Top 3 tampenii pe care am fost cat pe-aci sa le fac

1. Era sa-mi iau cal

Abia incepusem lectiile de echitatie de fapt. Nivelul meu n-a trecut niciodata de cel al unui vesnic incepator sovaielnic. Si nici n-o sa treaca, daca nu dau peste vreun zacamant de gaze naturale sau ceva sub casa. Oh wait...scrap that.

In fine. Am inceput niste cursuri de echitatie pe o domnisoara iapa. Tanara. Plictisita. Ambetata. Ca orice domnisoara, avea toane. Batea cu piciorul in pamant, sarea ca la pogo si se enerva din orice. Doar ca nu era o domnisoara de 50j de kile, era bartai animalul de juma de tona. Cu mine clantanind de frica pe spatele ei.

Se da un cal cu lameness issues si temperament cam capricios. Se da si o chirie stupid de mare la boxa. Se dau si niscaiva cheltuieli de intretinere si medicale. Se dau si niste elevi care ba vin ba nu vin. Rezulta o mare gaura in buget. Se cauta o solutie, anume o fraiera sentimentala ca mine, fireste.

Stiti de tehnica de vanzari "puppy-dog"? Merge, e imbatabila. Era cat pe-aci sa mearga si la mine. Se refera la:

"A customer is in the pet store with a child who is begging for a puppy. Not at all sure this is such a great idea, or perhaps not sure if this particular puppy is the right fit, the customer will not commit to the purchase. The savvy salesperson offers to let them take the puppy home for a few days, assuring the parent that the puppy can be returned, no questions asked, and a refund cheerfully given if they decide they don't wish to keep it."

Nu, domnul antrenor-antreprenor nu mi-a pus calul in brate, dar a sugerat niste "bonding", adica m-a lasat de capul meu cu calul de capastru sa ma invart prin baza, prin boxa, sa o mangai, sa alea alea. Iapa fiind de altfel deosebit de receptiva si blanda oriunde dar nu in manej.

And it fucking worked. M-am intors acasa jelind dupa ochii negri si expresivi ai domnitei arabe cu coama in flacari. Propunerea lui stapana-su era catastrofala si totusi mie imi parea cea mai buna idee a secolului: iti faci matale un credit, cumperi juma de cal, deci devii coproprietara, platesti SI jumatate din cheltuieli (boxa, fan, medic, dracu stie) si eu iti dau lectii gratis, plus, poti sa vii sa o vezi cand vrei, incaleci cand vrei, pleci cand vrei.

Apreciez enormul tact al lui barbatu-meu care mi-a reamintit prudent, printre valuri de exclamatii entuziaste si oftaturi, ca:

- pot sa vin cand "vreau" e tot maxim de 2 ori pe saptamana, nu as putea fizic ajunge mai des acolo
- daca o masina intra intr-un stalp, ii schimbi partea botita. Daca domnisoara iapa paseste stramb sau da in colici, te-ai cacat in ei 3000 euro (sau 2500, ca nici nu mai stiu cat era jumatatea mea de cal ) si ai ramas doar cu un morman de rate.
- coproprietaritul asta pare mai degraba sa ma umple de obligatii dar sa ma lase fara cine stie ce drepturi. Decid aia sa o duca la competitii? Acolo o duc. Decid sa o dea la monta? La monta se duce.

Ma rog, dupa ceva ezitari si calcule, bruma mea de ratiune ramasa m-a indemnat sa fac pasul corect, anume sa ma feresc ca de dracu de domnul antrenor si de iapa sa cu potential sentimental letal.

2. Era sa plec in Dubai fix cu cateva luni inainte de criza

Fac parte din oamenii pentru care jobul e doar un mijloc de a face rost de bani. Si la un moment dat mi-a traznit prin cap ca vreau musai sa mergem in Dubai / Quatar / ma rog, emirate. Era fix inainte de criza. Ploua cu job recruitments. Beneficiile erau fabuloase. Ma refer la "employment benefits". Diversi prizariti care in tarile lor de bastina stateau cu chirie si mancau la caserola primeau casa, masa, masina si plaja moca tot timpul anului. Extraordinar. Acolo mergem, acolo e de noi, am decis eu.

Iarasi a intervenit sotul meu, care n-avea de unde sa stie ce val va veni peste intreaga economie a Dubaiului  - si a lumii, noah- dar a insistat ingrozit pe ideea ca:

- e un deșert. Indiferent de cate aparate de aer conditionat si-au instalat.
- noi suntem atei
- ei nu. dimpotriva.
- ma rog, multe alte argumente pe care le puteti deduce singuri. Spicuiesc din memorie "nu vreau sa-mi taie unul pula pentru ca am aratat cu degetul spre slapii lu nevasta-sa". Ma rog, exagera de dragul argumentatiei, but you get the point.
- citat si oferit linkuri cu paispe mii de cazuri de expati ajunsi in parnaie, violati, arsi, batuti etc pentru chestii care in lumea astalalta de multe ori n-ar fi nici macar vreo ofensa.

Nimic. Mercantila din mine a declarat ca acolo mergem, eu imi depun CV-ul, am si depus, m-au si sunat, apoi a venit criza si s-au dus in cap. Si odata cu ei si ambitiile mele. Acum cica s-au redresat, i-au rascumparat fratii mai bogati si mai petroliferi.

3. Era sa-mi pun silicoane.

Pur si simplu m-am decis ca ar fi o idee fabuloasa. Cum IARASI sotul  - vedeti, aceasta constanta din viata mea, un fel de frana de mana sau creier portabil - a declarat ingrozit ca i se par ...ma rog, nu detaliez sa nu-mi jignesc cititoarele siliconate - i se par nu pe gustul lui, am declarat ca mi le pun pentru MINE. Deja sunasem chirurg, etc.
Dupa care au venit sarcina si copilul si niste dotari de nu mai incapeam pe nicaieri de ele. Cand mi-am incetat functia de milk-vending machine am ramas cu suficient cat sa nu-mi mai arda de implanturi. Si de fapt mi se schimbase si parerea de sine despre mine. Inainte de copil ma vedeam dragutica. Dupa copil - bitch, I'm fucking fabulous.
 In momentul de fata ma felicit cu doua maini ca NU am ales totusi sa fac operatia respectiva. Arata fabulos uneori, da, dar uite ca nu era nevoie si nu stiu, ma gandesc ca e posibil sa fie destul de incomod / dificil uneori, mai ales pentru cineva care are de gand sa mai faca copii si sa-i alapteze. Zic si eu.

Cam asta ar fi un top 3 al tampeniilor pe care eram cat pe-aci sa le fac. Exista si un top 3 al tampeniilor pe care le-am facut deja, dar cred ca pe ala il tin pentru mine.