03 December 2019

De ce ganditul nu ne prisoseste deloc

1. Dacă am gândi mai mult sau pur și simplu dacă am gândi, am înțelege că n-are niciun rost să îndemni oamenii să nu facă copii sau să-ți faci o glorie din asta.

Singurii oameni care se gândesc bine dacă să aibă copii, calculează înainte să-i aibă, fac estimări și planuri și ar putea fi influențați în vreun fel de profeții suprapopulării și autoextincției sunt, culmea, cei care au cele mai multe șanse să-i crească și să-i transforme în adulți activi profesional. Restul, adică imensa majoritate, fac copii pentru că-i fac, și-i fac oricum cu toptanul. Un exemplu elocvent e propria noastră bătătură: 
  • 60% din salariați au un singur copil. 
  • 72% din casele românilor nu au niciun copil
  • în schimb cei care depind de asistență socială și nu au niciun venit au chiar și 10 copii
Deci pe cine ai șanse să influențezi? Pe cei câțiva care chiar ar putea  crește și educa un copil încât acesta, în 20 de ani, să genereze un venit, să plătească taxe, să aibă o afacere, să intre într-o sală de operație, să salveze planeta aia pentru care jelești înjurând bebeluși, orice. Pe cine nu influentezi? Pe cei care vor ajunge ciclic în masa de asistați sociali și pe care-i doare fix în cur de ce articole superbe ai citit tu despre sacrificiu și autoexterminare.

Altfel, pur și simplu cei câțiva care pot să-i crească vor renunța să-i mai facă. Cei mulți care pot să-i facă îi vor face oricum, așteptând să-i crească alții.
Deci dacă aveți vreun plan pe termen lung sau idealuri sau speranțe pentru lume, planetă și țărișoară, exceptând idioțenii de genul „să pierim toți în flăcări”, ar fi bine să includeți în el moduri de a sprijini oamenii care pot crește copii. Mâna asta de prostălăi care muncesc și au și ambiția unei familii. Idioții ăștia plătitori de taxe, pe spinarea cărora poate trageți și voi câte un pui de somn, legănați de visuri pseudoanarhiste.
Cât despre făcut, dacă aveți unul, zero sau o sută, sunt responsabilitatea și alegerea voastră. Dar nu doar făcutul ci și crescutul. Vreți nu vreți, lumea nu se termină odată cu voi. 





2. Tot pe aceeași temă, rezultatele elevilor români la testele PISA sunt cele mai slabe din ultimul deceniu. 

Testele PISA sunt o invenție care ne provoacă mari tulburări la ego, deoarece din nefericire nu ne lasă nici să ne lăudăm cu cei câțiva olimpici (care-s deștepți nativ, nu datorită nouă) și nici cu multe noțiuni învățate papagalicește. Testele astea măsoară cât de bine au înțeles elevii ce au învățat, și cât pot să aplice practic cunoștințele dobândite. Ai noștri sunt pământ de flori. Am ajuns la 44% de analfabeți funcțional, adică oameni care citesc și nu pricep ce au citit. La matematică e și mai rău - 47% .

Acest ultim deceniu de continuu regres este și același deceniu de constantă reformă și abrambureală a învățământului românesc. Este același deceniu în care examenele naționale, de la rezidențiat la capacitate, sunt mutate în decursul anului în curs, în care învățământul profesional este ba desființat ba reinstaurat, în care manualele sunt pline de imbecilități iar miniștrii sunt alde genunche și abramburica:

Dar desigur, în tot acest context e mult mai la îndemână să decidem că beneficiarii sunt de vină - copiii sunt loaze apatice și lipsite de respect. 

Deși în ultimii ani, ca adulți am demonstrat o ferocitate și o bestialitate incredibile în felul în care ne raportăm la copii, ca nație. Când nu-i luăm cu mașina să-i violăm și să-i ucidem, îi batem cu o coadă de mătură cât sunt la pământ și ne distrăm, postând asta pe Facebook. Le rupem picioarele cât sunt bebeluși și-i avem în grijă, în creșe private. Îi împiedicăm cu bună știință pe cei care ar putea să-i ajute, ca să mai facem bani de pe urma lor. 

Drepturile lor rămân ceva rizibil, de dat ochii peste cap și de scos din bezna minții diverse perorații despre „vremea noastră”. Vremea noastră e și acum. Azi. Și o transformăm în iad și pentru noi și pentru cei de mâine, prin prostie și răutate.

3. Schimbarea nu se face cu de-a sila și nici binele cu japca, nici în ceea ce privește mamele și alegerile lor

La aproape un deceniu de la începutul unei campanii susținute și pe alocuri agresive pro naștere naturală și pro alăptare, stăm mai prost decât înaintea acestor demersuri. S-a ajuns la 60% rata operațiilor de cezariană și 12,6% rata alăptării exclusive. Una a crescut, alta a scăzut, dar nu precum speram noi.
Sute de bloguri, evenimente, noi profesii, adevărate vestale, grupuri, scandal, promoții, campanii, poze au făcut fix pix în acești 10 ani care au trecut. De ce?

  • Pentru că, în cazul cezarienei, în continuare alternativa rămâne de cele mai multe ori o naștere care nu mai are natural în ea decât simbolismul orificiului prin care e smuls-tras-împins fătul. Brutalizarea și umilirea femeilor în timpul travaliului, practicile tacit acceptate, epiziotomie „preventivă”, prioritizarea încadrării într-un timp față de lăsarea nașterii să își ia timpul necesar, mușamalizarea și ignorarea din ce în ce mai frecvent a cazurilor de malpraxis medical din timpul nașterilor, toate acestea sunt de fapt factori negativi mult mai importanți în decizia pro-cezariană. Dar desigur, e mai comod din nou să acuzăm mamele de comoditate (?!), egoism și lipsă de curaj. N-ar trebui să ne fie necesar curajul ca să naștem natural într-un spital de stat, în 2019
  • Mulți ani am administrat un grup pe care oamenii căutau recomandări pentru medici și servicii medicale. M-a îngrozit numărul de femei care căutau de ani de zile soluții la probleme post-naștere naturală: incontinență, fistule, abcese, prolaps. Dar cel mai mult m-a îngrozit să citesc că multe au fost expediate de medici cu explicația că asta e, așa e la nașterea vaginală, să-și vadă de drum. Și așa ajunseseră la 3, 6, 12 ani de la naștere să se chinuie. Dacă cel care ar trebui să repare și să ajute , să încurajeze, poftim, adună toate aceste traumatisme sub spectrul unei normalități pe care n-o resimte (că doar nu dumnealui se pișă pe el la 20j de ani când ridică un copil în brațe), cum am putea acuza femeile de lipsă de curaj? Lipsa de curaj în fața indiferenței, brutalizării, corupției, mizeriei, infecției? Nimic nu mi se pare mai grețos decât să văd iar mai știu eu ce somitate (de obicei bărbat) medicală cum ironizează „mămicile” pentru pașii pe care-i fac înapoi în fața miracolului naturii. Omițând în același timp grava schilodire pe care o aduc acestui miracol pripit, împins, smucit, tăiat, cârpăcit, infectat și ignorat în propriile bătături.
  • Odată ce capătă dimensiuni acuzatoare, dominatoare, orice propovăduire, oricât de nobilă și înfocată, e menită pierzaniei de adepți. Și m-am trezit și eu alunecând pe panta asta. Am alăptat și m-am mândrit și eu cu asta; dar e posibil ca în anumite cazuri, arborarea acestui fapt firesc ca stindard al luptei, al superiorității feminine, al sacrificiului de sine, al dracu mai știe căror frustrări însetate de emfază și recunoaștere publică să fi descurajat mai degrabă alte femei, care să fi decis că n-au niciun chef să intre în mărețul clan al vestalelor descheiate la piept. Zic și eu. Mai ușor cu pianul pe scări, oricât de superbă ar fi partitura.

4. Nu te obligă nimeni să stai într-un oraș aglomerat.

Te stâlcești prin metrou și în Viena sau Tokyo. Stai în trafic și în Londra. Aștepți autobuzul și în Roma. Nici în Malta nu prea vine la timp. Aglomerarea urbană e un fenomen social firesc. 
Noi avem un căcat de administrație publică în București, așa e. Dar să ajungi să urăști oamenii din orașul ăsta doar pentru că există, pentru că s-au mutat lângă tine, pentru că alegerile lor converg cu ale tale, te subliniază doar ca imbecil sadea. 
Vrei nu vrei, oamenii vor tinde spre mai bine. Pentru mulți, locuitul aici e garanția unui loc de muncă nedependent politic sau a unui venit decent. Toate speranțele lor și ale copiilor lor (da, ăia care poate-s prea mulți sau prea proști pentru tine, vezi punctele 1 și 2) se pun în inima acestui oraș aglomerat, murdar și viu, nespus de viu. 
Așa cu toate drumurile sale care încep să se repare la 6 seara în plin trafic, cu apa caldă care curge pe afară pe străzi și nu prin calorifere, cu beculețele nesimțit de scumpe aruncate praf în ochii celor care tremură în spitale, orașul acesta e șansa spre mai bine a celor mai mulți care au decis să vină sau să rămână aici. 
Dar dacă chiar nu mai încapi de ei, dacă nimic din acțiunile sau inacțiunile tale nu te fac responsabil ci doar alții, mereu alții, veșnic alții sunt de vină pentru tot, ei bine află că:
  • niciodată nu se vor muta în altă parte milioane de oameni, lăsând baltă servicii, vieți, case, familii doar ca să nu mai stai tu așa îmbufnat
  • în Muntenești, Vaslui e un trafic excelent. Doar tu, popa și primarele ați avea mașină. 
Toate aceste observații ale mele converg într-o concluzie: tindem să blamăm victimele unui sistem în care s-ar putea chiar noi să fim actori. Depinde de noi ce roluri ne asumăm. Însă un prim pas către mai bine ar fi să refuzăm să fim părtași la acest mecanism prin care cei ce suferă sunt acuzați de cei ce mint.




4 comments:

  1. Cate as avea de zis pe tema propovaduitului alaptatului. O sa ma rezum la faptul ca era deosebit de enervant ca nimeni nu spune atunci cand alapezi si iti este greu, ca este ok sa renunti. Ca va fi ok copilul si cu formula; dar femeile care 'ajuta' zic doar sa tii copilul si mai mult la san, sa incerci si mai mult, sa pui si un SNS, sa chemi si un consultant in alaptare, sa iei un miliard de suplimente sau medicamente chiar, sa refuzi cu obstinatie sa faci absolut orice altceva in afara de a sta toata ziua cu copilul la san. Plus condescencenta, mai subtila, cu care noua, celor care am renuntat, ni se adreseaza cele care au reusit. O blogarita din Romania zicea la un moment dat ca ii compatimeste pe bebelusi cand ii vede cu un biberon in gura. Cata aroganta si superioritate se ascunde in spatele acestor cuvinte, practic a slap in face pentru cele care dau formula copiilor si care ii citesc blogul.

    ReplyDelete
  2. Chestia asta cu copii nu este doar la noi. Este generala.
    vezi tarile africane, in plin razboi, foamete, seceta, etc... au o natalitate dubla fata de Europa, care are foarte mult confort, civilizatie, etc... Si motivul este ca, orice fiinta, in momentul in care specia sau gena este pe cale de disparitie, alege sa se reproduca foarte mult. In momentul in care exista siguranta, confort, si tot tacamul, asteapta momentul oportun, biologic, sociologic, economic, metafizic si astrologic... asteapta partenerul perfect (si noi stim ca asta ne este, ca toti barbatii sforaie) cu care va face copilul perfect ce va fi vesnic fericit!

    ReplyDelete
  3. Subliniez si eu ce zice Matei Enric, ca este un fenomen provenit din saracie si lipsa de acces la educatie sexuala si mijloace de contraceptie, lipsa de perspectiva de viitor si de optiuni (ce sa faca o adolescenta de 16 ans care are 8 clase si nu a iesit niciodata din sat, de unde sa îi vina ideea ca poate sa fie si altceva decat mama), agresiunile sexuale mult mai raspandite in familii sarace, etc.

    Nu o fac pt ca sunt asistati social, automat sociopati si vor ca oamenii de bine sa plateasca cresterea copiilor din taxele lor. De altfel, asistenta sociala in Romania e o gluma proasta, nimeni nu poate trai cu demnitate din ea.

    ReplyDelete
  4. Ceea ce păstrează situația în fix aceiași termeni: cei care se gândesc de 10 ori dacă să aibăp copii, își permit luxul acestor alegeri și estimări (fie el un lux financiar, social sau intelectual) sunt de fapt atât de puțini încât influențarea lor e inutilă dacă nu chiar negativă.

    ReplyDelete

Facebook

Popular Posts

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (10) adoptie (2) AION (2) ajutor (10) alaptare (3) alimentatie (11) amintiri (18) animale (5) anotimpuri (4) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (6) Cai (1) caini (16) capot (1) carti (3) carti pentru copii (3) cărți traduse (4) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (2) copii (71) coruptie (5) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (7) film (7) filme (3) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (3) gaming (3) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) Ioana Neagu (1) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) mașini (1) Mihai Ciobanu (1) music (18) nutritie (2) oameni (69) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) pisici (2) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (12) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scoala (1) școală (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) Spectra 9+ (1) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (6) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (85) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (8) wow (1) WTF (28) www.davidkinsella.com (1)