Fuck television

Pe mine ma ingrijoreaza televizorul rau de tot. Cred ca am mai vorbit despre asta. eu sunt una din ciudatii aia care l-au aruncat si care traiesc fara el - dar cu internetul.
ma sperie stirile facute pentru prosti, cu detalii fix ca pentru pacala si tandala, cu cusaturi si ate albe stupid de evidente. ma sperie faptul ca manipularea mediatica este atat de prost facuta si totusi nu e nevoie sa fie imbunatatita pentru ca, ghici ce, e ok si asa.
ma sperie faptul ca soacra-mea alaturi de alte sute de mii de soacre, socri, tati, mame, cetateni cu drept de vot, crede ca toate emisiunile alea cu diversi care se incaiera si se impaca sunt adevarate. cu toate ca aia joaca teribil de prost. ma sperie faptul ca nimeni nu se mai intreaba unde dracu a incaput echipa de filmare, ca doar nu s-au nascut protagonistii cu un obiectiv reglabil incastrat in cele dosnice.
ma sperie faptul ca asculta orbeste si nu contesta, nu intreaba, nu pun la indoiala. zice la teve? asa e. de la emisiuni cu obscenitati si curve ieftine prezentate drept divertisment pana la analiza politica si stiri. Totul e luat de bun. Teveul e o a doua biserica, unde te duci si stai in cur, nu pe genunchi, dar casti gura si creierul cu aceeasi piosenie lipsita de discernamant. Ce zice, aia e. Argumentul e la fel de circular ca si cel dogmatic: e adevarat pentru ca asa zice. Daca ala nu zicea lucruri adevarate, nu era pus in strana, respectiv in televiziune. Dar e acolo, deci asa trebuie sa fie.
Ma sperie si faptul ca de cate ori ajung totusi la socri sunt complet sucked in; raman vegetand si holbandu-ma cu un simt critic din ce in ce mai schiop la diverse canale, simt cum telecomanda mi se cuibareste tandru in palma si cum parca mi-ar sopti ca acolo e locul ei, nu la cosul de gunoi. Ma uit la un documentar de 40 de minute in care vad timp de 5 minute cum se caca un rinocer iar in restul de 35 promo la alte documentare si reclame.
Ma sperie si faptul ca Alex a avut program de desene fara ca nimeni sa se intrebe macar ce dracu e in desenele alea. Nu i s-a parut nimic anormal nimanui ca un plod de nici doi ani sa caste gura ore in sir la echipe de mutanti care se zmardesc, lipesc, dezasambleaza si killaresc in toate felurile sau la un remake de Cenusareasa, adevarat testament pentru o pepiniera de curve. Cenusareasa dadea sfaturi surorilor sale mai urate despre cum ar trebui sa fie mai cochete si sa bage mai mult rimel daca vor sa agate un gentleman bogat. Fucking great. Un desen despre una care ar vrea sa termine o facultate sau sa ajunga pe Luna n-ati face, ba. Si va mirati de ce obtinem o noua recolta de tute numai bune de alimentat un misogninism de altfel ancorat solid in realitate.
Ma sperie si faptul ca la cresa sau gradinita, in majoritatea cazurilor, li se pun desene continuu, au un ecran in perete in care sunt pusi sa se holbeze. In pana mea, in cazul asta de ce as da intre 300 si 1500 de lei pe luna? s-ar putea uita si la mine acasa, daca asta as fi vrut.
Dar sa revenim la mine.
M-am uitat la episoade intregi despre preparate pe care n-am sa le gatesc, cu ingrediente pe care n-am sa le gasesc, rezultand in chestii pe care nu am sa le consum. Si totusi m-am uitat.
M-am uitat la teleshopping, la produse absolut ridicole, promitand rezultate absurde, cu persoane jucand prost, prea rost si foarte prost un entuziasm si o exaltare de nivel orgasmatic, cam suspecte pentru un sarman aparat de cusut nasturi. Dar m-am uitat? M-am uitat.
M-am uitat la emisiuni de 30 de minute care aveau ca singur punct de suport un clip youtube de maxim 3 minute. Pe care il mai si stiam. M-am uitat la poante ieftine, la babe posmagite, la playback prost mimat, la muzica pentru cretinoizi, la buci si tzatze, la un film italienesc pentru pedofili, la stiri despre diversi indivizi care au reusit sa isi scurteze o existenta si asa inutila in moduri care mai de care mai prostesti. La reclame infiorator de atractive pe un plan subconstient, pentru ca mi-am trezit copilul din somn deschizand televizorul pe o reclama la Dedeman de exemplu.
Dar m-am uitat. Zile intregi, cu atentie constienta, fara, motaind, la culcare, la trezire, pe fundal, comentand cu soacra, injurand singura, cu spatele, cu fata, tot m-am uitat.
Si acum cand am revenit, am cautat dintr-un reflex straniu telecomanda.
Noroc ca n-o am.
Am foit un  pic cool-tv.net, am dat de niste filme pe care le vazusem deja, pe HBO. Mi-am amintit ca am de fapt o lista de filme pe care vreau sa le vad. Si ca pot (inca) sa le dau jos si sa le vad cand doresc eu, fara sa fie sectionate de calupuri de publicitate la produse de cacat gen Activia - pardon the pun.
 Am aruncat un ochi pe hotnews si am fost in stare sa imi selectez vreo 3 titluri care ma interesau. Pe ProTV sau vreo Antena ar fi trebuit sa indur calupul despre babe violate si soferi intrati in stalpi, in speranta ca dau de ceva relevant pentru mine.
Alin a nimerit un folder bunicel de swing-ceva. Am si uitat cum se cheama, dar suna bine si confortabil si n-are rime cu faiar haiar dizaiar.
Alex are un playlist mititel cu diverse cantecele pentru copii. I l-am selectat si cenzurat eu, cu neindurarea unei paranoice in devenire. Nu i-l pun non stop. Desi probabil ar fi mai confortabil, el cu ochii intr-un ecran si eu in altul, sau amandoi in acelasi, cu split screen. Tentant, dar nu.
M-am intalnit cu o caracatita scarboasa, cleioasa si tampa, care m-a murdarit cu tentaculele ei putind a peste mort si a chiloti mucegaiti. Din fericire i-am stricat culcusul la noi in casa. Va incurajez sa-l stricati si voi. Nu pierdeti nimic dar castigati destule.