Paranoia materna

Eu cand e sa imi amintesc de copilaria mea petrecuta 85% la tara in Oltenia (am avut parinti ocupati, cu joburi pana la ora 15:00, nu aveau cand, ma-ntelegi), evoc amintirile cam in aceste repere:

 - soare
- caisi
- fluturi
- zambete
- libertate
- pace
- sanatate
- libertatea de a ma murdari si de a manca ce imi tuna
- alergat, catarat, ascuns, fugarit
- legume din gradina
- duminica in fata portii, printre babele insirate la barfit

Frumos, nu?
E, cand vine vorba de Alexandru la tara si de faptul ca vrand nevrand in august nu avem unde il lasa si va ajunge in idilicul spatiu rural (noroc ca n-au vandut socrii casa de la tara), ma gandesc cam la:

- insolatie
- dizenterie
- fracturi
- tetanos
- raie, rabie
- apa cu nitriti
- Rascoala si Ion, de Rebreanu
- stirile de la ora 5, 3, 2, 1 si reluarile lor
- dieta dezechilibrata bazata pe dracu stie ce porcarii de 1 leu cu Euri si alte chestii cancerigene
- apendicita, peritonita, otita, bronsita

Cat mai e pana in august? O sa lungesc listele astea de o sa le fac papirus.
Dar da, o sa mearga la tara.
Si o sa ii fie bine si o sa se juleasca si o sa se parleasca si o sa rontaie prostii si o sa sparga chestii si totul va fi bine si eu o sa tropai pe loc la telefon si uite-asa incet incet, papucii maica-mii incep sa-mi vina mie.