Un fleac, l-au huiduit.

M-am laudat in doua postari consecutive ca n-am televizor si in a treia am ocazia sa ma si felicit. Nu m-as uita zilele astea nici de frica. Citesc chestii scrise de oameni care au vazut, s-au uitat, si imi repugna doar ecourile la a doua mana. Asa cum ti se face greata cand iti povesteste cineva de o musca gasita in supa.
Ce-am inteles eu din ce am citit si mi s-a povestit:
A murit Sergiu Nicolaescu, pe care eu il stiu drept un foarte prolific regizor roman. Nu stiu daca mai era si monstru sacru, monstru acru sau nu, cunostintele mele in domeniul artelor vizuale sunt mult prea limitate pentru a face asemenea aprecieri.
Tambalaul a pornit de la faptul ca in locul obisnuitului ritual de inmormantare cu schelalau, spagi, popi, burti, tigani, bomboane, coliva, lume multa, poze cu mortul, bani pe ochi si multe alte datine duioase si sensibile ca si sufletul nostru de ciobanas mioritic zoofil, s-a optat pentru incinerare.
Moment in care B.O.R. a luat atitudine. De ce ar lua atitudine un cult religios intr-o tara laica fata de felul in care o familie opteaza sa fie inmormantat (sau nu) un membru al sau, nu inteleg. Nu ne nastem cand vrem pentru ca pleaca medicii in concediu sau ne doresc mamicile Capricorni, asa ca trantim cezariene la cerere mai multe ca in intreaga Europa. Nu traim cum vrem pentru ca guvernul, lenea, UE, ailalti, soarta, banii, viza, inflatia, boala, sistemul. Nici de murit nu putem muri cum ne tuna?
Ok, sa luam de bune argumentele sau mai bine zis somatiile reprezentantilor BOR. Cum ca ar echivala cu sinuciderea procedeul de incinerare, ca gravitate sau in orice caz, echivaleaza cu pierderea sansei la reintrupare eterna sau viata vesnica sau alte mamaligi cu rahat si perje.
Deci cei 'jde mucenici incinerati din calendarul vostru sa inteleg ca se vor infiripa pe lumea cealalta sub forma de matreata divina, cel mult.
Sa presupunem ca sunt doar niste conspirationisti pricajiti cei care au sesizat (cu tot cu mine) ca daca incinerarea devine o practica uzuala, BOR si trepadusii sai s-au lins pe bot de destul de multi bani, considerand tot tambalaul unei inmormantari cu dichis, taxele fara de chitanta, prihana sau numar de inregistrare si tarifele cuviosilor. Nu tu popi, nu tu dascal, nu tu tigan cu trombon, nu tu pom, coliva, colaci, prospape, pomana, poduri, praznic, eventual parastase. Pai ce e asta, ai murit si gata? Fara noi? Nu se poate.
Si cred ca asta a fost si problema boborului adunat sa caste gura. Capacul pus, ah, dar cum sa nu le lasi sa ne uitam la el! Bomboane nu ne dai, praznic nu faci, poze nu ne lasi sa facem cu el? asa mort, vanat verde cum e. Huo, mnezaii ma-tii de necrestina cu prapurele si cadelnita cui te-o pus sa il incinerezi! zise nea Ghio, stergandu-si mucii cu naduf si bagand o cruce mare, ostentativa.

Nu stiu daca am mai mentionat asta, dar mi se pare de o morbiditate incarcata de violenta latenta si prostie distilata sa te duci sa casti gura la mort. Daca citesti in momentul acesta aceste randui si obisnuiesti sa te duci sa casti gura la diversi necunoscuti pe catafalc, sa numeri lacrimile vaduvelor si bomboanele de pe coliva, ei bine esti un mare dobitoc. Esti probabil si mistic, incult, nu mai educat religios ca mine dar foarte superstitios. Te speli rar pe maini si doar accidental printre picioare, faci cruci multe, tii posturi putine si refuzi cu obstinatie sa iti amintesti ca niciunul dintre posturi nu se mai pune daca ai mintit, ai injurat sau te-ai futut in perioada respectiva. Asta explica si capacitatea ta procreatoare de altfel. Daca te blesteama o tiganca intorci si tu cu injuraturi intreite dar undeva, in adancul noptii, si tu si eu stim ca te pisi putin pe tine de frica.
Esti mic, chircit si fricos. N-ai viata, deci o traiesti pe-a altora, cu imprumutul. Lingi articole despre vieti sexuale ale unor fiinte pentru care vei fi vesnic indeziderabil. Aspiri lacom stiri stupide despre oameni in locul carora ai vrea sa fii si obiceiurile lor culinare sau calatoriile lor la munte. Idolatrizezi banii si te targui fricos cu doamne doamne, aprinzand lumanari sub pretextul cererilor de sanatate si smerenie, insa speri, speri, speri ca intr-o zi vei tine si tu doua curve minore pe genunchi, ca Tantareanu. Cand crapa vreunul din oamenii pe care i-ai vazut pe sticla, te duci sa casti gura. Sa te ingramadesti, sa-ti freci coatele, sa holbezi ochii puchinosi la cosciug. Cumva faptul ca ala marele si desteptu' si celebru' e acum ghemuit, galben si teapan iar tu, asta prostul si nestiutul esti viu si-ti iei coate in gura si calcaturi pe bataturi sa-l vezi te umple de un zvac fierbinte dar rusinos. E ca atunci cand in autobuz te freci cateodata de cucoane care miros frumos si te faci ca te leagana tangajul. Ti-e rusine dar nu te opresti. Te uiti si cauti din ochi sotia, mama, fiica, fiul , copilul, intrebi in gura mare "ala e fi-su? ala cu caciula?" , apreciezi ca un geambas in padoc "ce bine se tine baba", apreciezi si  te intinzi sa vezi lacrimi si tanguieli. Te unge pe suflet suferinta altora, te invioreaza, ti se ascut coltii.

O sa mori, ba. O sa mori nestiut de nimeni. N-o sa se uite nimeni sa-ti vada mecla ta de prost in cosciug. N-o sa te tina nimeni minte. N-o sa-si doreasca nimeni sa o vada pe nevasta-ta bocind. O sa mori cu gandul la viata altora. asa cum viu fiind te-ai ingramadit sa te incalzesti la lumanarile altora.