Stai, STAI, nu inchide, stai macar sa-ti zic pentru cine si de ce.
Pentru cine strangi banii?
Pentru Andrei si Teo. Incercam sa le luam o casa. Deja s-au strans vreo 9000 de lei intr-o incercare precedenta. Nu mai e mult de strans, zic eu. Nu vor vila in Cartierul Francez, vor sa cumpere casa in care stau acum provizoriu. Si fiind o casa in comuna Gogosari , valoreaza vreo 20.000 de lei.
Cine-s astia? De ce n-au casa?
Doi copii de 8 si aproape 4 ani. Sunt crescuti doar de tatal lor. Casa nu mai au pentru ca le-a luat foc. A ars toata.
Pai mama unde e?
Mama nu e, a plecat. Nu stim unde, nu stim de ce. A plecat cand tatal n-a mai castigat la fel de bine in constructii.
Tatal munceste acum cu ziua. Ii creste cum poate el mai bine. Au aflat de ei oameni si au ajutat. Insa un mar, o hainuta se mai gasesc, dar case in plus n-are nimeni in buzunar. Asa ca incendiul le-a cam sters sansele la o viata buna.
Eu m-am alaturat unui grup de oameni care doresc sa stranga fonduri pentru ei.
Asta e pomul nostru:
...sau poate se vede mai bine aici, desi era in draft-mode:
Jur ca n-am realizat ca se va vedea atat de spalacit la pozat. Acu, pe de alta parte, nici eu nu-s vreun Michelangelo. Hai sa ma apuc sa explic ce-a vrut autorul (autoarea, adica io) sa zica in opera:
In centru e un pom, nu stiu exact de care, fructifer in tot cazul. Prefer cais.
In jurul lui chipurile, dar nu stiu sa desenez 3D, suntem noi. Eu ma hlizesc in partea dreapta a copacului, ingenuncheata oarecum in pozitia calusarului, cu o mana (cu prea multe degete,dar stiu ca voi sunteti finuti si o sa va faceti ca nu ati vazut asta) pe trunchi. Alex e MARE , de partea ailalta a copacului. Pe dupa copac, reflectand fix caracterul sau de hatru, consortul meu, Dl Karioka, se iteste curios. Fix asa e si in real life, jur. Parca s-ar baga, parca nu s-ar baga, parca s-ar uita, parca nu. De partea cealalta, cainele nostru va incurajeaza si el sa ne cumparati pomul. Nu l-a marcat inca, nu. In rest, ramuri, frunze si vreo doua degete de-ale lui Alex.
In prima instanta pomul trebuia facut in intregime de Alexandru, dar cum el are 2 ani, entuziasmul a depasit un pic limitele copacului si foii si chiar si mesei de lucru asa ca in loc de copac a pictat toata sufrageria. Si ma jur ca as scoate-o la mezat, dar stau in chirie si nu pot.
oricum, si acesti pomi foarte, uh, deosebiti, va stau la dispozitie daca donati pentru casa lui Teo si Andrei.
Donatiile se fac in contul RO52VBBU2587UN3555702701 Volksbank, sucursala Unirii, deschis pe numele Margarit Miruna Mihaela si va trebui sa specificati la detaliile depunerii pomisorul preferat.
Al meu se cheama "Pomisor cu familie". Self-explaining.
Daca nu vreti sa dati bani pe asa ceva, vedeti ca mai sunt altii mult mai frumosi (oricare dintre ei). Insa va reamintesc ca nu ma rog de voi sa dati bani pe-un copac pe hartie ci pe o casa pe pamant, pentru trei oameni intr-o situatie dificila.
(Margarit Miruna Mihaela e fata buna, nu fuge cu banii, ii are pe ai ei , garantez, etc, om serios, serviciu, casa , alea alea, a mai organizat evenimente caritabile si nu e cazul sa va temeti de / pentru ea. )
Evenimentul are loc si aici:
Facebook- Un pom pentru o casa
Multumesc mult.
K.
0 comentarii:
Post a Comment