Cum gestionam conflictele fizice dintre copii?
Exista in locurile de joaca pe care le frecventez un mic caftitor. Vreo 4 ani are. Nu stiu de unde, dar a invatat niste suturi la tibie care l-ar face pe orice fotbalist sa paleasca de invidie. Deci a trebut de stadiul de impins. Musca, ciupe si da cu sutul.
E insotit de o bunica mare si placida care zice mereu cu o voce baritonala "Noooooouuuuuuu.....Filippp......nnnuuuuuuu e frummmmoooooosss......" fix asa, danga-langa style. Si atat. Filip evident o ignora, nu conteaza, Jean boxeaza...cu copiii din jur. Bate de la orice, de la jucarii, de la haine, de la mancare, de la leagan etc, cam mereu il vad pe asta micu infipt in altul.
Asa ca in mod evident eu ma car de-acolo cu tot cu al meu copil. Asta e prima mea reactie: luam copilul si plecam.
Doar ca o data n-am plecat la timp. Ne-am trezit cu asta micu langa noi, suparat ca al meu e intr-o casuta din aia de joaca. L-a ciupit. Apoi a raportat bunicii "L-AM CIUPIT!" victorios . Bunica iarasi, "nnnuuuuuuooooouuuu....Fiiilip......nuuu-i frummooouuusss...." etc. Dupa care, cand sa-l dau jos pe al meu , se pregatea sa-i arda si un sut. Nefiind tocmai un Bruce Lee (are 4 ani ffs) am anticipat lovitura si l-am prins de crac fix cand era cu piciorul in aer. Gravitatie, karma, legile fizicii, a cazut in fund si s-a pus pe urlat. L-am luat in brate (tot eu) si n-a mai plans, I-am explicat cam asa: "acesta e baiatul meu si il iubesc, Nu te las sa-l bati. Nici mama ta nu ar lasa pe nimeni sa te bata" . Bunica-sa imi suradea placid de pe margine. Am decis in sinea mea ca nu mai inteleg nimic si ca in viata mea n-o sa ma dau pe Xanax,cat de rau mi-o fi.
A inteles pe moment, a reaparut cu o tentativa de sut 4 minute mai tarziu (noi ramaseseram, am crezut ca am dat la pace), iar faza cu piciorul prins, iar cazut in fund, iar bocit. Iar bunica "nouuuuuuu...." etc. M-am carat dupa.
Intrebarea mea: voi cum gestionati conflictele FIZICE dintre copii. Nu accidentale. Alea voite.
Eu aleg sa opresc conflictul inainte sa aterizeze lovitura. Adica nu mi se pare ok sa stau ca o fleatza sa ma uit cum si-o ia al meu, apoi DUPA ce e pocnit sa incep si eu "nu-i frumos lalala". Prefer sa opresc, cand pot, cum pot. Evident, fara a rani celalalt copil. Totusi, pt faptul ca i-am prins lui asta micu sutul si a cazut in fund nush daca se pune ca ranire.
De asemenea, am mai prins maini gata sa piste si am oprit gurite gata sa muste :)
Nu mi se pare absolut deloc ok retalierea. Adica interventia punitiva a adultului. Adica "las' ca te bate tata".
Habar n-am ce sa fac, Vad ca intram cu pasi mari intr-o etapa noua si ostila, plina de vanatai si racnete si bocete. Se cheama socializare. Mama ei de socializare.
in mintea tuturor, a socializa copilul inseamna a-l duce la terenul de joaca, de fapt un petec infect de pamant, unde odrasle lasate balta de parinti, care ar face orice sa fuga de responabilitatea de a creste un copil, considera locul respectiv un teren de razboi. lipsa de educatie a copiilor de azi este evidenta si se datoreaza exclusiv parintilor. pastila bagata cu " trebuie sa fac bani sa-mi cresc copilul" este falsa si duce la ceea ce se vede astazi in cresterea si educatia copilului. eu am renuntat demult sa mai duc copilul la aceste locuri de joaca. pana la urma ei invata prin imitatie si prefer sa imita pe cineva de la care are ce sa invete, in speta eu, atat cat stiu, decat de la niste bieti copii lasati de izbeliste de parinti in goana lor dupa bani. il plimb in locuri care sa ii starneasca curiozitatea, il invat, ii explic si acolo unde vad copii de-aceeasi varsta ca se joaca frumos cu lopeticile il duc si pe el. in rest se joaca singur, ma intreaba acolo unde nu stie si isi face singur diferite scenarii de joaca. este foarte sociabil, in special cu adultii pe care ii intreaba diferite lucruri sa mai invete ceva dar si cu copii pe care ii vede linistiti. si nu are decat 2 ani si jumatate. cea mai buna metoda de a gestiona conflictele de care vorbesti este sa nu se ajunga la ele. eu asa am facut, limitand la minim aceste intalniri. si nu este un inadaptat social, dimpotriva !
ReplyDeleteEu nu prea dau atentie asa mare la incasatul / datul de bataie cand se intampla pana pe la 3 ani, 3 si ceva, ca degeaba ii explic, tot loveste. Nici nu ma gandesc sa dau inapoi drept pedeapsa. Imi zic ca e instinctiv, ii spun de fiecare data sa vina la mine cand se intampla ceva, sa nu loveasca, dar ii scapa mana super repede:)
ReplyDeleteLoveste si in fraxu, cu sau fara motiv, ne mai arde si noua cate una, il cert, il pun la el in camera (nu sta, normal), si astept sa treaca timpul, sa putem rezona mai bine.
Nu stiu daca exista o solutie ideala la problema asta, nu cred ca poti sa faci sau sa zici ceva si dupa aia sa se opreasca din senin. Si-o ia, o mai da si el, cand o mai creste probabil ca discuti altfel cu el. Acu' nici nu i-as zice sa stea ca un talamb cand vine altu' si il executa din senin. Habar n-am mai mult de-atat:)
Jullius, e foarte posibil sa fac si eu la fel.
ReplyDeleteDe fapt fix asta fac in ultima vreme, prefer sa merg cu el prin alte zone din parc, prin cartier, etc.
Dupa fiecare sesiune de "loc de joaca" ma intorc acasa istovita si cu nervii prastie, de parca as fi participat la un campionat de Quake. Prea multe suturi de oprit, bunici de atentionat, tobogane de evitat, mingi de returnat, crize de plans de alinat, trantaie de ridicat etc.
Ioana, nu vreau pacea mondiala, vreau doar sa nu-mi fie caftit copilul sub ochii mei :)0 si nici al meu sa nu cafteasca pe altii, pe cat posibil.
ReplyDeleteDar incepem cresa de sapt viitoare si bietele mele aripi de closca nu mai ajung pana acolo :(