Mama Rusie si biblioteca cu geamuri fumurii

Mama avea o biblioteca cu geamuri fumurii. Plina de cărți. Le-am citit aproape pe toate, majoritatea inainte de timpul lor. O parte erau rusesti, traduse, evident. Nu stiu ce era cu atatea carti rusesti; probabil erau pene desprinse din aripa protectoare a Marii Closti Rosii. Nu reusesc sa imi mai aduc aminte aproape nimic concret, legat de autori si titluri.

Aveam o carte de povesti, jerpelita rau de tot. Nu avea coperti. Erau altfel de povesti, despre taiga si despre un tigru si despre Amur. Si blanuri de Samur. Si sanii cu caini si vanatori. Si despre un fel de vraci care nu mai stiu cum se numeau. Daca-i suna cuiva vag cunoscut ceva din ce balbai eu aici, va rog, dati-mi un hint :)

Mai aveam una mai clasica, imensa, cu ilustratii atent lucrate care ma bagau in sperieti, cu Ivanuska cel viteaz si vasiliska cea urata (vasiliska insemnand un fel de cotoroanta, cred) si caluti indesati si latosi.

Am mai citit una rosie, cu tot cu coperti si continut, despre Zoia Kosmodemianskaia (parca asa? ) si fratele sau. Cartea aia era in asa hal de propagandistica, dar cine eram eu sa remarc asta, la doar cativa ani. Am recitit-o de o gramada de ori, era un soi de "La Medeleni" sovietic, Zoia si frate-su mereu cuminti inteligenti, maturi, eroi, etc.
Ah, aoleo, si Zoia moare la sfarsit. Ce trist. De cate ori o reciteam saream finalul.

Razboi si Pace si Anna Karenina m-au tinut si acelea prinsa luni la rand. Deja erau carti "pentru oameni mari" pe care trebuia sa le rumeg, lopatand cu putinele mele cunostinte in lentoarea unei fraze complexe.

Mai era si o carticica jerpelita, albastra, cred ca era colectia Biblioteca pentru Toti. Cehov - "Un Impresar sub Divan", o colectie din scrierile sale.
Rusii au o duiosie aspra si un simt al tragicului pe care noi nu am reusit sa il aprofundam intr-atat, am scrijelit doar pe deasupra lui poate.

Mai era un manual de astronomie (pentru idioti, cred, atat era de simplist si reductiv)  in asa hal de anti-religie incat era sa devi credincioasa numai din spirit de fronda.

Si multe, multe alte carti. Biblioteca parea infinita, desi proporțiile sale fizice erau chiar modeste. Insa mereu când așezam la loc o carte, apărea cotorul alteia pe care încă nu o citisem.

Mai aveam si un "Manual de anatomie pentru cadre medii - RPR", care mi-a insuflat un imens respect inca dinainte sa apuc sa vad ce-i în el, pentru copertile sale cartonate si numarul impresionant de ilustratii. Mamaie-mea a încercat moale sa ma abata: "De ce vrei sa citești aia? Când o sa fii la liceu o sa trebuiască sa le știi pe de rost, n-ai de ce sa iți incarci mintea cu ele acum"
Ceea ce a avut efectul invers; aveam o impresie foarte gumilastica a timpului, cand era sa ma incadrez in el. Si desi abia facusem cateva clase de primara, liceul imi parea dupa colt. Asa ca m-am pus pe tocit si am uimit cateva veri la rand babele din sat cu amplele mele cunostinte (pentru cadre medii) anatomice:
"Osul asta se cheama vomer! Si astea sunt metacarpiene!"
Evident ca atunci cand am ajuns sa invat anatomia in scoala eram deja lemn-tanase. Singura plansa care mi s-a intepenit in minte insa e aceea cu sistemul osos. Habar nu am de ce.

Mai era o carte tot pentru cadre medii - or fi fost ale maica-mii - cu "Primul Ajutor  - Manual pentru Cadre Medii - RPR". Mi-am satisit bunica tot recitandu-i pompos ce-i voi face in caz de electrocutare, înec, taiere, otrăvire, soc anafilactic sau infarct. Câteva luni mai târziu era cât pe-aci sa îmi pun cunoștințele in practica; i-am adus cucuta în loc de pătrunjel, din greșeala. Din fericire, știa mai bine ca mine ce buruieni are prin gradina.

Si mai era un cartoi, Till Ulenspiegel scris de...van der..Br....la naiba, iar am uitat. Nu-l lasati pe mana copiilor, va rog. Incepe ca o poveste, ca o fabula minunata si avanseaza intr-o mare drama flamanda (adică din Flandra! mama lor de diacritice, nu le nimeresc în veci și tre sa ma bazez pe un spellchecker cam rarefiat) , cu multe torturi inchizitoriale descrise in detaliu, sabaturi demonice (dar sincer torturile erau mai înspăimântătoare) si ciolhanuri destrabalate.