20 August 2012

Sfantul si Aspirina

Mi-am dus soacra la Mitropolie. Pentru ca isi dorea.
Am pus copilul in Manduca si-am pornit-o.

Am nimerit mitropolia, nu nimeream intrarea totusi, gratie epocii moderne si sistemului de sunet surround; parca se auzeau popi de peste tot, din fiecare colt. Zarit o babuta, intrebat unde se tine slujba, primit raspuns "inauntru!" , contra-atac "inauntru unde?", primit represalii sub forma de uimire alungita in vocale si ochi rotunjiti "Da n-ati fost NICIODATA?", redus inamic la tacere respectuoasa cu un "NU n-am fost, sa nu ma mai duc?" (si in gandul meu "si nici ca ma mai prinzi p'aici prea curand").
 Soacra s-a indreptat catre mitropolie, eu am bombanit ca raman pe afara. Dar unde era sa raman totusi? Nu zarisem parc prea aproape si perspectiva de a urca a doua oara infamul deal nu ma inveselea deloc. Am ramas in pridvor motaind din ce in ce mai puternic. Alexandru motaia si el, cu ochii inchizandu-se la fiecare rasuflare.

M-am asezat langa un domn cu barba si par argintii, toiag de lemn (cu cruce in capat) si ochi albastri. Am oscilat intre a sta intr-un colt, unde erau cateva doamne cu alura de capitanese in rezerva si altul, unde era o tanara familie balanganind de zor un carucior pe care-l ghicisem a fi plin. Ambele colturi aruncau negre prevestiri de dialoguri nesuferite despre copii si intrebari redundante; Am decis sa raman langa mosul cu ochi de cicoare care parea de altfel un interlocutor excelent; zambea mai tot timpul si dadea si el sa motaie. Dupa mangaiatul de rigoare al lui Alexandru - acceptat entuziast de acesta de altfel si aprobat tacit de mine - , copilul a depus armele si-a adormit tun. Ii trecuse ora de somn de ceva timp si intreaga atmosfera tragea la somn, mi se inchideau ochii  si imi zburau intrebari curioase prin cap in timp ce incercam sa raman treaza fara prea multa convingere; cum ar fi daca as adormi acum, s-ar indigna careva, hm, nu prea cred, am vazut destule babe horaind intr-un cot langa strana, oare cat dureaza chestia asta, oare nu cumva am inconjurat inutil tot dealul, la intoarcere ia sa vad daca nu cumva e vreo scurtatura....

Domnul argintiu de langa mine isi pieptana tacticos pletele mos-craciunesti si-i admira somnul lui Alex. Ii inganam din cap afirmatiile, decisa fiind sa fiu de acord cu orice e spus pe ton scazut si ma lasa sa motai; toti copiii carora le-a spus rugaciuni, zise domnul, se linistesc si adorm, ca si oamenii mari carora li se face rau prin biserica si sunt adusi la el, sa se roage pentru ei, deoarece...
- Deoarece, stiti, eu sunt sfant, spuse simplu domnul argintiu. Fac minuni. De asta m-au adus aici.
Casc un ochi prudent catre el si decid ca nu-i nici macar un micron de hartag sau apucatura belicoasa in el. Daca o fi cam dus, e clar dus in luntrea blajinilor, nu a scandalagiilor. Nici macar tonul pe care a facut uluitoarea afirmatie nu are emfaza in el. Parca mi-ar fi spus "deoarece, stiti, sunt contabil si lucrez la Electrica."

Si totusi ce raspunzi unei asemenea replici? Nimic, zambesti si dai din cap fix ca atunci cand iti zice unul ca e contabil la Electrica. Pana la urma, mai stii, o fi sfant, nu e ca si cum ar avea legitimatii si stampile. O voce mititica imi sopteste ca "fireste ca e sfant, e sfant ca toti sfintii, si ceilalti sfinti fix ca el sunt" insa nu apuca sa-si termine silogismele rautacioase. Decid sa fac conversatie cu sfantul (domnul sfant?) dar pe teme cat se poate de laice si neutre, evitand cu grija terenul minat al religiei; misiune cam grea, avand in vedere ca stau fix in pridvorul mitropoliei. Din fericire sfantul e preocupat de Alexandru, pe care il invaluie in priviri dragastoase si il copleseste de complimente. Imi umflu penele de closca cu mandrie si decid ca pana la urma n-o sa fie chiar greu sa astept sfarsitul slujbei.

Ma sfatuieste sa-i pun gluga de la Manduca in cap; adauga ca el mereu ia cate o aspirina de cate ori sta la slujba in pridvor, pentru ca e un curent groaznic aici. Gandul imi zboara la soacra-mea cu fobia "corentului" malefic si dau un sut nediplomatic vocii mititele care chitcaie de ras "sfant sfant, da' cu curentul nu te pui!" .
Ma intreaba prudent "vorbesc tare? am aparat auditiv", il asigur ca nu vorbeste tare deloc.
Ma trezesc de tot, se aud clopote, Alexandru se trezeste si el si face ochii mari; il ia pe sfant de mana si impreuna fac vreo doua ture ici colo. Deja ingrijorata pentru incheieturile sfantului imi recuperez copilul si il duc in curte, unde-i dau o misiune importanta: sa umple cu pietricele o sticla.Apoi ma pocneste iarasi motaitul. Remarc totusi ca misiunea oferita de ine a suferit ceva schimbari strategice; Alex umple ceva cu pietricele, dar nu sticla ci un burlan din peretele unei cladiri. Ma intreb unde duce burlanul asta, decid ca habar n-am si-i deturnez atentia catre niste porumbei. Porumbeii, destul de predictiv, raspund marsaluitului viguros al lui Alex cu un ropot de aplauze inaripate. Lasa un urma multi fulgi si o uimire dezamagita.

Revenim in pridvor, unde am surpriza sa dau peste sfant si un student la teologie care-i saruta mana si converseaza cu el familiar dar respectuos. Studentul pleaca, scot o sticla de apa; sfantul intreaba "dar nu ceai?" raspund surazand politicos "nu, apa e suficient" si ma intreb ce forta inimaginabila a reusit sa infinga aspirina, "ceiutul" si "corentul" la rang de sfanta treime in mintea tutror celor trecuti de 50 de ani. Apare grabit un om cu un covor. Rosu. Credinciosii se precipita catre marginea covorului. O veni ala. (paranteza: nu cunosc exact rangurile bisericesti; prin ala ma refer la arhiepiscop cred, sau cum ii zice, preafericitul, tatalor, etc) Am avut dreptate, ala vine. Somptuos, auriu, incruntat. O babuta mititica, cu chipul invesmanatat intr-o basma alba, rupe randurile cu indrazneala si tucaie sonor un preafericit dos de palma. Preafericitul se incrunta si mai abitir si continua sa alunece somptuos, intr-o falfaiala de anterii albe. In urma sa, un politist se uita cu o dezaprobare comica la babuta multumita.

Ne mai invartim prin curte si ajungem inapoi fix cand pleaca sfantul.
-Eu ma rog pentru oameni, imi explica el cu o scuza blajina licarind in ochi. Aprob mut, intrebandu-ma iarasi ce raspuns nimerit ar fi de dat.
- Ma rog de la 9 la 11 si apoi de la 1 la 3. Asa ca acum trebuie sa plec, daca mai stau putin adorm cu totul.
Ne cadoriseste cu cate un Tatal Nostru da sa plece; spre surprinderea mea, il opresc vreo cativa oameni care vor fix acelasi lucru. O fatuca indrazneata il opreste cu un "Hei, hei, stai...stati asa! Vrem si noi binecuvantarea" . Ma gandesc ca totusi, pentru o credincioasa care e, e un mod cam ciobanesc de interpelare a a unui sfant sau ce-o fi. Sfantul nu se supara totusi, surade afabil si scena cu rugaciunea si mana se repeta. Ma intreb ce cred oamenii ceilalti totusi; l-or fi crezand sfant? Probabil ca nu, altfel sarmanul batranel ar fi deja balit tot de atatea tocaituri evlavioase; ba mai mult, poate l-ar lua pe sus si l-ar impinge intr-o racla de moaste, sa nu se mai fataie atata. Atunci, il cred nebun? Posibil, si de ce alergatul dupa rugaciune si mana in cap? Probabil sunt ca vanatorii de autografe care cer, "just in case", o semnatura si de la micul debutant intr-un amarat de scurt metraj esuat. Mai stii, poate ajunge cineva in viata asta. In cazul de fata, in viata ailalta.

Daca tot a plecat, intreb fata care-mi surade radios cine era. Imi raspunde ca l-a adus parintele sa stea la mitropolie.
Ei poftim. Vorbea serios.

6 comments:

  1. Am cunoscut o doamna care spunea ca este misionara. Nu prea intalnisem la crestin-ortodocsi aceasta practica, cel putin nu in Romania. Se credea sfanta, stia ca are o misiune serioasa pe pamant... Era blanda, calma si iubitoare de oameni, la fel ca si batranul tau... Mi-a dat o icoana neinramata, pe care o pastrez inca, ascunsa intr-o carte.

    ReplyDelete
  2. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  3. Si pana la urma i-ai aflat numele?

    ReplyDelete
  4. Oare pe contabilii de la Electrica ii trage curentul ? :)

    ReplyDelete
  5. @Mihaela - nu, dar probabil l-o chema Paisie, Pamfilie, Isterie, ceva.
    Sper sa fie in continuare pe-acolo. Daca va duceti careva, mai stati de vorba cu el, desi pe frigul asta cred ca il gasiti stalactita.

    ReplyDelete

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)