Parul meu

Eu nu mai zic in viata mea ceva de rau de parul meu avand in vedere tampeniile la care l-am supus.Parul meu natural era blond inchis foarte des dar subtire si matasos, par de matza cum se zice popular. Si perfect drept. Mda.
Cand eram in liceu se purtau roscatele asa ca mi-am luat niste nuante turbate, rosu pur, gen semafor. Inclin sa cred ca-mi statea totusi bine desi culoarea insangera retina nu alta. Dupa ceva timp am observat eu ca rosul ramane stralucitor doar 1 saptamana doua dupa care devine mat si urat.

Asa ca in dimineata zilei in care aveam bac la romana m-am facut neagra cioara, negru albastrui mai precis, de era sa nu mai intru in examen (portarul nu ma mai recunostea, intarziasem 5 minute, aia veneau cu subiectele)

Eu imi amintesc niste poze de pe atunci si desi toata lumea ma complimenta drept fiind o mare zana, privindu-ma cat de cat obiectiv nu pot sa vad decat o varianta mai tinerica a Morticiei sincer. Avand pielea alba si ochii mari, pletele alea nefiresc de negre care picau drept pe langa obraji ma faceau cadaverica, un soi de "bo-hooo are you scared now?"

Si totusi inca nu imi futusem parul de tot. Intr-o buna zi am realizat eu ca pe langa ca arat cam prea...gothic..for my style, negrul nu e haios deloc avand 3 nuante mari si late: negru si-atat, negru violet sau negru albastrui. Si mi-am zis "roscata am fost, neagra am fost, acu ce sa-i mai fac?" Si nu, vocea ratiunii "lasa-l la loc sa creasca naturaaahahahaaal" n-a razbatut fiind inabusita de un pumn in gura dat de alta idee cat se poate de optimista : "Am sa ma fac blonda!"

Si-am plecat voioasa spre salon. Din salon in salon mi s-a mai dus din voiosenie deoarece vreo 5 coafeze / stiliste / artiste populare in ale tunsului / whatever mi-au explicat pe diverse tonuri, de la discurs amplu, pedant, pana la negatii laconice, ca NU se baga nimeni sa ma faca pe mine blonda din neagra. Sfaturile pline de optimism erau "lasa-l sa creasca si tunde-l scurt" etc samd

Asa ca am facut ce fac eu de obicei cand nu primesc ce vreau si anume mi-am luat cu japca. Doua plicuri de decolorant, vreo 3 tuburi oxidant 12% si hai acasa ca le aratam noi proastelor alora.

Si pentru a fi sigura ca iese mi-am mai pus si o punga in cap. Cand am povestit unei prietene ce am facut asta m-a intrebat cu toata seriozitatea "si n-ai luat foc?" Eh, nu chiar insa punga se cam incinsese si topise pe alocuri. Cand am scos punga din cap inca mai aveam par desi conceptul de "par' se schimbase de-a binelea. Era adunat in niste calti asa arsi ca devenisera elastici iar culorile variau de la mov stins, galben aprins, pana la cenusiu si pe alocuri morcoviu.

Drama, zbierete, 'asa ti-a trebuit" "mai taci din gura" batic pus in cap si evident ce face o blonda in devenire ca sa dreaga borsul...

..se duce si MAI ia inca doua plicuri de decolorant sa se duca petele!

Anyways long story short de atunci parul meu se redreseaza sovaielnic iar forma sa e cand mai buna cand mai rea, in functie si de timpul pe care-l mai am la dispozitie dimineata.

Si cum voi implini 26 de ani in februarie am tot dreptul sa incep sa dau sfaturi babesti: maica lasa parul asa cum e, ca natural e mai frumos.

Acum cand nu mai am sanse sa revin la nuanta naturala decat daca ma rad in cap si stau asa vreo 25 de ani - creste f lent - evident ca dau sfaturi din astea.