Labirintul Metrorexului

HBO'ul tot da si reda aceleasi filme printre care si unul care imi place: "Labirintul Faunului". Imi place deoarece sunt o fleata absolut moarta dupa povesti, deoarece nu m-a miscat catusi de putin Titanic dar am bocit la Narnia, joc un ..joc (hm ce urat suna) pe calculator cu elfi si orci si alte chestii...in fine, imi plac povestile sub orice forma ar fi.


Mergand eu ieri spre casa in metrou, agatata de o bara, vad o fetita care-mi atrage atentia. Era genul ala de fetita care ar trece cu succes un casting pentru "copil din film gen drama, rol principal, eventual victima". Adica fata micuta, gura stransa intr-o incordare prematura. Pielea nefiresc de alba sporind impresia de fragil, portelan. Parul aproape negru cazand greu pe umerii mici, storcand parca toata vlaga din restul trupului. Ochii mari, mari, MARI cat niste castroane de mari cat niste camere de mari si negri, genul acela de ochi in care pupila nu se mai distinge, se estompeaza in intunericul irisului. Se uita zambind pe geam - oamenii mari cred mereu ca nu e nimic de vazut pe geam in metrou - iar langa ea era ori o bunica tanara ori o mama mai batranica, facandu-se de lucru cu ghiozdanul ei.

Pana aici nimic extraodinar, o fetita mica, niste ochi mari, un ghiozdan si un metrou. Dar fetita surade dintr-o data si rosteste - e pe bune JUR - taraganat:

"Staaaai...."

...si metroul incetineste, sforaie, scartaie, se leagana molcom si...sta.

N-am realizat ca fetita a spus "stai" pana cand, amuzata, la cateva clipe dupa ce ne-am oprit a rostit pe acelasi ton taraganat si egal:

"Haaai...."

Si metroul a pornit din nou. Moment in care m-a cuprins o ameteala moale, ma uitam in ochii imensi si negri ai copilului, poate mergea in fiecare zi cu metroul, poate in fiecare zi metroul oprea in portiunea aceea de tunel, poate stia, poate nu stia, poate nu era decat o fata anemica poate povestile sunt doar bune de pus in carte sau pe ecran sau poate de fapt eram toti furnici si ne taram spre gaurile noastre in burta unui monstru trist, lung si metalic, prin tunele inguste si intunecate si poate fetita chiar a oprit metroul si mai facea asta si in alte zile, poate vorbea cu el in statii si poate-l pune uneori sa faca pozne, cum ar fi sa treaca prin 5 statii fara sa opreasca, speriindu-i pe cei dinauntru si indignandu-i pe cei ce-l asteapta, poate uneori cand nu erau decat ea, bunica si ghiozdanul metroul o lua prin alte tunele si se oprea la fiecare "stai' si repornea mugind la fiecare 'hai", poate ma joc prea mult sau poate ar trebui sa las povestile in lumea lor dar poate metroul ala mai merge si in alta parte si poate ...