Când nu sunteți acasă

Dragul meu,

Blogul ăsta a debutat acum mulți ani pe un forum acum mort și îngropat, cu un fel de scrisoare adresată ție. De atunci ne-am mai potolit, îndrăgostit, liniștit, dar din când în când tot îmi vine să-ți mai scriu. Dacă tot mă ai în RSS feeds, măcar să citești și ceva dedicat ție.
Azi nu sunteți acasă. Tu ești în mașină, conduci ca nebunul melcul, prudent și înțelept cum ne dorim eu și maică-ta. Iar eu, din cauză că ăștia de la grădiniță fac dezinfecții mai ceva ca blocul operator de la Bagdasar, a trebuit să lucrez azi de acasă.
 Vă iubesc foarte mult, să știți. Pe amândoi. Dar doamne, ce dimineață minunată e asta în care nu sunteți acasă. Tu mai stai singur, cu turele tale de noapte și după-amiază, dar pentru mine solitudinea casnică a devenit o închipuire morganatică.
Și ce fac eu acum că sunt de capul meu, că nu mai aud nici un mami, nici un Ina, nici un unde, nici un vino?
Well. Niște chestii complet plictisitoare.
Moșcăi la un task pt muncă în timp ce fierb niște ouă. Amândoi detestați alimentele noi, așa că decât să mă enervez văzându-vă strâmbăturile, mai bine gătesc pentru mine. Azi am în meniu ouă umplute. Cu maioneză, ton, măsline, ficat, ceapă verde, castraveciori. Nu toate deodată, evident. Știu că-s aperitive - nu mă interesează. E ziua de solitudine în care pot mânca aperitive la cină și supă la micul dejun. Mai știu și că v-ați strâmba precaut la orice nu face parte din cele 6-7 feluri pe care le co
Pe aragaz mai sunt și vreo 15 kile de supă (baza de mâncare, elixir de răceală și pătură comestibilă pentru suflete anxioase), de răcit și congelat.  Mă îngroziți când vă fofilați printre picioarele mele când manevrez mase mari de lichid clocotit. Iar câinele NU intră în bucătărie când ești tu plecat. Na. Nici măcar nu încearcă.
Încerc să mă uit la un film, la altul, la al treilea, dar ma plictisesc toate. E o senzație bizară.

Aștept să veniți și să vă aud vocile, una sonoră, mică, impetuoasă, alta joasă, tandră, calmă. Mi-e dor de voi, ce-i drept.
E uimitor de multă liniște. Deocamdată nu-i rău deloc. Deci așa îți petreci tu diminețile, hă? În liniște. Not bad, mister, not bad at all.


Later edit:
Alex întreabă de tine într-una.
Am aflat că ți s-a stricat nu știu ce la mașină și chiar ai mers ca melcul. Ei ca să vezi.
Am făcut mult, mult prea multe ouă umplute.
E frig afară și nu prea vreau să scot câinele, dar n-are cine.
Un pat de 2 metri lățime e destul de dezolant în condițiile astea.
Ok, în mod oficial mi-au ajuns cele câteva ceasuri de solitudine și pace. E urât când nu sunteți acasă.