Cum sa ma tund maine?

Nu vroiam sa ma tund. N-as fi vrut sa ma tund niciodata. Nu vreau sa se tunda nimeni, niciodata. In special femeile. Ador parul lung. Imi plac femeile cu parul frumos, imi plac carliontii, imi place si parul drept, imi plac buclele, imi plac cocurile, imi plac cozile, imi plac impletiturile si da, daca ar fi sa am un fetis cred ca ar fi reprezentat de par.
Si daca m-ar intreba vreun psihopupu de ce, n-ar avea mult de sapat; stiu foarte bine de ce si nici nu am nevoie de cine stie ce sapaturi prin amintirile obscure ale copilariei.
pentru ca m-au tot tuns, de aia!
Pentru ca de mica adoram fetitele cu pampoane si codite si fluturasi si bilute in par si pentru ca, dintr-o comoditate (na, ca am zis-o) mascata de diverse scuze stupide, parintii mei m-au tuns baieteste. Dar nu doar baieteste. In cel mai urat, mai anost si mai penibil stil baietesc. Acum cand zice una "m-as tunde baieteste", inseamna de fapt ca se gandeste la o freza "a la garconne", care sa-i scoata pometii in evidenta si sa-i aduca mai multa lumina in ochi, sa arate lumii ciufuri rebele si cefe fragede.
Eu cand zic ca ma tundeau baieteste ma refer la dusul - pe sus - la frizerul din colt, batran, astmatic si plin de flegme si matreata, care imi incropea un breton tremurat, intotdeauna prea scurt, cerut insistent PREA scurt "ca sa nu mai venim iar peste o saptamana", niste perciuni care sugerau absente dezechilibre hormonale (serios ce dracu e aia, perciuni la fetite?)  si in rest niste cioturi de par amarate si anoste ca mine.
Ma simteam urata ca un cur de baba dupa tuns si fiecare poza a copilariei  - pana am crescut suficient de mare sa pot sa nu ma mai las dusa la tuns - arata asta; aveam un zambet fortat si stramb si imi tot cautam caciuli cu ciucuri sau cu orice care ar putea da impresia de lungime. Am gasit odata o odiosenie de caciula, de forma unui dirijabil sau a unei mingi de rugby. In fiecare extremitate laterala avea cate o COADA impletita, din ate. Am purtat caciula aia continuu pana mi-au ascuns-o; daca as fi putut, mi-as fi cusut-o de cap. Avea par lung! era caciula cu par lung!
Scuzele erau pertinente si le credeam cu amaraciune. Nu puteam avea par lung si trebuia breton pentru ca venindu-mi par in ochi riscam sa dezvolt ticuri si sa smucesc din cap continuu (bullshit. ) Par lung per total nu puteam avea din diverse ratiuni , mormaieli si bombaneli. Plus, mereu fagaduinta ca daca ma voi tunde scurt o sa imi creasca o mare coama deasa si stufoasa la un moment dat  (double bullshit, cu genetica nu te pui)

Ei bine, am scapat. Mi-am lasat parul lung si totusi, cumva, nu reusesc sa trec de jumatatea liniei spatelui. Cand sunt pe cale sa trec, mereu fac eu o traznaie de trebuie sa ajung la frizer. Se intampla asta asa, la 3-4 ani distanta.
Ca atunci cand m-a pocnit, la 18 ani, cheful de a deveni din negru (vopsit) corb...blonda platinata, in aceeasi zi. Si am reusit, cu pretul a doua treimi din par. Detalii aici.
Sau ca acum, cand mi s-a incalcit.
de incalcit de incalceste oricum. Ziua, noaptea, pieptanat, nepieptanat, in coada sau liber, numai cat de uiti spre el si zmac! produce un caltz. Nu stiu de ce. Din cauza texturii, prea moale, prea fin.
Totusi de data asta n-a mai fost doar textura de vina.

Inainte sa am copil, o baie pt mine decurgea cam asa:
turnat chestii in apa care fac spuma sau miros frumos (chestii pe care eram sa imi rup gatul, cand am exagerat o data cu uleiurile de baie)
adus carti
inmuiat tacticos in apa
citit juma de biblioteca
observat ca s-a racit apa, schimbat apa
incetisor , tacticos, samponat, sapunit, etc, nu mai intru in detalii ca le stiti si voi daca va spalati (ceea ce sper in mod sincer)
....iar citit
mai turnam niste chestii in apa
ne mai samponam
3 days and 47 hours later...
...ok ne clatim
4 hours later...
....ok punem balsam..
15 generations later
ei hai sa ies.

Acum, avand copil, baia e dus de multe ori si daca e sa fie baie in cada, apai se produce cat mai rapid si mai zmucit si mai militaros cu putina. Si pentru fiecare clabuc in plus si pentru fiecare zbieret de triiiiista eeeeste caaaaprioaaaraa ratacitaaa printreee muuuuuunti al fiului meu, care se considera deja abandonat de ticaloasa de ma-sa daca indraznesc sa dispar mai mult de 60 de secunde, ma simt teribil de vinovata.

Asa ca am sarit peste una-doua etape ale acestui ritual igienic. Cum ar fi, peste pieptanat.
N-a trebuit mult, doar vreo doua zile. S-a format un mic caltz, apoi un mare caltz, apoi un caltzoi, apoi The Caltz, frate. La sfarsitul saptamanii incercam deja, cu lacrimi, balsam, draci, vulgaritati verbale si piepteni de toate dimensiunile, sa desfac facatura ce-o facusem fara voia mea.

N-am reusit. O sa ziceti ca sunt proasta, n-am sa va contrazic, dar nu am reusit. Cu balsam, cu ulei de masline, cu leave-in, cu incercari din aproape in aproape, cu smucituri bruste de era dracu sa ma scalpez, cu pieptan, cu perie, cu degetele, n-a mers frate.

Asa ca intr-o zi m-am nimerit singura acasa. Ce prilej minunat. Si am mai icnercat o data cele de mai sus. Si n-a mers. Si bocita toata deja, am aruncat ochii peste marea de borcane, borcanele, balsamuri si piepteni si...undeva, spre margine, am zarit-o lucind sardonic. Da, tata, o foarfeca poate luci sardonic. A mea asa luceste. Nu-ti convine, esti probabil invidios.
Si cum lucea ea sardonic, mi s-a urcat un nod in gat si m-am uitat la suvitele lungi si matasoase - de atata balsam - din jurul cuibului de ciori ce imi tinea loc de par. Si mi-am zis "nu, nu, pai cat am asteptat eu sa creasca...." si am facut o ultima incercare sa desprind CEVA, un fir de par, o singura suvita din conglomeratul ala cu consistenta de scaiete. Si n-am putut.
Si foarfeca a lucit iar sardonic. Si mi-a zis (da ba, foarfeca mea mai si vorbeste, problem?) in soapta insidioasa: "da-l in ma-sa-n cur. E par. Creste el."
Si crant de ici, crant de colo, am dat jos cuibul de ciori. Si am ramas cu....
bai, nu stiu sincer cu ce am ramas, ca mi-e groaza sa ma uit la spate cu oglinda mai atent. Cert e ca am procedat ca baselu, anume am strans grijuliu ce par mai aveam si l=am prins intr-o coada care acu a devenit penibil de subtirica si de mica. Cum nu pot umbla cu limbricul asta in loc de coada la infinit, mi-am luat un voucher si maine ma duc la stilist. Adica la frizer, da mi-e frica sa ii zic asa, sa nu ma sluteasca mai rau.
Nu stiu cum dracului sa ma tund. Nici nu am prea multe optiuni. Imi doresc numai sa mestereasca stilistu' italian cu toata stiinta lui in floace si foarfeci si sa faca sa para groaznica slutire drept ceva intentionat si cat de cat ok.
Ma si vopsesc, daca tot e. Am intrebat mai multa lume cum sa ma tund si vopsesc. Majoritatea mi-au exemplificat boburi french style, lejere si superbe, dar eu stiu mai bine. Stiu ca in spatele frezei aleia "lejere" stau 3 ore de bibilit, 3 perechi de maini, 14 produse de styling si 7 oglinzi. Si eu n-am de niciunele din astea.
O alta prietena, inimoasa si buna de felul ei, mi-a zis ca ea ar baga mana in foc ca imi sta bine cum s-a tuns Keira Knightley. Nu stiu cum s-a tuns, dar caut. Insa fara prea mare tragere de inima, pentru ca aceeasi prietena ar baga mana in foc si ca eu seman cu aia. Mda. Seman cam cat seamana un cur de ceaun cu o oglinda venetiana, dar fie, complimentele de dar nu se cauta la acuratete.

Deci, maine ma tund. Am sa povestesc ce si cum cand revin, daca revin. Ca poate il fac din greseala "don' frizar" pe stilistu' si ma spinteca in doua cu o foarfeca.

4 Comments

Jen said...

I have bad news... n-a vrut Patric sa iti spuna ieri, dar tocmai m-am tuns din nou :D Stii care e marele avantaj la parul mai scurt? Nu se mai incurca! Sau daca se intampla sa se incurce, se si descurca imediat. I love it <3

forfecutsa said...

:))))))))))))))))))
nu esti normala! stiu ca am vazut toate episoadele live, dar esti de coma!
abia astept sa te vad tunsa:D

Tina Xtina said...

imi pare rau sa aud asta :(, dar lasa ca creste el. poate te/ai si tuns la ora asta. eu ziceam sa incerci ceva care se poate aranja rapid, acum ca ai pe cel mic care jeleste.
hai sa iti spun ceva. nu stiu daca te ajuta ... si eu am probleme cu părul. nu se incâlcea, dar stătea ca dracu. nu puteam să port părul lung, desi imi place, dar zici că mi-a bubuit soba în cap (prea mult volum) și se pieptăna greu de tot. și totdeauna când veneam de la ciufulici statea al dracului de bine. asa ca am vorbit cu coafeza si am intrebat-o ce dracului imi pune in cap, ca eu incercam cu tot felul de balsamuri si degeaba. si mi-a spus. am facut comanda de un tub la ea si acum chiar daca nu imi aranjez parul cu peria, după baie sta bine, reusesc sa il piepten ușor și nu se mai încâlcește deloc. vorbeste cu ciufuliciul. poate iti da o sugestie.

Karioka said...

Tina, nu mai are ce se incalci la ora asta.
M-am tuns cam ca madam Beckham. acat ca nu-i seman si la buzunar, nu doar la freza.
Nu stiu daca sunt produsele in sine la stilist cat abilitatea aluia de a manui 5 perii si un feon (phoen? phoehn? cum se scrie?!) in acelasi timp.

Momentan arata excelent, acu sa vedem si maine cum arat, vorba ta, soba-n cap.

Back to Top