Craciun fericit

Mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine in fiecare zi dar cel mai mult in clipele in care sunt multi oameni laolalta, de sarbatori sau de ziua mea sau intr-un moment mai important al vietii mele. Si slava Domnului, am avut destule.

E o minciuna ca uiti, e o greseala sa incerci sa uiti. Nu imi trece si cu timpul m-am impacat cu ideea ca nu poate trece, ca ar fi nedrept sa-mi treaca. Am nevoie de tine la fiecare pas pe care-l fac, si mai ales la cei strambi - slava Domnului, sunt destui.

Am doua maini stangi, mama, si as avea nevoie de cele doua maini drepte ale tale, atente si frumoase. Mi-ar fi folosit mainile tale la aranjat mai bine bradul asta care sta in coltul camerei, stingher si prizarit.

Am si doua picioare stangi, mama, ma tot impiedic de lucruri prin casa, pe strada, am pasii prea mari si prea dezlanati, i-as potrivi mersului tau delicat si discret.

Am gura mare, mama, vorbesc vrute si nevrute, mai ales la suparare, spun atatea lucruri rele pe care nu le gandesc sau simt de fapt, pe care incerc sa le trag inapoi odata ce ies dar nu mai apuc, mi-ar trebui o parte din tacerea ta incruntata, mi-ar folosi putin din tactul tau, m-as ruja zilnic cu zambetul tau dulce amarui ce tinea loc de vorbe altadata.

Sunt neatenta, mama, lucrurile mici si detaliile ma sperie, ma incurca, ma simt prinsa intr-un labirint de politeturi si indemanari pe care n-am apucat sa le prind de la tine. Mi-ar trebui macar o farama din priceperea ta de a face orice maruntis sa para frumos si orice pietricica sa-si gaseasca un loc al sau.

Si toti imi spun ca seman cu tine si mi-as dori sa fie asa nu doar fizic, nu doar pentru ca daca ti-as fi semanat as fi fost discreta, atenta, eleganta ci si pentru ca as fi regasit poate parti din tine mai des in mine.

Si la fiecare Craciun mi le amintesc pe cele petrecute cu tine, imi amintesc ceasul si ursuletul ascunse sub perna si tin minte usoara unda de dezamagire, eu visasem un urs are cat mine, tu luasesi un urs mic de tot, tata drept consolare mai repezita mi-a spus "cand o sa te faci mare o sa iti iei urs cat mine de mare" uite ca sunt mare uite ca as putea sa umplu apartamentul asta de ursi de plus sau cai de plus sau alte jucarii, dar mama, altceva umplea atunci casa, nu jucariile, nici bradul decorat cu bucatele de vata cu sclipici, nici mirosul checului copt in aragazul care statea si ala intr-o rana, nici crema de zahar ars plutind in farfuriuta, toate astea as putea sa incerc sa le fac sau sa le cumpar mama si tot gol si trist ar fi.

Nu cred ca ti-ai dat seama vreodata ce lumina ai fost pentru noi doi. Eu seman cu tata mai mult la apucaturi si probabil maimutarelile noastre sau galagia noastra asurzitoare te-au dezamagit de multe ori si te-au obosit si poate n-ai putut sa vezi de sub maldarul de prostii facute cat de mult te iubeam. Treceai prin casa si parca lasai o dara de lumina in urma. Si hainele tale miroseau a portocale si levantica si mainile tale mangaiau lucrurile infrumusetandu-le si tare nauci si stingheri ne-ai lasat.

Iti place bradutul meu, mama? E cam stramb si crengile de jos se tot rasucesc si probabil nici beteala n-am pus-o bine. Plus ca e prea departe de priza sa-i pot pune instalatia, nici luminite n-are. Dar nu stiu cum bradul asta e fix ca mine, tot stramba si stinghera ma simt si eu, intr-un efort nesfarsit de a face lucrurile sa fie cum au fost.
Nici eu nu prea mai am luminite, mama.