Cadouri

Sa nu ma intelegeti gresit, n-am nimic cu Craciunul. Nu sunt nici genul care sa se vaiet "oh dar comercializarea dar vai dar nu dar blah". Daca nu vrei Craciun comercial, ia-ti consoarta, du-te intr-o pestera si fa-i cadou un autportret din gainat de lilieci. Voila.
Ma bucur sa fac cadouri, raman cheala de bani la fiecare sfarsit de an, nu ma deranjeaza - sau ma rog, imi trece cand te vad deschizand cadourile .

INSA sunt niste neajunsuri legate de obiceiul cu cadourile care ma scot din tatani.

Oamenii se impart in doua categorii, cei care vor cadouri si cei care nu recunosc ca vor cadouri. Pe cei din a doua categorie i-as bate cu o bata din hartie de ambalat. Cu sclipici. Sunt groaznici si am o gramada in familie si din cauza lor umblu ca bolanda prin magazine si nu gasesc nimic.
"Ce ti-ai dori de Craciun?"
"Sanatate."
"Nu, serios, ce ti-ai dori de Craciun?"
"Sanatate si liniste!"

Ce plm, te antrenezi pentru miss Antarctica sau vorbesti cu mine?! Nu vrei si vreo doua balene salvate si un dalmatian destept?

Si mai sunt si aia cu "nu vreau nimic". Intr-o buna iarna nu am sa va iau nimic. Na.
"Ce ti-ai dori de Craciun?"
"Nimic."
"hai, serios"
"Serios ca nimic."
"Bine." blufez eu sec, privind inamicul fix in ochi.
Tacere. Inamicul recurge la pokerface.
Recurg si eu.
Tacere.
Cedez.
"hai, zi ce sa-ti iau"
"Tu? nimic!"
"Ok, ce ti-ai dori sa iti ia altu. "
"Serios ca nimic, am tot ce imi trebuie. "
"Dar poate ti-ai dori ceva?"
"Nimic."
Pokerface.


Si tot asa. Si cand dau sa plec, vad cu coada ochilor o umbra de ingrijorare ingenua, atat de fierbinte si de timida ca imi vine sa plang SI SA-TI RUP CAPUL ALA DE PE UMERI SA TI-L FAC CADOU TOT TIE ok, asta poate doar mi-a scapat. Stii, ingrijorarea aceea atat de sincera si transparenta "te pomenesti ca m-a crezut si nu primesc nimic cadou?"

Fireste ca nu te cred. Fireste ca voi umbla bolanda incercand sa impac mofturoase capre cu prizarite verze. Dar fireste ca ar fi mai simplu daca.mi-ai.spune.ce.vrei.

:)