Pe vremea mea...(2)

Pe vremea mea te duceai sa umpli sifoanele - invariabil, era taskul copiilor. Ti se dadea o sacosica moale din ata elastica, bizar de rezistenta, cu manere din plastic si un sifonoi de sticla, protejat la exterior de o plasa de sarma. Ulterior au aparut capetele de sifon separat si care puteau fi conectate la PETuri. Mult mai usoare.
Unele sifonerii pretindeau ca au apa de izvor, altele nu se oboseau cu asemenea subterfugii de marketing; lumea cumpara oricum. Sifonul era baut fie asa fie sprit fie amestecat cu niste concentrate de suc extrem de dubioase, in culori radioactive.

Primul meu calculator era conectat la combina muzicala - ah, da, am avut si din asta - . Un joc trebuia sa se incarce de pe caseta; si in timpul in care se incarca, caraia ca toate alea.
Televizorul bunicai era alb negru. al nostru color, dar tot pe lampi. Oamenii in general si le reparau singuri, 98% din probleme find solutionate, macar la nivel de incercarea moarte n-are, de clasica palma dupa cap. Dupa capul televizorului. Cele mai des intalnite probleme erau "s-a filat lampa" si "se da imaginea peste cap".  Si "nu mai prind bulgarii / rusii".

Primul meu telefon mobil a fost un Sony Erricson imens. Imi acoperea toata fata si mai si trecea de nivelul ei cu antena. Adica dupa ce ca era gigantic, mai avea si o antena respectabila si o clapita.
Primul telefon cat de cat mai acatarii a fost un Nokia ....am uitat de care, dar a devenit in scurt timp modelul preferat de dat bunicilor sau in general oamenilor grabiti si nemofturosi. Rezista la dezastre uluitoare; l-am scapat in apa, de la balcon, pe gresie, etc si nu a patit nimic; se imprasia stoic, in cele 3-4 mari bucati ale sale (baterie si ce mai era), il reasamblam, eventual dadeam cu uscatorul de par pe el un pic si mergea in continuare. Am auzit ca tatal unui coleg de liceu l-a scapat in troaca cu mancare pentru porci; l-a scos intreg desi usor molfait.
Erau asa mari ca nu puteau fi bagate in buzunar, deci de obicei le atarnai la brau ca un haiduc al tehnologiei.

Pe vremea mea se purtau niste freze tot atat de ridicole ca si astea de acum. N-am nimic cu tunsorile pt adolescenti la moda, doar ca impart toate aceeasi constanta: 2% arata dragut cu ele. Restul de 98% arata ca un cur.
A fost o moda, din fericire trecatoare, in care fetele se tundeau scurt si cu niste perciunoi Elvis-style. A mai fost o moda, pentru baieti, care a durat mult mai mult insa, cu tuns pe parti si lasat mare in mijloc. Groaznic.

Au mai fost la moda, pe vremea copilariei mele, si camasile in carouri - si acu mai am vro doua, blugii elastici, care vad ca au revenit in mare forta - presupun ca tot ce se muleaza pe buci va reveni in mare forta, de altfel - un fel de platforme imense, urate si impractice, colantii creponati, fustele lambada si gecile de blugi.

Cand eram mica ma trezeam invariabil cu Matinal cu Paul Grigoriu. Trageam de timp sperand sa aud vreun cantec favorit si triumfam daca bagau Luca, sau altceva de la Timpuri Noi.

Muzica "mainstream" era cam la fel de tampita ca si asta de acum, daca nu si mai.

Cenzura sau autocenzura in massmedia nu prea exista. Ma uit la mamicile astea de o varsta cu mine, oripilate de impactul pe care il va avea o coperta de Playboy asupra copilului lor. Nu stiu in ce pension au crescut, dar imediat dupa revolutie chioscurile de ziare din orasul meu s-au umplut de buci si tate si de titluri cum ar fi "Crima si Viol", "Infractoarea", "Muc si Sfarc" etc. Dupa cum se poate vedea, am iesit ok. Iar generatia mea nu a excelat prin vreun numar de obsedati sexual iesit din comun fata de alte generatii.

Am asistat si la scremetele de nastere ale metalului romanesc si hip hopului romanesc. N-a fost o nastere deloc usoara; ceva sange si cam mult cacat pe ambele fronturi. Oricum, acu cica sunt bine sanatosi la casele lor (de productie).

Iaca nu mai stiu. Cam atat.