Al doilea concediu in trei

A fost perfect. Vremea a fost excelenta, contrar previziunilor bizare afisate pe internet. Telefonul nostru ne anunta ca e "partly cloudy" in timp ce deasupra noastra cerul era senin si albastru ca florile de miosotis, sau ca ochii unui surprinzator de chipes vanzator de porumb fiert. Pana si sotul a remarcat "chiar ma, ce ochi avea ala". Din pacate eu porumb fiert nu poftesc si oricum, dupa doua zile l-a inlocuit o doamna cam nefericit inzestrata de natura la capitolul nuri sau temperament. Meteorologia era destul de lela si pe la televizor cred, pentru ca am auzit o doamna bagandu-si cu naduf ipotetice madulare in previziunile lu' Razvan si Dani.
Am fost primiti in gazda de fratele unui prieten, intr-o casa nemaipomenit de bogata in carti si tablouri. Am citit cam o carte pe zi, aproape fara alegere. Am regasit volume si editii demult uitate, din copilaria mea. Locuinta a unei regretate actrite, pastra in fiecare colt un fragment din ea, un ecou al unei fiinte blande, cochete, iubitoare de cultura, carti, tablouri, mancare buna si oameni frumosi.

 Cu acceptul tanarului sau proprietar, recomand casa respectiva, daca ati prefera sa locuiti intr-o casa curata, spatioasa, frumoasa si linistita in locul unei camere impersonale de hotel, cu neajunsurile aferente uneori. Dar numai daca sunteti cumsecade si nu porcaiti pe unde treceti.
Copilul a fost minunat, a avut doar momente de scartaiala, in rest a dormit lemn, a mancat mult mai bine ca acasa, intarindu-mi complexele cu iz de certitudine cum ca as fi o gospodina jalnica, a socializat intens si ne-a facut capul calendar sporovaind si interogand constant. In mod bizar, desi nu mai pastrez nimic din accentul oltenesc, Alex intreaba pe limba lui Tomsa Voda "ci-i acolo?" si se mira pe a lui Moromete "iete-acolo! iete-te acolo! ititi!" . Pentru a completa tabloul, scoate cand se mira uneori si un "ioooi" care ar umple de mandrie inima unui ardelean.

Apartamentul in care am locuit e chiar langa plaja Modern, de a carei existenta habar nu aveam dar la care am sa revin pana se face copilul asta suficient de mare cat sa se care singur la mare, in locatii mai alese. E excelenta pentru familii cu copii mici si de altfel 70%  astia eram, segment majoritar, cu babetici, colaci in forma de girafa, forme de nisip si alte tampenii pe care aveam sa le constatam inutile la 14 minute dupa cumparare, nelipsitele banane si sticlute cu pai si ici colo un slip mititel.
Apa e foarte mica si copiii mai marisori ar avea de marsaluit pana hat incolo la geamandura pana sa fie pusi in pericol de adancimea sa. Nu sunt pietre, nu sunt scoici, nisipul e fin.





 Preturile erau ridicol de mici, sezlong 10 lei, ciorba 5 lei, meniu 2 feluri vreo 13-15. Mancarea ok. Am mai mancat si prin oras, mie una nu mi-a placut mai nimic (dar umple burta) in afara de un mic dejun englezesc surprinzator de copios, la ceva care nu mai stiu cum se numea. London Pub parca. O portie generoasa de fasole, 2 ochiuri mancate de Alex spre insistentele de altfel ok ale chelneritei cu picioare de gazela care dorea sa ne reaminteasca cum ca nu e bine sa manance un copil ochiuri. N-o fi, dar daca tot mananca doar oua sau ciorba si ciorba n-aveau...de altfel mananca doar galbenusul, care nu ar contact direct cu uleiul - sau ma rog asa ar trebui teoretic, in cazul ochiurilor moi. Portie zdravana de bacon, rosii cherry si niste carnaciori minunati. Excelent totul, 18 lei.

Tot n-am invatat sa inot si nici macar n-as fi avut cand, ca amandoi in apa nu prea puteam intra, trebuia sa pazeasca totusi careva copilul si bagajul. Apropo de pazit, foarte liniste pe plaja Modern, cocalarism absent, vanzatorii de namol si mai stiu eu ce erau sporadici si nu racneau, muzica nu surzea, ce mai raiul familistilor.

Ne-am plimbat si pana in Mamaia unde ne-am intalnit cu Miruna si cu Matilda, delicios de calina si lipicioasa, ne-am dat cu telegondola lui Mazare impreuna cu alta familie, mare entuziasm si mare succes pentru Alex, am plimbat un Alex cam banuitor si distrat pe un ponei rotofei (15 ron tura), ne-am ingramadit intr-un mare furnicar de craci, slipi si gogosi pe faleza, am incercat cu tot chipul sa gasim inainte de asta autobuzul supraetajat care sa ne duca in Mamaia, ocazie cu care am constatat ca astia de la RATConstanta nu si-au mai updatat siteul de milenii. Statia cica era in piata Ovidiu. Am ajuns dupa un marsaluit intens in piata Ovidiu, din care mai ramasese doar Ovidiu si nici el nu arata prea sigur pe termen lung, inconjurat de mormane de moloz, praf, tarnacoape si buldozere. Ne-am ratacit pe un hatis de strazi prafoase si care in constructie care in daramare (prilej de amara constatare ca peste tot se repara heirupist si in cel mai prost sezon posibil ) si intr-un final ne-am intors acasa extenuati. Cand colo, statia era mult mai aproape, mutata fiind de hat timp, dar de unde sa stim, daca Mazare's minions sunt probabil ocupati sa cante imnuri imbracati in balerine mov sau mai stiu eu ce. Am admirat din tot sufletul meu Constanta, expediind observatiile de altfel juste ale sotului meu, care imi intrerupea visatul la un trai idilic in urbea maritima cu trivialisme pragmatice de genul:

- totusi suntem in partea veche a orasului, culta, cu teatre, cu blocuri nedemolate de Ceasca, mare, faleza
- o fi idilic, dar cand vine iarna si tot orasul devine un patinoar zburlit de furtuni de nisip inghetat, se duce reveria
- probabil jumatate de oras prospera doar in sezonul turistic si pe cat de prolifice sunt tarabele si micile afaceri vara, pe atat de trist o fi iarna sau primavara.
- ce dracu sa facem in Constanta?

Am admirat monumente, statui, teatre, am confundat un releu de telefonie cu un minaret (deh, daca nu vrea domnul Karioka sa-si poarte ochelarii...) si ne-am cacait mult sa realizam ce dumnezeu o vrea sa fie o statuie anume:


dupa care am cedat si am citit inscriptia explicativa care ne-a lasat si mai in ceata, din care am iesit onorabil declarand ca arta e complexa si are multe, uh, fete.




 Sau multe picioare. Dar rareori cuc.


Am citit, am dormit, ne-am prajit (cat pe-aci sa ne ardem dar am evitat asta tapetandu-ne cu crema mai ceva ca tavile de cozonac) si am revenit acasa odihnita si bine dispusa. Mare lucru, pentru ca de obicei ma intorc dupa concediu cu nervii prastie, obosita si iritata. Deci per total, un concediu excelent.