20 August 2013

Atenție, se închid ușile.



6 stații la dus, 6 stații la întors. Schimb de două ori. Mai lejer la dus, mai aglomerat la întors. Atenție, se închid ușile. Urmează stația următoare cu peronul pe partea cealaltă.

Mă trăznește o duhoare, dau să mă îndepărtez, nu prea mai am pe unde și realizez că m-am blocat la câțiva pași de o baltă de pișat. Cineva s-a pișat și-a plecat. În metrou. Probabil concomitent cu tonul glumeț pe care un timișorean tocmai îmi spusese într-un mesaj că ”noi ăștia de prin provincie vedem metrou' doar la TV”. Bine că nu-l și mirosiți. Eu n-am bafta asta acum. Mă retrag cât pot; zăresc încă balta. Pe scaunele de deasupra sa, trei babe suferă dilema vieții lor. Nu s-ar ridica de pe scaune, tocmai ce ”le-au prins” și s-au așezat. Dar parcă nici n-ar sta ca vitele în dejecțiile altora.  Printr-o telepatie încântătoare, decid toate trei să se prefacă că nu știu ce-i aia de sub picioarele lor. Crăcănează bine, mută papornițele mai la stânga și din când în când aruncă priviri teatral uimite, de parcă lichidul cu putoare de amoniac ar fi apărut brusc pe sub ele.  Mi se pare fabulos că nici nu se știu una pe alta. Al șaselea simț. Simțul scaunului liber.

Două stații, schimb. Sus, jos, scări.
Atenție, se închid ușile.
Doi în fața mea. Prieteni. Mai asortați unul altuia ca două fetițe bff la serbarea școlară. Atâta doar că ei au vreo 35 de ani și sunt masculi heterosexuali. Mă înduioșez sincer. Amândoi cu bermude de blugi, aceleași buzunare, aceleași lănțișoare. Amândoi cu tricouri de tip polo, unul cu dungi galbene, celălalt dungi roșii. Amândoi cu espadrile, unul gri cu alb, celălalt - sfântă putere a amiciției - alb cu gri. Amândoi tunși regulamentar cu freza aia de răcan american pe care eu una nu o înțeleg; nu văd nimic favorabil în a da impresia de cap plat și țuguiat în vârf. Dar fie, până la urmă nu-s vreun critic de stil.
Nu sunt frați, ar fi prea creepy, din gesturi, din îmbrăcămintea aproape identică, din postura similară, din micile detalii contopite, se țese moale în tangaj o notă de subsol explicativă, povestind șoptit în mintea mea despre cum se adună cine se aseamănă, în prima zi salut vecine, în a doua zi zărit prin Cora la cumpărat de cartofi, în a treia băut o bere împreună, apoi fetele între ele la cafele, apoi șlapii, espadrilele, meciurile, grătarele, iar femeile, banii, și tot așa. Sunt prieteni. Se simt bine unul lângă celălalt pentru că se aprobă reciproc prin simpla existență. Arată și se îmbracă aproape la fel, râd la aceleași glume și probabil votează același bou. O stare onestă de bine îi înconjoară.
Cel cu dungi galbene îi povestește celuilalt de o bătaie sau un meci, vrea să arate unde a venit lovitura, undeva deasupra rinichilor, dă să arate cu palma apoi mâna devine pumn și dă un ghiont. Celălalt se dezechilibrează, se prinde de umărul prietenului, apoi cu aceeași stângăcie jenată primul îi mai dă vreo două ghionturi. Râd amândoi cu privirile depărtate.
Eu una filozofez sumbru la ce hal de alienare socială și obsesii de afirmare a heterosexualității am ajuns, de ăștia doi nu îndrăznesc să se atingă decât prin ghionturi, de frică să nu creadă celălalt ca ar vrea sa-l fută-n cur. Pana mea, se zice de homosexuali că scot ochii cu alegerile lor. Măcar ăia nu se tem permanent că poate-i bănuie careva că le-a revenit libidoul pe calea cea dreaptă.

Două stații, schimb, alte două, cobor. Acum hai înapoi spre casă în sens invers, dar cu copil cu tot.
Atenție, se închid ușile.
Durează mult până se închid totuși, în una din stații. Câțiva bărbați se foiesc și pufnesc ostentativ. Un angajat Metrorex intră grăbit în cabină, face semn. Plecăm. Se deschide în mers ușa interioară, suntem la ultimul vagon și se zărește panoul de comandă al metroului, cu nenumărate butoane și cadrane. În locul bărbaților ostentativ iritați au răsărit niște băieței cu ochii cât cepele. Fiul meu studiază și el butoanele, pe cât poate de unde stă, cu o lăcomie ce-l pune pe picior de egalitate cu restul.

Șase stații, le-am terminat și astăzi. Dau să ies, hai la lift să ne care cu tot cu cărucior și copil și genți. Dau de un nene burtos, cu o coroană flamboaiantă de șuvițe crețe și rari. Intru. Intră. Nu prea încăpem de căruciorul meu. Îi cam intra lui nenea mânerul în fund. Deh. Nenea se întoarce zâmbind și remarcă declamativ: ”Bun mai e liftu ăsta, ha?”. Eu mormăi vreo două consoane, rezemată de inscripția cu strict interzisă utilizarea dacă nu aveți nu știu ce dificultăți în deplasare...etc.
 El continuă pe nerăsuflate, rugător, apologetic, coroana creață fâlfâind în curentul de aer ”...și pentru mine, că eu am artroză, probleme cu genunchii de șapte ani și....”
Eu tresar ca friptă și mă dezlipesc de nenorocitul de avertisment de tablă și de acreala gândurilor mele, bâlbâind neinteligibil ”dar nu...dar nu-i nici o probl...dar nu face nimic, vai, dar nu!”  Îmi surâde și pleacă. Îl văd mergând, legănându-se mult pe picioarele teribil de deformate, răsucindu-și genunchii chinuiți cu fiecare pas. Rememorez fragmentul acru de gând pe care l-am avut când l-am găsit în lift, creț, gras și surâzător, înghesuit de noi. Îmi vine să-mi bag mie mânerul ăla în cur acum. Îl depășesc, îmi vine să mă întorc să-i strig ” vai, nene, iartă-mă! de unde era să știu că ești beteag, am crezut că ești vreunul care n-are chef să urce scările și în fond ce dacă, doar nu te căram eu în spate, of lume rea și eu cu tot cu ea”

Ajung acasă și aflu că s-a sinucis iar cineva la metrou. Aflu că i s-a anunțat moartea cam așa ”Stimați călători: Ne cerem scuze dar datorită unui act de suicid, independent de voința noastră, circulația metrourilor între stațiile ...” Nici măcar nu reușesc să mă indignez sau să mă amuz de cinismul comic, poate involuntar prin ignoranță cu care Metrorex anunță asta. Stimați călători, nu ne mai muiți atâta. Nu e vina noastră ci al lui aia care altă treabă n-avea, frate.

Atenție, s-au închis ușile.
Atenție, în timp ce tu te împingeai spre ieșire, perforai cartele, înotai ca un spermatozoid în fluxul capitalist din pasaj, căscai, oftai, spuneai o glumă, cineva a decis să-și închidă pentru totdeauna ușile. I-ai respirat aerul, ați împărțit împreună ultima gură de oxigen. V-a mirosit a unsoare și a patiserie ieftină amândurora. Vi s-au încolăcit sincron în urechi ecouri de pași.
Atenție, atenție, s-au închis niște uși. S-au închis în seara asta, peronul e pe partea pe care sperai întotdeauna să fie, nu mai urmează nici o altă stație.
Atenție, s-au închis ușile, cineva a aruncat o ultimă privire soarelui de astăzi care te-a ars pe umăr, vântului care ți-a întors pălăria, treptelor pe care le vei sări și mâine. Apoi a închis ușa după ele.
Atenție, atenție, se închid uși, se deschid ferestre negre, se acoperă întrebări, se adorm răspunsuri.
Atenție, se închid ușile, atenție, aș fi vrut să aștepți măcar încă un minut, aș fi vrut să nu te grăbești așa, ce pasager grăbit ai mai fost și tu, draga de tine, tu cu ușa închisă și anunțul sec, obtuz, din urma ta, ce pasager grăbit, tu nu știi că mereu vine, vine altceva, vine altcineva, am fi putut aștepta împreună dacă aș fi știut, dacă aș fi fost acolo, în aceeași clipă în care ți-ai închis tu ușile, dacă puteam să te văd de dincolo de ușile mele.
Atenție, oameni buni, se închid ușile.

6 comments:

  1. Oricare-ar fi subiectul, eu as da si bani sa citesc ce scrii tu. Reusesti sa sensibilizezi si sa pui oamenii pe ganduri si asta nu-i putin lucru.

    ReplyDelete
  2. postarea ta imi aduce aminte despre melodia... etern pasager mai vine un tren... e mult de cand a fost lansata, dar senzatia celor intelepti ramane aceeasi...

    ReplyDelete
  3. Genial scris! Chiar s-a sinucis cineva la metrou? De multe ori, prefer să fac alte lucruri decât să mă uit la știri, așa că iartă-mi ignoranța :P

    Oricum, aleg metroul care e parfum în comparație cu RATB-ul care sigur determină mai multe suiciduri...

    ReplyDelete
  4. Replies
    1. :)) Mda, era mai simplu să zic așa. Doar sinonimul, „suicid“, mi-a venit în cap, însă i-am greșit pluralul și n-am avut prea multe „succesuri“.

      Delete

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)