10 May 2013

Natiunea pedofoba


Florin Iepan a realizat in 2006 un documentar pe o tema dureroasa noua, in special generatiei parintilor si bunicilor nostri: decretul din 1966, prin care avortul intra in ilegalitate. Documentarul este prezent pe YouTube in forma integrala. Il puteti vedea aici, si v-as sfatui sa o faceti. Suntem datori cu asta , este de altfel singurul, din cate stiu eu, documentar, facut pe o tema atat de grijuliu sarita din discutii. Discutam intens in prezent despre copil, copilul in sus, copilul in jos, mama in sus, mama in jos, rolul tatalui, educatie blanda, etc. Suntem aproape la antipod fata de invatamintele unei generatii care inca nu s-a stins si care ne priveste cu uimire scandalizata de multe ori, prevestindu-ne ca dam lumii o generatie de loaze obraznice. Care nu vor sti de frica si implicit de respect (cumva, in anumite mentalitati, respect e atunci cand ti-e frica sa nu ti-o iei ), care nu vor fi in stare sa faca nimic, care ne vor lasa sa murim pe drumuri, care vor muri ca niste larve fara sa isi poata asigura traiul. Sau ca niste avortoni.

Ce trebuie sa realizam, inainte sa intindem degete acuzatoare pentru parintii de decretei, catre mamele fara voie, catre tatii accidentali ai multora dintre chiar noi, poate, este anvergura proiectului de sporire a natalitatii. Ca pe langa interzicerea avorturilor s-a interzis si contraceptia. Actul sexual era fix ca si acum, deseori solicitat, cerut ca dovada de dragoste in cuplu si impus ca norma conjugala, atunci cand nu venea din pura dorinta si necesitate fizica. Atata doar ca lipseau pilula, prezervativul, steriletul. Viata sexuala intrase complet sub auspiciile statului; existau medici ginecologi in fabrici si uzine, care efectuau controale lunare obligatorii si tineau o evidenta a menstruatiilor si ovulatiilor angajatelor.  Documentarul vorbeste si despre aceste lucruri; si inainte sa deschidem guri acuzatoare si sa latram "ti-a placut sa te futi", ca miile de asistente care au maltratat atatea femei care au nascut vreodata, sa intrebam poate pe vreuna din aceste femei. Eu am intrebat.

 Penurie de alimente si medicamente; sali de alaptare; mame intarcand la 2 luni, medici pediatri care de altfel inca ne mai bantuie cu horcaielile lor, sfatuind intarcatul la 4 saptamani si diversificatul cu "fainos" si mucilagiu de orez la 2 luni. Sali de nastere traumatizante, cu comportamente care persista chiar si acum, la aproape 50 de ani dupa. Mame intrand in campul muncii dupa 3 luni. Copii lasati la bunici cu anii. Suna cunoscut? Suna. Si consolarea indarjita ca "dar eu am crescut asa si uite-ma". Si uita-te ce? Niciodata nu am inteles daca din acest unic argument, de prezentare a propriei existente, ar trebui sa desprind ori niste standarde teribil de joase ori o speranta disperata ca poate-poate voi minti intr-un glas cu cel / cea care mi se ofera cu o jignitoare aroganta drept etalon al normalitatii.

Pe mine m-a surprins si socat mereu sa aud femei de 50, 60, 70 de ani vorbind cu lejeritate despre 4,5,6,7 avorturi ca si cum ar fi vorbit despre scos niste bataturi mai dificile. Spunand cu usurinta "l-am dat afara", de parca ar fi scos o pisica in pridvor, si nu un copil rupt de viu in bucati afara din ele. Nu ma indoiesc ca sunt femei care din cine stie ce motive sau lipsuri personale fix asa privesc avorturile, pentru ca si acum, in 2013, cu toate mijloacele contraceptive sub nas si inca multe dintre ele accesibile sau gratuite categoriilor sociale defavorizate, sunt inca femei care privesc avortul drept singura metoda contraceptiva. Am cunoscut si eu cateva. Nu ma refer la accidente, nu ma refer la am uitat, n-am stiut, s-a spart, ci la un mod de viata, fac sex 4 luni, raman, merg la cutare "sa ma rezolve", fix cum merg altele la epilat, stau pe bara 2 saptamani, o iau de la capat. Parca si-ar tine chiureta langa penseta. Pastile nu iau ca se ingrasa. Prezervativ nu pun pentru ca barbatul refuza sa futa intr-un cauciuc. Am auzit si de un caz in care o femeie a incercat sa inghita un prezervativ. Am citit o postare in care un tanar adolescent intreba cat timp sa mai ia pastile cotraceptiva ca sa isi faca efectul. Deci nu vreun amarastean intr-o coliba in Urlatii de Vale, un tanar domn cu un cont pe Softpedia parca. A aflat cam tardiv ca partenera era cea care trebuia sa le ia.

Ignoranta, nepasare, cruzime. Dar si o anumita atitudine negativa fata de copil, si aici vreau sa ajung.
Ia mult, mult de tot pentru ca o intreaga natiune sa ajunga sa priveasca cu o detasare rece copilul sau la extrema cealalta, cu o patima belicoasa, cat mai dornica de acceptare publica, de "cupilu mieu!". Faptul ca in atatia ani s-a ajuns la a se vorbi in mod curent despre copil folosind termeni ca "problema, povara, bolovanul, beleaua" nu e normal si e o consecinta a unei traume imense la nivel de constiinta nationala. Fortati la reproducere in masa, romanii au recurs la infanticid in masa. Si cumva au gasit vinovat copilul de asta. Partidul nu, femeia nu, ca se supune barbatului, barbatul nu, pentru ca fuck you, that's why, cine mai ramane? Copilul.

Florin Iepan subliniaza, in unul din interviurile acordate:

"Şi mai are un mesaj filmul. El arată lipsa totală de solidaritate a bărbaţilor din acea perioadă cu soţiile şi iubitele lor. Au acceptat această dramă trăită în surdină de femei. Au acceptat ca ele să fie controlate lunar ca să se vadă dacă sunt sau nu gravide. Au închis ochii la încercarea lui Ceauşescu de a le transforma în nişte maşini de făcut copii. Şi pentru că au fost complici suntem azi o societate primitivă, o lume a bărbaţilor." 

Intre timp, lumea s-a mai schimbat nitel, nu mult dar macar carmeste capul intr-o directie mai corecta. Insa sunt de acord, in principiu, cu afirmatia de mai sus. Cand s-a intamplat ca eu sa intreb femei in varsta, mi-au spus pur si simplu ca barbatii nu tin cont de calendar si de perioada fertila - calendarul era macar, cat de cat, o metoda imposibil de controlat de partid - ci de propriul chef. Si ca atunci cand "ramai", contributia de asteptat ar fi ca el sa ofere bani sa te ajute "sa scapi de problema". Cam atat. O infioratoare mutilare a rolului tatalui, din intemeietor de familie si partener responsabil de cuplu, in simplu copulator si contribuitor financiar la avort.

Decretul acesta infiorator a creusit sa mutileze pe termen cine stie cat de lung conceptiile noastre privitoare la femeie, barbat, sexualitate, copil, familie. Copilul era de multe ori accidentul dintre doua avorturi. Femeia gravida era de multe ori vinovata de neglijenta prin care a permis ca asa ceva sa se intample. Medicul putea sa fie omenos, sa ucida din omenie, sau sa nu fie omenos si sa refuze. Sexualitatea, fie in cuplu fie in afara sa, a devenit ceva ilicit, vinovat, blamat, blamabil.

Si cred ca asta a ajutat cumva si la cladirea unei generatii de parinti frustrati, cautand vinovati, si de copii crescuti si cu cheia de gat dar si cu celebrele palme la cur. Nu spun ca asta ar fi singura cauza, dar e destul de evident ca intreg la cap e cam greu sa iesi din asemenea experiment hidos, care s-a intins pe atatea decenii. Odata implinita norma, mama trebuia sa revina in campul muncii. Stiu ca acum majoritatea statelor dezvoltate revin tot pe la 2-3-4, hai 6 luni la munca. Mie mi se pare tot nenatural asta. Poate o fi necesar, poate de aia au succes, dar e nenatural. Facut in sila, nascut din greseala, crescut de bunici pensionati la 50 de ani, carat prin tabere, invatat de mic ca "patria e mama si tovarasul Ceausescu tatal".

Eu cred ca in monstruozitatea decretului acela gasim raspuns la multe, multe intrebari pe care acum ni le punem despre felul nenatural in care inca ne raportam la copil. Despre nastere, tratata ca o consecinta a promiscuitatii sexuale a femeii, sau cel putin asa se intelege din indemnurile care inca mai rasuna in salile de travaliu de stat "tipa cum tipai cand te-a futut, acu nu-ti mai place?" . Despre copii, ca o complicatie nefericita a vietii, ca o piatra de moara in calea dezvoltarii individuale. Despre elevi, ca despre celebrele loaze obraznice care trebuie sa invete respectul. Despre acceptul mai mult decat tacit, chiar incurajat, al faptului ca eram batuti multi dintre noi zilnic la scoala. Despre aratatoare care umflau palmele, despre capete de tabla. Despre faptul ca Bereanda probabil nici acum nu intelege ce-a gresit si ce mare branza a facut, ca doar rezultate erau. Despre dificultatea unei mame prin eroare, despartita la 3 luni de copilul sau, copil vazut in weekenduri si concedii fugitive, de a iubi si de a se ierta pe sine. Despre faptul ca imediat dupa revolutie, cuvantul "handicapat" a devenit brusc o insulta, un termen peiorativ, intr-atata incat acum este evitat. Despre lagarele de exterminare ale copiilor cu deficiente din comunism. Despre atrocitatile din orfelinatele denumite cu un eufemism odios, "leagane".

Presiunea comunismului e inlocuita in prezent de simpla cutuma sociala; din fericire nici pe departe atat de puternica cat sa impuna cu tot dinadinsul reproducerea, dar suficient de insistenta incat sa faca oamenii fara copii sa se simta exclusi sau vinovati. Fie ca nu vor, fie ca nu-i pot avea, oamenii fara copii sunt in mod constant hartuiti si intrebati de cei din familie si in special de cei varstnici. Putin cam ipocrit, as zice, din partea cuiva care si-a bagat in uter de la sarme pana la clisme cu lamaie pentru a se descotrosi de dragalaseniile pe care acum le imputa altora. Daca eu as lua la rost o babuta care in 1970 era in floarea varstei si as intreba-o unde ii sunt cei 15 copii pe care trebuia sa-i fi avut vii, sunt insensibila si cruda. Daca hartuiesc o femeie sau un cuplu, acuzandu-i de egoism si infantilitate, se cheama ca incerci sa ii ajuti sa se maturizeze. Hai fuck off.

Cumva din toata aceasta ecuatie a crimei si ororii, am scos copiii vinovati. Nu spun ca inainte am fi fost fix miezul dulcetii in relatia parinte-copil. Nici un decret n-a dus la nasterea calului Balan din povestirile lui Creanga, la cultivarea bataii si umilirii ritualice. Nici o lege nu a impus proverbialele "unde bate mama creste" si "eu te-am facut, eu te omor". Lipsa de respect fata de copil, privirea sa ca pe un animal mic, ce trebuie batut si tinut in frau, e o consecinta a primitivismului, un atavism al unor timpuri aproape amorale care probabil nu tin nici macar de granitele vrenei tari sau culturi. Descoperirea unor triburi care nu cunosteau pedeapsa corporala si care isi purtau copiii legati la piept a starnit aceeasi consternare si rumoare in tari de pe continente diferite. Indulgenta, alaptatul la cerere, contactul fizic au fost si sunt inca considerate dovezi de slabiciune si primitivism, tiganii jenante si vag promiscue. Deci nu e musai de la noi. Nu doar noi avem buba.

Insa decretul 770 a schimbat felul in care noi, romanii, ne privim astazi parintii. Felul in care ne privesc parintii pe noi. Felul in care femeile isi privesc sotii, felul in care barbatii isi provesc sotiile. Felul in care ne raportam la nastere, maternitate, copilarie. Acest genocid colectiv, sufocat de vina propriei monstruozitati, si-a cautat in loc de iertare noi vinovati. Si in mod absurd si trist, i-a gasit in victime.


7 comments:

  1. Si eu care am invinuit-o in sinea mea pe mama toata viata ca din cauza egoismului ei (ca a mai vrut un copil), fratele meu care trebuia sa fie cu doi ani mai mic a murit la nastere, cand mama avea niste probleme de sanatate care nu-i prea indicau facutul de copii (si eu am fost facuta "la risc"...). Poate ca din lumina asta, n-a vrut chiar ea sa mai faca unul... Acu m-am oprit cu totul sa consider lucurile intr-o alta lumina. N-am stiut niciodata multe de "decret", cumva subiectul m-a ocolit, dar poate ar fi trebuit sa vad filmul si sa citesc articolul tau mai devreme... Cutremurator...

    ReplyDelete
  2. Subiectul e mult mai larg de atât, din păcate. Ceea ce s-a întâmplat la noi ar putea să aibă si alte conotații, despre care nu știm sau ne ferim să discutăm. În aceeași perioadă de timp, în SUA se discuta încă de eugenie, selecția artificială a indivizilor superiori genetic, un program început înaintea naziștilor (care se pare că s-au inspirat de la americani în privința asta). Istoria este scrisă de învingători și adevărurile neconvenabile sunt ocolite.

    Apoi ar mai fi și teoria controlului demografic, care are un impact puternic asupra unei națiuni. După generația baby-boom din anii '50, natalitatea în toată Europa a început să scadă. Prin anii '60 începuseră preocupările pentru susținerea fondurilor de pensii în condițiile în care tot mai puțini copii se nășteau. Soluțiile au fost diferite: occidentul a deschis ușile emigrației (Franța cu magrebienii, mult mai târziu Germania cu arabii și turcii, Marea Britanie cu indienii și pakistanezii), socialismul a adoptat soluția natalității forțate. Ambele căi au produs drame - cele de la noi sunt poate mai ușor vizibile și decontate mai repede, cele din occident se vor deconta mai târziu când populația musulmană va deveni suficient de numeroasă ca să înceapă să facă regulile în țări cu tradiție creștină.

    Să nu mă înțelegi greșit: ceea ce a făcut comunismul în privința asta este incalificabil la nivel individual și absurd la nivel național. Dar cred că Napoleon a spus că uneori ceea ce e odios la nivel individual, poate fi grandios la nivel de națiune. Asta e adesea scuza celor care decid astfel de măsuri. Nu e cazul de față, dar morala e că istoria e crudă. Privind tabloul de ansamblu, în derularea istoriei, ne putem da seama că astfel de idei pot reapărea, într-o formă sau alta.

    ReplyDelete
  3. Poate daca...
    poate daca conceptul de natiune s-ar duce dracului, s-ar mai trezi si lichelele sa reactionezela stimuli mai"umani"...
    poate daca "romanii" ar fi avut coloana vertebrala nu s-ar fi ajuns la asta...
    poate daca invatau sa se futa in cur...

    ReplyDelete
  4. Foarte deschis articolul. Am invatat mult citindu-l, multumesc Karioka. Uitandu-ne inapoi, nu pare ca au fost vremuri prea roz. Privind in ansamblu, in derularea istoriei, ai perfecta dreptate.

    Poate nu are legatura, dar nici vremurile care se arata nu sunt foarte roz tot la nivel de ansamblu...ca tot vorbeam de planuri mari. un articol interesant pentru mersul lucurilor pe viitor - poate subiect de reflectie.

    Un articol de ieri:
    http://www.economist.com/blogs/democracyinamerica/2013/05/keynes

    Cu bine!

    ReplyDelete
  5. stiam de astea. Din diferite surse. Stiu si mai multe orori.

    Asta cred ca e o cauza pt numarul mare de cancere la femei acum: sexualitatea distrusa, natalitatea deformata...

    ReplyDelete
  6. De cand am deschis articolul asta l-am citit deja de fro 4 ori, doar eu singura, fara a mai pune la socoteala de cate ori l-am dat altora sa-l citeasca, incepand cu propria mea mama de la care stiu o parte din lucrurile astea. Fiecare cuvant e adevarat si bine gandit si pus la locul lui. Iti multumesc pentru cate mi-ai aratat...

    ReplyDelete
  7. Da, e întîlnirea cu adevărul, cu forma desăvîrşită, cu un conţinut dureros de precis.

    ReplyDelete

Facebook

Popular Posts

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (10) adoptie (2) AION (2) ajutor (10) alaptare (3) alimentatie (11) amintiri (17) animale (4) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (6) Cai (1) caini (16) capot (1) carti (3) carti pentru copii (3) cărți traduse (4) coada-coada (1) concediu (6) concurs (3) condus (2) copii (71) coruptie (5) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (15) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (7) film (7) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (3) gaming (3) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) Ioana Neagu (1) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (14) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (18) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) pisici (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (10) religie (6) ring-sling (2) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scoala (1) școală (1) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) Spectra 9+ (1) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (6) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (79) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (8) wow (1) WTF (28) www.davidkinsella.com (1)