Taxi

Am avut azi o călătorie de sa-mi sară toate impresiile si lenea de "of parca n-as lua metroul azi"

Mai precis. Ma hotărăsc sa iau un taxi. Vad unul. Spre el se îndreaptă o baba , ajunge prima dar e refuzată. Ajung si eu si derulam banalul schimb de replici:

"Liber?"
"Depinde unde mergeţi"
"Merg in zona X strada Z"
"Ah e bine atunci"

Si pornim.

Cum la ora la care venim cu toţii acasă e un trafic înspăimântător, ne opream din metru in metru. Observ ca taximetristul scoate o carte si din obişnuinţa îmi arunc un ochi. Cred - nu sunt sigura - ca era o carte bisericeasca după slovele de la un început de capitol. Ce îmi sare in ochi însă e felul in care subliniază pasajele, unul după altul practic, si note mari mâzgălite din paragraf in paragraf pe margini. Ma dezumflu, îmi zic ca e un bou. Ma sâcâie oamenii care subliniază pasaje într-o carte de parca ar fi referatul la geografie, cu intenţia clara pseudo-intelectuala de a-i spune cui o mai citi-o după "iete-te aicisha mi-a plăcut cum a scris, consider ca mă reprezintă mă înţelegi."
Observ si trei cuvinte încercuite "falfaind din aripi" ...ce rahat o fi găsind aşa fantastic la sintagma falfaind din aripi imi zic eu, mai ales ca mai are un pic si da in pleonasm, din ce ar mai putea falfai, din urechi?

Ridic din umeri si îmi zic ca am dat peste vreun bisericos, fericire lui..însă la următoarea oprire in trafic observ ca scoate un caiet de matematica...
...îl aşează pe volan.. (poate îşi calculează vreo factura..)
..răsfoieşte nervos mai multe pagini umplute de un scris mare, nervos, aproape ilizibil..
..si spre oroarea mea începe sa scrie!

.."sa dau viaţa si dragostea mea unei femei care...ilizibil..ilizibil...dar de unde vine aceasta evlavie...ilizibil ..si într-o zi am sa ...ilizibil...apăs acceleraţia (OMFG WTF !!!!)..."

îmi sucesc brusc capul cu ochii deja holbaţi către geam si nu ştiu ce sa fac, reacţiile mele fiind contradictorii dar egale ca intensitate. îmi vine sa bufnesc in ras dar îmi vine si sa sar din maşină.
 Intre timp, micul meu Romain Rolland profita de fiecare încetinire a traficului pentru a-si nota conştiincios ideile. Nu mă pot stăpâni si arunc un ochi, de data asta precaut, către volan unde mana scrie, scrie, fraze aberante si ilizibile..sau poate aberante doar pentru ca eu nu mai prind decât cuvinte restul fiind un talmes balmes imposibil de desluşit.

"si atunci...dar către cine se îndreaptă...si atunci eu????....se intrupeaza in...."
Ajungem la semaforul din Dorobanti, prindem rosu, el scrie, eu ma chiorasc in caietul lui, se face verde, el tot mai scrie, masina din fata pleaca, el scrie iar eu ma intreb ce pizda ma-sii sa fac, sa-i zic "nu va suparati, e verde" dar nu se poate asta inseamna sa recunosc ca l-am vazut tot scriind si poate zice doamne fereste "ah da, scriam ceva aici, notam niste idei, vreti sa va spun?" sau si mai rau "prezenta dumneavoastra ma inspira" doamne pazeste si apara of ce prost moment mi-am ales sa fiu agnostica si poate in momentul ala nu ma mai pot tine si ma bufneste rasul si atunci poate e nebun de-a binelea si se enerveaza dar atunci ce dracului sa fac, sa tusesc? sa imi dreg vocea? nu, e prea evident, vai de capul meu ...

Din aceasta cavalcada de gânduri pe fundalul sonor din Psycho - care apropo a durat vreo 2 secunde - mă scapă claxonul salvator al unui şofer din spate mai puţin liric.

Ultima chestie scrisa o zaresc cand da pagina, cu majuscule apasate, rupand hartia aproape

"...era O FLOARE"

Si tot aşa o ducem pana aproape de casa când brusc ma săgetează o idee. De ce nu scria pe genunchi si se chinuia pe volan? te pomeneşti ca vrea sa-mi transmită mai ştiu eu ce chestie, ca atunci când te strâmbi in oglinda la cineva din spate, aoleo eu nu-l las pe asta sa ştie unde stau. Si il rog sa ma lase la câţiva metri mai in fata de scara, la magazinul Angst. Cursa face 150 de mii, eu ii dau 170, el imi înapoiază cele doua bancnote de 10 mii moment in care oroarea mea atinge cote paroxistice (aoleo ce fel de şofer de taxi e asta care nu ia bacşiş, e clar, e pocnit, e de Balaceanca), îmi ureaza cu o voce melodioasa si moale "o seara liniştită" eu baiguiesc ceva asemănător si o şterg in Angst.

Nicicând magazinul ăla nu mi s-a părut un refugiu. Si cum glumeam eu cu un vânzător care cântarea pachetele de monede fiindu-i lene sa le numere, îmi da prin minte un gând copilăros, stupid "te pomeneşti ca pana la urma mie îmi scria bazaconiile alea si o fi venit dupa mine in magazin" mă zbârlesc toată dar cei 26 de ani ai meu mă bruftuluiesc "ei s-a ţinut după tine, scria si omul poezele, si de ce s-ar tine după tine nici măcar machiata nu eşti azi arăţi ca un cur, ce sa-ţi spun, baba la pasiuni visează..."...întorc capul după raftul de pâine si E EL CU UN COS IN MANA SI SE UITA LA MINE pentru o fractiune de secunda după care pleacă repede capul si îşi caută ceva de pus in cos.

Cei 26 de ani degeaba încearcă palid sa mă liniştească "i-o fi fost si lui foame, numai tu sa crapi? a văzut Angstul a oprit sa isi cumpere un iaurt ceva". Studiez pret de peste 7 minute eticheta de la sunculita ţărăneasca, in timp ce tot aştept sa înainteze odată la coada si sa iasa din magazin, in tot timpul asta îmi trec si gânduri răzleţe prin cap "tot acolo e? se uita? tot acolo! de când dracului mâncam noi trioxid de potasiu si ce e ăla afânător ia te uita ce porcărie avea dreptate var'meu cu E'urile aoleu nu mai pleacă odată "

Cand pleacă o şterg in casa, ii povestesc totul pe nerăsuflate si foarte haotic lui barbat'meu care surâde amuzat - of odată nu s-ar panica - mă mai iau cu treaba mai citesc ceva pe net pun de mâncare, ies sa duc gunoiul....Si sa-mi sară inima din loc.

Pe mânerul uşii sta (fac poza, jur! ) o panarama de fiţuica electorala a lui Murgeanu de la PD-L (mă uit la ea acum) pe care scrie cu majuscule

VIN ACUM PE STRADA TA!