Apel la decenta

Doua morti au intunecat saptamana aceasta.
Prima a murit o mamica. Nu o cunosc personal, nu am stat de vorba nici macar in spatiul virtual pe nicaieri; i-am citit cu atentie insa acum vreo 2 ani (cred) un thread despre alunite si cum sa fim atenti la modificarile lor. Pentru ca ea de la o alunita a facut cancer. Si da, pe scurt, dupa o suferinta lunga, s-a stins saptamana trecuta, lasand in urma un sot si doi copii mici.
Acum am aflat si de Bibi. S-a stins si el. Mi-e extrem de ciuda si scarba fata de mine, pentru ca mi-am permis sa cred ca toata lupta se reduce la ceva mercantil si cuantificabil. Mai precis, dupa SMSuri de 2 euro , campanii, etc, in care am participat si eu cum / cu cat am putut, am crezut ca a scapat. Atata ne-am bucurat ca s-a adunat suma pentru transplant, de parca in asta ii statea viata micutului. Am rasuflat usurata si mi-am permis nerozia si aroganta de a-mi spune ca gata, s-au strans banii, e bine, pfiu, a mai scapat unul mic.
Ei bine nu tine de bani.

Si acum sa revin la oaia mea cea neagra si funesta. La subiect, care e de data asta un subiect grotesc si jignitor pentru oricine. Credeti-ma, pana si pentru cine il scrie.

Oameni buni. Cand va transmiteti online mesajele de condoleante, aveti putina decenta. Nu mai folositi smillies. Scrieti cat de cat corect. E groaznic si ingretosator sa vezi "omg knd am auzit k a murit bb am plans QQ :(( :(( :((". Tie daca ti-ar muri copilul sau mama sau sora sau tatal, ce i-ai pune pe cruce sau pe piatra de mormant? "OMG WTF WHY"?

Emoticonurile (smillies) intr-un mesaj de condoleante, indiferent de mediul  in care sunt transmise, sunt grotesti, prostesti, jignitoare. Invata sa scrii "imi pare rau". Invata sa scrii "sunt alaturi de tine". Invata ca limbajul scris poate transmite o stare, nu semne de punctuatie care alaturate simbolizeaza o moaca plangareata. Invata sa respecti. Daca ti-e lene sa scrii complet, corect, nu mai scrie deloc. Iti poti imagina o coroana funerara cu smillies? Asociaz-o cu persoana cea mai draga tie, cu mama ta, cu copilul tau, daca ai. Cum ti-ar fi?

Inca ceva grotesc si care denota o curiozitate tampa, morbida; cerutul de detalii. Da cum a murit, Da cand. Da de ce. Da a mai zis ceva?
Ce e cu voi?

Si falsa empatie; incapacitatea de a empatiza sincer si proiectarea egoista a propriilor probleme fix in miezul durerii cuiva. De ce simtiti nevoia sa scrieti ca vai, cand am aflat, am plans, n-am dormit 3 nopti, am luat 3 paracetamoale si m-am uitat pe poze. Ok, asa a fost. Dar cum indraznesti sa te victimizezi tangential, cum poti crede ca unei mame ramase fara copil sau unui copil ramas fara mama ii poate pasa de palpitatiile tale de bocitoare pe Facebook?
Asta conteaza? Cat suferi TU, afland de suferinta altuia? Ce e asta, e un concurs abject de insirat suferinte in lant, de afirmat empatii grotesc umflate si traume cauzale?
Chiar si acum, tot despre tine e vorba?

Din aceeasi categorie, insistenta imbecila in a obtine o reactie, ceva, de la careva din cei atinsi direct de trauma. Intrebat mama copilului (cu tag cu tot, sa se vada ca TU ai intrebat) "dar ce s-a intamplat?" . Cerut cu o cruzime fara margini confirmarea dezastrului "spune-mi ca nu e adevarat".
Si motz in aceasta piramida de cacat uman, un comment , unde altundeva decat tot pe FB, "sper ca e o gluma proasta".
Serios. Atat ti-a invartit mintea aia? Expresia asta pe care hai, poate poti sa o folosesti cand auzi ca de desfiinteaza TVR Cultural, nu cand te adresezi direct unui parinte ramas fara copil. Cum gluma proasta? Cine dracului face asemenea glume proaste? Ce mama scrie "mi-a murit copilul" si apoi adauga "hihi, joke"?

E bine ca reactionati, e bine ca sunteti alaturi. Dar faceti un efort si oferiti mai putini muci si mai multa decenta. Din respect pentru cei care nu mai sunt si familiile lor.