Nu mai departe de vreo cincisprezece zile in urma ma intorceam de la birou pe un frig de-mi clantaneau dintii. Cerul era mohorat si vremea pisarcioasa. Si am zarit un copac inflorit, in rand cu vreo opt care-si intindeau crengile goale.
Parea o domnisoara fastacita, imbracata prea frivol pentru o intalnire la care el n-a mai ajuns. Mi-a fost atat de drag, cum statea el acolo, cu efervescenta fragila a florilor prea timpuriu scoase, incat mi-a venit sa ma intorc si sa-i soptesc "Asteapta tu, asteapta. O sa vina, o sa vina".
Si a venit.
0 comentarii:
Post a Comment