Prima noastra excursie in doi - cu Dacia Plant si Foto Union

A fost prima data cand am mers undeva doar eu si Alex, adica afara din Bucuresti.
Era sa nu merg.
Pentru ca era in timpul saptamanii, pentru ca Alex e inca mic, ziceam eu, la doi ani sa-l fatzai cu autocarul cu orele, pentru ca imi manca o zi de concediu, pentru ca nu stiam cine mai merge in afara de Olandezul Zburator, cu care as merge probabil oriunde.
Ma bucur tare mult ca am mers la Ziua Portilor Deschise de la Dacia Plant, si ca Ana Nicolescu si Foto Union m-au invitat.
Una, pentru ca se pare ca mi-am subestimat copilul. Din punctul meu de vedere, subiectiv si deformat, s-a descurcat excelent. A avut un singur moment de mataiala si un singur bocit, a rezistat nemancat - pentru ca a refuzat ORICE exceptand fursecuri si lapte, a dormit cate 20 de minute de 3 ori maxim si a fost vesel si incantat de toate cele.
Am plecat din Bucuresti 4 mamici cu blog, 5 copii si restul tineri jurnalisti, fotografi si bloggeri fara copii, care probabil ca in urma calatoriei au decis ca asa vor si ramane. Cu ocazia calatoriei, m-am gandit eu asa ce mult m-am schimbat. De curand am aratat unei prietene un text mai vechi, scris de mine pe andreanum, despre cum e sa ai copii. Inainte sa fi avut copii. Incercam sa imi imaginez cum ar fi fost sa fac calatoria asta eu aia-fara-copii de acum 5 ani. Probabil ca as fi vazut numai indisciplina peste tot, as fi batut din picior, as fi racnit mai tare ca toti copiii la un loc si m-as fi dat imediat jos ofuscata. Ajutata probabil si de un sut in cur.
Acum insa, mama fiind, mie mi s-a parut ca a decurs calatoria minunat si ca toti copiii s-au comportat excelent, date fiind conditiile. Adica drum dus intors Brasov, sarit masa obisnuita, sarit somn in pat la orizontala. Daca apar insa prin presa si blogging in urmatoarele saptamani articole despre cum s-au decis autorii ca suprapopularea e o problema serioasa si ca nu vor face copii in vecii vecilor, sa stiti ca e posibil ca noi sa fi fost muzele.
Am ajuns la Dacia Plant pe la pranz si am asistat la o conferinta de presa in cadrul careia a avut loc si prezentarea firmei si a evolutiei lor ascendente. Surprinzator de ascendente pentru mine. Anul 2012-2013 au avut o crestere de 26%.

Ce stiu eu despre Dacia Plant:
- ca se impun pe piata ca lideri in domeniul medicinei naturiste. Impart aceeasi felie cu Fares si foarte posibil sa-i depaseasca in vreo cativa ani, daca o tin tot asa.
- ca au culturi proprii, certificate bio,dar colaboreaza si cu agricultori independenti, oferindu-le plante si rasaduri. Anul trecut, au comercializat peste 20 000 de fire de rasaduri de legume in cadrul unui proiect pilot care doreste promovarea si pastrarea soiurilor romanesti, nemodificate genetic, pentru cultivarea in sistem bio. Aviz lui Cristian, care imi spusese ultima data cand ne-am vazut ca s-a apucat sa cultive catina si ca ar trece pe altceva. Poate iei legatura cu ei si va ajutati reciproc, mai stii?
- ca au inceput de la o investitie de 100 euro, imprumutati de la parinti si au ajuns la un capital de   milioane de euro. Uneori se poate. Nu zic ca tot timpul, dar uite ca uneori se poate.
- nu trateaza termic plantele in procesare, nu le altereaza proprietarile incipiente.
- colaboreaza cu medici si savanti importanti din domeniul fitoterapiei si medicinei naturiste (Daca sunt cei doi termeni una si acelasi lucru , va rog scuzati incultura) si, pentru mine ceva remarcabil a fost ca la anumite preparate sau game de produse, pun pe ambalaj numele si o mica fotografie a savantului / medicului care a contribuit la crearea preparatului. Mie una mi se par asta foarte fain. Si ca marketing pentru public, dar si ca gest de respect pentru acei oameni care stau in spatele procesului si care traiesc si mor nestiuti de nimeni dar salveaza si imbunatatesc sute de vieti.
- miroase nemaipomenit la ei in firma. Chiar si pentru ateea de mine (care s-a simtit cam la nelalocul ei cand s-au facut diverse metafore si referiri , uh, sa zicem mistice), firma si fabrica aia au miros de rai. Daca ar fi sa existe asa ceva, atunci ar mirosi ca la Dacia Plant. A lavanda, cimbrisor si mai nu stiu ce. Minunate arome. Mi-am luat si eu niste lavanda, pentru aroma care-mi aminteste de mama si...(and there goes the romance)...pentru molii, pentru ca am zarit una prin casa. Si e imposibil sa ai O molie. Ca si politicienii corupti sau cuvintele ochelari sau icre, astea nu exista la modul singular

- au primit rezultate foarte bune ale studiilor clinice desfasurate in sectiile de gastroenterologie si infectioase din sase centre universitare, care le confirma eficacitate unuia din produse, Interferonat, folosit in recuperarea hepatica. Mie asta mi se pare un pas inainte in credibilitatea medicinei pe baza de plante. Pentru sceptici ca mine si ca tine, asta care citesti acum si strambi un pic din spranceana, studiile astea sunt pretioase. Nici eu nu consider ca in caz de peritonita e cazul sa rumegi o mladita de nu stiu ce. Insa daca exista alternative naturale la medicamentatia alopata atunci da, le prefer pe acestea.





Cand sa plecam, am chemat un caine sa-l mangai. Am apucat sa iau mana de pe el si a venit un ghiolban sa-i arda un sut. Ca are purici. Nu e vina Dacia Plant, pentru ca presupun ca nu iti trebuie multa minte sa ocupi jobul domnului, dar trebuia sa-l mentionez pe dobitoc. Pentru ca asta si-a dorit; eram acolo un cerc micut de fotografi, vreo 2 bloggeri si jurnalisti si un caine. Si aia a fost singura lui idee la capitolul bagat in seama. Sa dea un sut cainelui. Limbaj articulat nu poseda, encefal nici atat, ce era sa faca si el.
La intoarcere, Cristina a sugerat ca ar fi o idee buna sa mai imbunam soferul care ne privea sumbru de zici ca ne planuia un atentat cantandu-i nu stiu ce cantecel "sa traiasca nea'soferu' ". I-am fi cantat, dar eram in scurt timp prea ocupate cu boratul in pungi. Serios, eu nu ma stiam sa am rau de autocar si in continuare nu cred ca am; cred ca am doar de condus cu bucile. Asa smucit si indarjit n-am mai pomenit. Era un cantecel, "glasul rotilor de tren". Well, cred ca glasul rotilor de autocar zicea "'r-ati ale dreacu' cu plozii si fursecurile voastre". Serios vorbesc.
Acasa ajunsa, cu capul pocnind si stomacul creponat, am povestit sotului care m-a asigurat ca nu de la copii era starea aluia ci probabil de la muma-sa natura si conditiile conceperii sale. In sensul ca si el cand se ducea cu autocarul la rupt gatul prin munti si vai cu bicicleta a nimerit uneori inacriti din astia care priveau cu o ura pasagerii de zici ca-i duceau in spate sau legati de organele facerii. Ma rog, pierderea lor. La astia simpatici sau macar politicosi mai pui un ban, mai strangi de-o sticla, de-un ceva. Astora ciufuti ce sa le dai? Si mai ales in ce, ca prezervative nu cred ca-si luase nimeni la el.
Inchei acest advertorial cu totul si cu totul deosebit multumindu-va ca ati citit. All and all a fost minunat si eu una sper sa revin la Dacia Plant.