Cărți care au schimbat lumea - Black Beauty - Anna Sewell

Încadrată între clasicii literaturii pentru copii și sursă de inepuizabile filme și seriale (unul mai prost ca altul, if you ask me), nuvela Annei Sewell nu a fost de fapt niciodată menită celor mici. Autoarea își dorea să-i fie citită cartea mai degrabă de către cei care lucrau cu caii sau îi aveau prezenți în viața zilnică.

Înainte să vă dați ochii peste cap, voiam să vă spun ceva - filmele la care vă gândiți, serialele acelea interminabile cu un fel de versiune cabalină a lui Lassie, care tropăie falnic în sus și în jos, salvează 3.8 protagoniști per episod, previne războaie civile și stinge incendii, nu au nici o legătură cu cartea.

Când avea doisprezece ani, Anna Sewell a alunecat pe gheață. frângându-și ambele glezne. Deși în zilele noastre asemenea accident, deși grav, ar avea șanse bune de recuperare completă, în anii 1800 lucrurile stateau altfel. Micuta Anna ramane infirma pentru tot restul vietii sale. În ciuda eforturilor familiei de a o vindeca, rămâne în cârje pentru tot restul vieții sale, și deplasările sale ajung să depindă în mare parte de mersul cu trăsura. Starea sa de sănătate se deteriorează în timp și multe din scrierile sale ajung să fie dictate mamei sale, Anna ajungând să zacă la pat perioade îndelungate de timp. În această perioadă scrie și Black Beauty.

Anna își propusese să schimbe felul în care erau tratați caii, în lumea în care trăia. Aceste făpturi carei erau atât de dragi erau supuse unor suferințe teribile de-a lungul întregii lor vieți și deseori doar for fashion's sake. 
Anumitor rase de cai li se reteza (încă li se mai retează, din nefericire) coada de la rădăcină, cu tot cu carne și os. 

Tranzeluța, sau bearing rein, overcheck  rein, fixa cât mai sus capul unui cal, înțepenindu-i gâtul într-o poziție rigidă și distrugându-i sănătatea, provocând dureri imense. Scopul era de a imprima o înfățișare cât mai țanțosă și mândră atelajului.

Potcoave prinse prost, caiele care intrau adânc în carne, provocând infecții, zăbale însângerate și multe, multe alte suferințe neștiute sau ignorate deliberat. Anna își propune să sensibilizeze o Anglie victoriană, dar foarte mândră de caii săi. Și reușește.

La mai puțin de doi ani după publicare, nuvela Black Beauty ajunge să fie distribuită în peste două milioane de exemplare în America, un ecou foarte puternic mai ales pentru acea vreme. Publicul murmură, empatizează, și solicită reforme care să aibă în vedere drepturile animalelor - un concept foarte nou. Apar activiști, care tipăresc nuvela și o împart ca pe un manifest celor care lucrează în domeniul echitației. Sunt date legi și sunt schimbate stări de fapt care dăinuiau de sute de ani. O simplă carte, scrisă de o suferindă țintuită în pat, ajunge să schimbe milioane de vieți. De cai și oameni.

Anna nu mai apucă să vadă uimitorul progres pe care întreaga omenire îl face, în marșul său către civilizație, datorită cărții sale. La doar cinci luni după publicarea cărții, se stinge. Apucă în schimb să vadă o parte a succesului inițial.

Cartea sa poate fi citită și recitită de oameni de orice vârstă. O găsiți în România la prețuri între 5 lei și 50 de lei, nouă sau veche, dar la fel de prețioasă. Nimeni nu e prea mic sau prea mare să afle de răul pe care-l putem provoca, neintenționat sau deliberat, făpturilor de lângă noi, captive în propria noastră existență. Dar și de binele pe care atât de ușor l-am putea săvârși.

Read More

18/09/2015

Dupa mii de nopti in care ne-a incalzit picioarele si spalat mainile, dupa multi multi ani in care ne-a iubit si iertat, Domnul Câine a plecat sa-i mai ierte si pe altii. E greu fara el si sa ma iert singura nu stiu.

Read More

O cultura a falsului

Am primit si a treia mapa de lucrari a copilului meu. Vi se pare ca suna pompos si ridicol? Asa si este. Primele doua mape de lucrari le-a primit la cresa. A treia mi-a fost inmanata astazi.
N-am absolut nici un chef sa agat vreuna dintre lucrari pe vreundeva. Si asta pentru ca stiu ca nu-s ale lui. Imi cunosc suficient de bine copilul incat sa stiu ca in vecii vecilor nu ar putea sa coloreze cu linii atat de expert trasate (numai in contur! sa nu depasim conturul! radem glumim, dar stam in perimetru) sau sa ii faca un fel de origami bidimensional cu atata indemanare. Deci anul acesta, am primit mapa de lucrari a doamnei educatoare, ca si in ceilalti ani.

Si zau daca ma intereseaza catusi de putin cat de bine stie sa coloreze gargarite o femeie de 68 de ani sau cat o avea.
Am rasfoit-o insa. Unele "lucrari" sunt facute integral de adult. In altele se mai zareste copilul ici colo, corectat sau dirijat asiduu insa. De exemplu astea-s amprentele lui, de pe tabloul cu un copacel, dar nici prin cap nu i-ar trece unui pici de 4 ani sa si le apese atat de simetric pe hartie, trei pe o parte, trei pe alta, doua in varf si o frunza decorativa stilizata frumos pe tulpina.

Iar rahatul asta de "mapa" ma intristeaza putin. Pentru ca m-as fi bucurat teribil sa zaresc stangaciile copilului meu, sa il ghicesc pe el cu ideile lui, incercarile lui, eforturile lui, cu dar imi e teribil de greu sa le ghicesc ici colo sub corecturile si adaugirile doamnei, intre atatea linii de contur, limite, granite si tipare. Diferentele dintre cum deseneaza acasa si ce "rezultate" ni se prezinta la sfarsit de an sunt frapante. Asa se face ca pastrez mai degraba mazgalelile de acasa sau lucrarile mai imperfecte, in care parca imi mai zaresc oarcum copilul. La astea, la sirurile nesfarsite de buburuze si copacei perfecti, rareori ma uit.

Si stiu si de ce i le-a facut doamna. Ca sa iasa frumos. Pentru ca se adreseaza parintilor - iar parintii vor sa vada lucruri frumoase, nu musai reale. Si sa fiu sincera, vad in tot teancul asta de lucrari pompozitatea si falsul care se imprima ulterior muncii si rezultatelor adultilor. Ne tot minunam atat de atatia ministri plagiatori. Poate nu-s plagiatori. Poate a venit si la ei doamna si le-a zis "cum sa iesi tu cu porcaria asta, te rade lumea. Lasa ca ti le fac eu. Nu conteaza sa fie al tau, conteaza sa iasa frumos".

Si frumos a iesit.

Read More

Primii refugiati sosesc in noiembrie

In noiembrie ne vin si noua primii refugiati. Vreo 1700. [Later Edit: Nope. Vreo sapte mii. ]
E legitim sa avem o mie si una temeri, unele sunt perfect fundamentate in argumente, altele sunt discutabile, dar va rog mult, macar de un lucru sa nu va faceti griji - nu ne ruineaza.

 Conform Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare, solicitanţii de azil beneficiază de o suma de 3 lei/zi/persoană pentru hrană, 1,8 lei/zi/persoană pentru cazare şi 0,6 lei/zi/persoană pentru alte cheltuieli. 

Nu ma mai apuc sa fac comparatii cu puscariasi, parlamentari si alte categorii ale nobilimii locale. Aia nu-s de nasul nostru.

Edit: insa cei 6000 euro de la UE per cap de refugiat cumva nu ajung. Nu ajung si nu ajung. Probabil le schimba des bordurile in jurul taberei.

Read More

Pufarinele

Doua saptamani am stat despartiti. El la bunici, eu aici. A prins si timp urat, a stat o saptamana in casa, amarat. Cealalta saptamana s-a zghiuit fericit prin tot colbul de la tara, si asa se face ca astazi a revenit acasa victorios, parlit de soare si plin de zganci, vanatai, zgarieturi si vitamina D.
Dupa pupaturile, exclamatiile si despachetatul de rigoare, vine la mine si-mi intinde o punguta crampotita.
- Ce-ai acolo?
- Vrei si tu? ma intreaba Alexandru, imbietor.
- Dar ce-s?
- Pufarine.
- Nu merci, raspund eu, bombanind in gand, toate porcariile i le dau dar de-acu ce sa mai zic, nici eu nu-s usa de biserica, si asa a mancat jumate de punga, ma rog, pff, pufarine, ce-s alea, porumb? porumb cu zahar si coloranti. mda. Ah well, sa lasam, nu-i un capat de tara.
- Nu-ti plac? intreaba Alex cu o nuanta pe care n-o pot citi pe moment in glas. Apoi, cum eu deja ma luasem cu altele, lasa usurel punguta pe langa mine si se strecoara in camera lui.
Terminand cu despachetatul, sun pe soacra-mea sa-i zic ca i-au ajuns baietii cu bine acasa. Si tot vorbind, o aud cum imi zice:
- I-a placut la noi, dar voia si acasa. Ii era dor de tine, atata ce-o mai corcolit punguta aia de pufarine si o tot zis "i le dau lui mami, astea-s pentru mami", o zi intreaga o carat-o dupa el.
- ....

Asa ca acum va scriu aceste randuri, imi pup ficiorul de cate ori il prind in raza mea de actiune si n-ati mancat voi in viata vietilor voastre caviar mai gustos cum sunt pufarinele astea de le mananc eu acum.

Read More

Apostolii jegului

Un singur lucru mi-a zanganit neplacut in urechi, din tot noianul de stiri despre protestul medicilor.
Unul intervievat se plangea ca de atata stress, daca tot li se interzic atatea si sunt paziti si urmariti si turnati, poate le scapa mana pe bisturiu cumva.

Si aceasta amenintare nevoalata, acest firesc strans de coaie, acest "pulica, nu uita ca ajungi deschis ca geamantanu-n vama la mine pe masa" m-a umplut de scarba.

Iertati-ma daca nu reusesc sa-mi pis ochii de mila absolut tuturor medicilor care protesteaza. Multi sunt chinuiti, umiliti, revoltati, asa este. Insa mai sunt si multi altii. Carora le-a intrat in sange si obiceiul de a umbla cu buzunarul halatului cascat spre pacient, si cel de a mentiona serafic la momentul oportun cum doamne fereste, sunt multe rele pe lume asta, dar bisturiul e la el. Stiti, nu prea pot sa inghit usor galusca cu doctorul apostol, care trebuie hranit si bibilit de intreaga comunitate, ca altfel e vai si-amar si de noi si de el.
Una e sa fii hranit si alta e sa mulgi. Sunt destui pe care nici mama maririi salariale nu i-ar ostoi. Cand tu vii si promiti salarii de 7000 lei (de unde dracu stie, eu zic ca ar fi decent dar e o minciuna gogonata, de unde sa-i scoata?) cuiva care primeste un minim de 500 lei (operatie polipi de exemplu, la Gr Alexandrescu - cred ca am mai mentionat in trecut cum nu am dat si totul a fost ok ) per operatie de 30 minute inmultit cu dracu stie cati pe zi, ca erau full saloanele, e cam greu. Apostolii saltati in ziua respectiva aveau cateva mii de lei noi spaga (pardon, cadou, prinos, ofranda, nu va ofensati, sa nu va tremure manutele) doar din ziua respectiva. Si atunci pe cine imbiem cu 7000?

Si de ce doar medicii se pot ofensa? Cu mine cum ramane? Cu toti noi astia cum ramane? Cu noi, astia care dormim pe ciuci langa paturile copiilor cu saptamanile, care ne gasim batranii lipiti de musama (daca nu ne manifestam atentia fata de infirmiere), care ne alegem cu copii cu handicap pe viata (vezi povestea cu patul de la mine pe blog - n-a dat spaga, p!la cezariana sau macar asistenta medicala, circulara de cordon si copil pe veci ramas leguma), care nu putem naste, trai si nici macar muri cu un minim de decenta fara sa ne guduram de parca ne-am imbolnavi sau am făta (termen consacrat din salile de nasteri, se pare) ca sa facem apostolilor in ciuda. Maica-mea a fost lasata odata intr-o rezerva la Socola. tata a luat-o o luna mai tarziu cu un ochi vanat si o mana rupta. Rupta. In rezerva. Nu stia nimeni nimic. Apostolii erau chiori si slugile lor de-a pururi inocente. Cum pot manifesta intelegere? cum sa nu-mi doresc sa inceteze asemenea practici?
cum dau eu vina pe sistem in situatia data?

Copii legati de pat, gravide santajate, bolnavi mental batuti, umiliti, torturati, rude stranse cu usa, vieti atarnand nu de un fir de par ci de un plic, mii si mii de povestiri despre cum cutare avea sa traiasca sau nu daca dom profesor sau onoratul domn doctor avea sa-si primeasca dreptul solicitat.

Pana cand sa ne cacam pe noi si sa dam vina pe acest impersonal, vag si imposibil de cuprins sistem? Sistem o pula, ma. Voi sunteti de vina. Voi, leprele din el, hrapareti, lacomi, insensibili, nenorociti, japcari, cruzi, criminali. Voi ati gasit sistemul, nu el pe voi. L-ati gasit si v-ati culcusit instinctele de capuse in el. Ati facut pui si i-ati hranit cu sange si cu bani. V-ati facut de ras tagma, breasla, cum vreti voi sa-i ziceti. Juramantul lui Hipocrat a ajuns juramantul lui Hipocrit pentru voi. Ati impins din ce in ce mai agresiv pe putinii care sperau sa supravietuiasca, sa fie cinstiti, sa fie demni. Ati complotat si ati mormait si-ati imbrancit pana ati scapat de ei. Din cauza voastra pleaca. Plecam si noi, sa nu mai incapem pe mana voastra, va pleaca si colegii, de rusinea a ce au ajuns. Iar acum va ofensati, taica.
Si ne avertizati ca daca se taie macaroana cu plicul, intr-o buna zi poate va tremura bisturiul in mana. Taia-v-ati pula cu el.

Read More

The Perils of Autoplay

Am incercat azi "My Mix" de la YouTube, bazat pe ce mai ascultasem in trecut. Mda. After kids, autoplay will never be the same.

Queens of the Stone Age > Queen > Queens of the Stone Age > Foo Fighters > Blue Stahli > RTPN > Yaël Naïm > Pixies > Oac Oac Diri Diri Dam> Yann Tiersen > The Arctic Monkeys > Foo Fighters > Queens of the etc > Chop Suey > De Phazz >  Gainusa cea motata  ....

Read More

Pula licente Oracle

Nu m-a apucat Tourette si nici nu am cum purta vreodata pica pentru ceva fostilor mei angajatori.

Voiam doar sa spun ca Oracle au scos pe piata Perpetual User License Agreements, care vor fi comercializate si promovate cu sugubatul acronim din titlu.
Dupa cum bine observa cineva intr-un comentariu din subsolul unuia dintre articole, ori n-au nici un roman la marketing, ori daca au, ala nu mai vrea in veci pururi sa ramana acolo.

Atat. Cele 10 secunde de glorie ale lui Dorel, soferul de autobaza care ma bantuie din cand in cand cu hahaielile dumisale lipsite de orice bun gust, s-au dus.

Cititi va rog un articol pertinent, serios si absolut fara nici o umbra de motiv de hahaiala aici:

http://www.pcadvisor.co.uk/news/small-business/oracles-new-pula-license-promises-unlimited-database-use-in-perpetuity-3622399

P.S. vad ca li se zice si licentele "all-you-can-eat". Ok.

Read More

Exista o explicatie si am nevoie de ea!

Context: fost cu copilul la un film dublat in romana. Titlu original - Inside Out. Din 2015, nou-nout. E despre emotiile din mintea umana. Personajele se numeau de exemplu Tristete, Bucurie, Furie, Dezgust.
La TV nu se uita si pe calculator nu avea de unde sa-l aiba.
Intriga: Intreb aseara copilul daca i-a placut filmul. Imi zice ca da, apoi o rupe intr-o pasareasca din care desprind totusi destul de clar Sadness, Anger, Disgust. Si elefantul cu coada de pisica, al carui nume imi scapa acum. Ala cu racheta cu curcubee, care plange bomboane.

Explicatie - N-AM!!!! wtf! De unde le stie?!! Vine unu noaptea si-i arata premiera filmului in engleza sau cum?

Read More

O duminica in doi

N-am aflat cine-i tanti care trage copiii de moț de la gradinita 46 pentru ca, how convenient, au plecat cam toate in concediu si au venit altele. Va povestesc povestea / parabola care mi s-a servit la telefon cu alta ocazie. Asta e. Am decis ca pt saptamana asta in care mai e deschisa sa nu-l ducem, daca tot e si taica-meu pe aici.

Pana una alta, sa va povestesc despre ce duminica faina am petrecut eu si cu fiu-meu. 100% citadina si fara ample valori educative desprinde din ea. Din nefericire nu am fost la vreun atelier de despletit sperantele subconstientului sau pictat pe coji de oua. Nope. Noi am fost la mall.
Ne-a pacalit un mail pe care nu-l mai gasesc cum ca sunt nu stiu ce evenimente cu Minions la Mega Mall.

Evenimentul cu Minions era cam rasuflat - vesnicul animator, vesnicul face painting, niste cartoane cu minions etc, asa ca am propus sa mergem la film.
Minions 4DX era abia la 18.30 sau 20.00 asa ca am mers la Inside Out sau Intors pe Dos, cum a fost tradus in romana. Am nimerit la cel dublat - foarte bun dublajul, spre usurarea mea. Si am descoperit urmatoarele lucruri:
- de cand n-am mai fost eu la cinema, portia mare de popcorn a devenit o galeata pantagruelica
- Alexandru rezista linistit la filme la cinema. Nu si-a dat jos ochelarii decat sa verifice diferenta intre cu si fara (era 3D filmul), si desi filmul poate nu era chiar pt grupa lui de varsta a ras, s-a emotionat, speriat nitel de clovn, a retinut numele personajelor si la final a declarat ca i-a placut mult. Deci clar mai mergem.

Apoi am cascat gura prin multe magazine impreuna, dat cu parerea, eu am intrat sa-mi caut ceva lenjerie, Alexandru ori ma vede mult prea mare ori ma vad eu mult prea indulgent, pentru ca venea la mine cu niste budigai cu proportii de catarg "vrei sa porti asa?" , ne-am uitat la zeci de zdranganele, bluze, tricouri, geci, sosete, am trancanit impreuna, am gasit pijamale cu Minions dar nu si masura lui, am dat iama intr-un magazin de dulciuri si intr-un final am folosit Uber, la sugestia sotului ramas acasa si am ajuns in conditii absolut impecabile.

Alexandru se transforma incetisor dintr-un pui de om care trebuie carat, corcolit, menajat, adormit, trezit, etc, intr-un omulet mititel, tare cumsecade, care tine pasul cu noi si cu care te poti distra de minune. In ziua anterioara rezistase cu brio la 6 ore de petrecere botez - am dat noi bir cu fugitii, copilul ar mai fi stat. E din ce in ce mai  ... mare, I guess. Chiar e o placere sa iesim impreuna. Imi e teribil de dor puiul mic si moale pe care-l caram in sus si in jos cu mine pretutindeni, dar ma bucur tare sa-l cunosc pe baietelul asta prietenos, politicos, vesel, care alege sa ma insoteasca peste tot.

Read More