Ziua Cartitei

Eu sunt o persoana sociabila si cand nu sunt mimez suficient de bine incat sa par.

Insa in adancul fiintei mele exista un gand fierbinte si unsuros ca o gogoasa, o dorinta aproape sfasietoare de a gasi un mod de a face banii necesari existentei mele - adica multi, meh - lucrand undeva intr-o gaura de cartita, undeva intr-un beci intr-o hruba la mine acasa, sub pat, pe buda, in pod, undeva unde sa NU fie oameni. Sa-mi dea taskurile prin email sau pe sub usa, eu sa le trimit rezultatele tot asa, salariul sa imi intre pe card, sa nu mai vad pe nimeni si sa nu ma mai vada nimeni. Si jur ca as "performa" - 'tu'ti limbajul corporatiei ma-tii - de o suta de ori mai bine si NU nu m-as simti singura sau privata de interraction si de team building si de team spirit si de ce alte gaselnite gaunoase mai inventeaza onorata conducere.

Nu stiu daca asta e o reactie de respingere sau de aparare a restului de sanatate mentala, mai mult ca sigur e din cauza ca lucrez in vanzari si vorbesc cu oameni care nu vor sa vorbeasca initial, ii sperii ii imping , sunt persuasiva insistenta incapatanata ma prefac empatica sugerez pericole iminente - "what would happen if your systems would crash?" . Si mai mult ca sigur e si din cauza ca nu reusesc sa ignor frumosul work environment.

Asa mi s-a acrit si de toapele astea, doamne. Asa ma chinui sa devin transparenta, surda, muta si nu-mi iese, asa stramb ranjesc...Asa mi s-a acrit de perspectiva martirului, toti suntem niste martiri cu gura mare, cartim si iar cartim si ne vaitam dar drepturile mele dar legea dar protectia muncii dar HR'ul dar prima dar concediul dar dar dar din dar se face.

Acu de exemplu s-au luat de brad. Mentionez ca eu urasc traditia pomului natural de Craciun. Cand eram in Oltenia , mica, aveam cea mai frumoasa curte, plina de flori si pomi si cu 10 brazi in jurul gardului inalti, subtirei si frumosi. Si intr-un an a venit una sa ceara voie sa taie un varf de brad pentru un botez, apoi una pentru nu stiu ce chestie anyways in mai putin de 3 ani brazii mei au fost slutiti, lasati fara varfurile lor frumoase. Si pe mamaie-mea o durea in cur, ca nu se usuca bradul pentru ca i-ai luat din mot, dar mie mi-era mila si ciuda, erau schilozi cu varfurile acelea boante.

De aia acum ca sunt "la casa mea" brad de plastic o sa avem - daca o sa avem. Am intampinat proteste gen "pai sa miroasa (sic) a brad in casa" Imi iau un Glade. Pai da da nu e natural. Dar parfumul tau fai vaco e natural? ha? du-te si te taraie pe o miriste cu papadii si coada vacii in loc sa te parfumezi atunci. Pai e kitchos. N-ai decat sa-ti iei tu brad stilat ciumpavit natural, o, Petronius de Berceni ce te afli.

Anyways au adus si la noi pe etaj un pui de brad care o sa fie aruncat la gunoi dupa 2 saptamani ca de obicei. Si au inceput toti sa urle ca e urat. Ca uite cum stau crengile alea ca e jenant ca ce e nesimtirea asta ca hai sa punem bani sa luam alt brad.
In primul rand imi vine sa-i fut in gura pentru hau haul facut pe tema bradului da EU LUCREZ PE BRAZI AICI FFS?!!! Ce pula mea e asta, Ocolul Silvic?! Ma doare in cur de brad de cum arata stiu ca uneori managerii fac faze de kkt dar bradul nu e una din ele adica in pana mea de unde pana unde obligatia firmei de a-ti tufli un brad in mijlocul biroului si daca ti-l pune acolo ce, o sa-i halesti in alea coispe mii de cigarette breaks toate bomboanele, adaugandu-ti inca un strat de slana pe buci, apoi o sa te tot impiedici de el si o sa bazai ca nu e bine amplasat ca of ce organizare de rahat si vai si oh si vai sa mai cotcodacim un pic.

Numai asta aud de ani de zile si la firma asta si la ailalta si ailalta cotcodaaaaac cotcodaaaaaac doamne fa-ma cartita fa-ma cartita MAINE.
Pe de alta parte vineri intru in concediu. Scap temporar.