Ma tem

La protestele astea n-am mai ajuns, desi ca importanta pentru mine acestea ar fi primat. Chiar si in fata Rosiei Montana. Pentru ca aseara s-a protestat contra intregului mecanism care duce la efecte de tipul Rosia Montana sau legea amnistiei. Doar ca, rizibil si dezamagitor, mucii si tusea lu' asta micu ne-au tinut infofoliti in casa. Asta o sa-mi scrie mie pe epitaf. "Karioka - putea sa faca multe, dar ii curgeau mucii". Mi se pare foarte cuprinzator.

Ii spuneam si lui Sorin acum cateva luni bune ca mi-e teama. O teama de om care se vede incoltit. Nu o teama filozofica, de intelectual sprijinit in cot. Nu ma sprijin intr-un cot, ma tarasc pe branci in momentul asta, in tara asta. Ma tem ca locul lichelelor cu ranjet si cu un minim efort de a ne minti, de a se preface, e luat de niste lichele mult mai tampe si mai feroce. Pe care le doare in cur de UE, de noi, de voi, de oricine. Ma tem ca am protapit in fruntea tarii, asa buna rea cum o fi ea, un maglavais de retarzi flamanzi si fara scrupule. Ma tem ca nu mai putem iesi de aici. Toate hotiile care inainte erau macar scuzate prin vreo umbra de motivatie acum se fac la drumul mare, in vazul tuturor. Nu avem de unde alege, nu avem pe cine alege. Orice umbra de independenta politica, de doctrina sau ideologie, s-au manjit de rahat. Partide cu platforma si doctrina care se bat cap in cap fuzioneaza mai rapid decat intra vreo duduie de pe Magheru in organ. Alegatorii sunt dezamagiti? Nu cred, pentru ca habar nu au pe cine au ales. Avem voturi cumparate cu malai si tuica, pentru a fi alesi altii care voteaza la randul lor in cireada, habar neavand ce. Nu avem nici macar de unde alege o alternativa. Ce sa alegi intre hot si prost, intre jefuitor si pungas, intre orb si chior, intre nesimtire si imputiciune? Nici macar gestul de a nu mai merge la vot nu va mai conta in fata referendumului, pentru ca sigur se va atinge de acum inainte pragul de 30% de flamanzi indobitociti care pe buna dreptate voteaza ce-o fi, pentru ca lor tot asa le e de un sfert de veac incoace.

Poate Pungestiul nu e asa cum credem noi, poate intr-adevar e o dezinformare voita, poate intr-adevar acei oameni nu sunt in pericol din cauza fracturarii hidraulice, dar nu cred ca-i poti informa cu pulanul peste ceafa si cu jandarul pazindu-i in usa bordeiului.
Cat despre legile votate in ultimele zile, ma inspaimanta nepasarea de javra care rupe o zgarda veche si deranjanta. Nu mai exista legi pentru noi, ne spun alesii nostri, le-am desfiintat, tot noi. De acum inainte suntem amorali si a-legali, faradelegea nu poate fi sanctionata atata timp cat dispar legile care s-o denunte.

Toate actiunile corecte pe care le puteam lua, ca cetatean, nu mai au valoare. Votez? Degeaba. Nu votez? Tot degeaba. Muncesc, platesc taxe? degeaba.
Poate e asa cum schelalaie prapastiosii pe la colturi, poate intr-adevar ca tara nu meritam altceva si nu putem pur si simplu produce altceva, pentru ca din pantecele nostru comun au rasarit si acesti oedipi cu imunitate absoluta, care ne fut si ne ucid acum, dar eu nu pot sa ma resemnez si sa dau din umeri si sa ma complac in nefericirea generala.

Sa plec? Plecatul e oportun si in curand va deveni necesar, dar fara a imi dubla afirmatiile de patriotisme sforaitoare, simt ca prin plecat cedez si renunt sa mai dau vreo sansa tarii mele. N-as pleca doar pentru bani in plus sau pentru mai putine flegme pe trotuar. Ma ingrozeste statutul de imigrant, si mai ales statutul de imigrant roman. Dar as pleca atunci cand as simti ca luminita de la capatul tunelului e de fapt o lampa de abator. Si totusi, ne lasam taiati ca vitele, cu totii? Asta e singura alternativa, sa fug? Ce pot sa fac? Ce mai pot sa fac? Ce pot sa fac cand sunt o minoritate si cand votul meu, vocea mea, actiunile mele sunt nesemnificative, ce pot sa fac?