American man tends to stop pursuit once you indicate that you are repulsed by his presence. Russians, on the other hand, aren’t going to let a little thing like your disinterest keep them from being your boyfriend."

    http://www.salon.com/2013/08/12/i_love_and_hate_dating_russian_men/

    ReplyDelete
  7. Stii cum se spune: Pentru a-ti intalni alesul, trebuie sa ai de unde sa alegi, dupa diferite intamplari din astea unice si atat de personale.
    In rest am stat muuult si m-am gandit, insa nu am ajuns la nici o concluzie, cine am ajuns sa fim noi si ce a mai ramas din voi...Nu stiu cum voi, dar noi am trecut si prin foc si para si am trecut cu bine, ne-am renascut din propria cenusa si am ajuns la starea de a crede cu tarie ca nimic nu se pierde, totul se transforma sub o alta forma pe care o iubim indiferent de cauza sau efect, caci face parte din noi si timpul se destrama prea usor pentru a fi nefericiti.

    ReplyDelete
  8. In disonanta cu ce scrie mai sus, eu n-am nici un sentiment fata de ei. Desi bunicii sotului sunt de peste Prut, s-au refugiat in "40, cu speranta ca in sase luni se intorc si, 73 de ani mai tarziu, bunicul e sub pamant, bunica la margine de Bucuresti. Oameni mandri (cu conotatia increzuti), incapatanati, mai deloc poetici, dar foarte ambitiosi si tenace, muncitori si induratori peste poate, aproape nemilosi cu altii si tinand foarte mult la neamul lor mic, ratacit in Romania de dincoace. M-a ingrozit acum cativa ani un omoi de femeie, Clava, verisoara a bunicii. Doamne, vorbea ingrozitor de mult si de tare, nu apuca nimeni sa respire in preajma ei, de mult spatiu ce ocupa!
    Alte doua cunostinte, dezamagiri mari. Ipocriti, duplicitari, tradatori.
    Altfel, cred ca nimeni nu e dator nimanui. Istoria si stapanii ei au aranjat zarurile pe masa. Putea la fel de bine Ardealul sa ramana dincolo.

    ReplyDelete

Facebook

Popular Posts

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (10) adoptie (2) AION (2) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (9) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (2) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (6) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (3) cărți traduse (4) coada-coada (1) concediu (6) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (5) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (14) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (7) film (7) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (3) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) Ioana Neagu (1) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (14) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (18) nutritie (2) oameni (67) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) pisici (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (10) religie (6) ring-sling (2) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (1) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (6) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (76) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (8) wow (1) WTF (28) www.davidkinsella.com (1)