Acum daca e sa mai ascult genul, cred ca ascult doar rap frantuzesc de bunavoie; de restul ma ciocnesc ici colo la radio, de cele mai multe ori intr-un mix sau featuring slinos. Nu stiu exact ce s-a intamplat si cum s-a ajuns asa, cert este ca am prins o perioada in care atat cel american, cat si cel frantuzesc - si la mijloc cel romanesc, inspirat puternic din ambele - aveau un mesaj social. Vorbeau despre drama, despre societate, despre visuri, violenta, speranta, familie, dragoste. Despre ceva. Erau o transpunere pe beat a unui lirism brut, gutural, o aglomeratie de ganduri si declaratii ritmate in blocuri de cuvinte.
Apoi treptat s-au manelizat. Da, asta e cuvantul pe care l-as folosi. Toate metaforele, toate cuvintele, toate ideile s-au lichefiat intr-un stereotip gretos. In care cutarica cu izmenele in vine povestea despre cate curve are, cate masini, cati bani si cate kile de oua. Sau despre cat de buna e o tanti (pardon, cat de bun e curul de care e atasat o tanti) si cum i-ar mai trage-o. Intr-un final tot ce iesea din boxe si din guri, catre urechi si microfoane, era un fel de gafait unanim de gorile proaste in calduri. There, I said it. Odata despuiat de mesaj, de inteligenta, rapul mainstream s-a animalizat in tampenie. Si ascultatorii sai la fel.
Acum vreo trei veri a aparut in varful topurilor si pe la toate radiourile Alors on Danse, a lui Stromae. Soundul - comercial 100%. Si destul de dancey-dancey - mie una mi-e destul de antipatic. Versurile in schimb, din ce bruma de franceza mai culeg de prin aducerile aminte, promitatoare. Asa ca m-am pus pe ascultat Stromae. Nu pot spune ca sunt mare fan; nici ca imi plac toate melodiile sale (de fapt nu cred ca am formatie ale carei melodii sa imi placa toate...) dar daca e sa vorbesc despre rap comercial dar cu mesaj, la Stromae ma gandesc prima data.
N-ar fi prima data cand ascult un artist cu dictionarul intr-un tab, cantecul in altul si un site de lyrics in al treilea. Asa am descalcit vers cu vers Manu Chao si Rammstein si altii.
Alors on Danse il stiti de pe la radio.
Te Quiero e despre relatii. Nu relatii cu flori si tinut de mana, cat relatii cu copii, farfurii sparte si un chin necesar.
http://www.metrolyrics.com/te-quiero-lyrics-stromae.html
http://www.metrolyrics.com/te-quiero-lyrics-stromae.html
Formidable e despre amaraciune si cat de formidabil e cat dureaza. Multumesc, Florin, pentru link.
Papaoutai e despre tatii fantoma, care nu sunt niciodata pe acasa, n-au timp, nu te vad, sunt invizibili.
Versuri aici
http://rapgenius.com/Stromae-papaoutai-lyrics
Stromae cred ca e dovada vie ca poti fi comercial si sa calaresti fericit topurile estivale de radio si fara sa fii
- o pustoaica in curul gol
- obscen
- cretin
- sau toate la un loc.
Stiu ca senzatia asta e data de 98.9% de muzica de la radio - comerciala, da. Dar comercial nu trebuie sa fie egal cu cacat. Serios. Poate ni s-a vandut prea mult cacat, poate ni l-au bagat prea mult pe urechi, pe gat, in ochi, in presa, in radio, insa nu doar jegul poate vinde. Si da, mi se pare atat snob cat si nefericit conceptul potrivit caruia daca vrei sa asculti muzica buna trebuie ori sa cauti potcoave de cai morti din anii 70 ori sa sapi ca Monte Cristo dupa tot felul de puburi si concerte underground.
Se poate si altfel.
Stiu ca senzatia asta e data de 98.9% de muzica de la radio - comerciala, da. Dar comercial nu trebuie sa fie egal cu cacat. Serios. Poate ni s-a vandut prea mult cacat, poate ni l-au bagat prea mult pe urechi, pe gat, in ochi, in presa, in radio, insa nu doar jegul poate vinde. Si da, mi se pare atat snob cat si nefericit conceptul potrivit caruia daca vrei sa asculti muzica buna trebuie ori sa cauti potcoave de cai morti din anii 70 ori sa sapi ca Monte Cristo dupa tot felul de puburi si concerte underground.
Se poate si altfel.
0 comentarii:
Post a Comment