Noi ridicam primii piatra.

A mers ce mi-am propus pana acum. Uimitor, dar daca ai un plan de bataie pe puncte, ai mai multe sanse decat agitandu-te ca un ventilator melodramatic in toate partile.
E o concluzie truistica ati spune; dar nu ma cunoasteti, la cat sunt de imprastiata a fost o revelatie autentica.

Deci planul meu fusese cam asa:

1. De mediatizat clipul de pe YouTube.
La punctul asta m-am poticnit initial. Nici nu apucasem bine sa il vad ca era dat jos. Contul fusese raportat pentru bullying si harrasment. Un suflet nobil care vroia sa scape o biata invatatoare hartuita de parinti cu reportofoane.
Ok, da-i cu search. Gaseste inca unul. Am apucat sa-l salvez local. Minunat, pentru ca in jumatate de ora - nu exagerez - n-a mai mers nici ala. "Removed by user".
Domnu' / doamna user, daca vreodata citesti aceste randuri: nu-ti fie frica. Nu e o ilegalitate. Nu le mai da jos atat de repede.
Ma rog. Urcat clipul inapoi. E inca acolo, nu m-a contactat nici un buhuhu inca.
Deci da-i cu mediatizatul. Nici n-apuc bine sa-l urc si apare cineva intreband pe pagina de FB a blogului de unde-l am si daca-s vreun parinte. Imi cer scuze pentru raspunsurile initiale cam belicoase; crede-ma, am crezut ca esti din tabara "alorlalti".
De fapt era de la Cancan (multumim Cancan! nu citesc, dar multumesc) , scrisese deja un articol pe tema asta si cauta un parinte.

2. De gasit un parinte dispus sa vorbeasca cu presa si presa dispusa sa vorbeasca cu parintii.
Gasit, vorbit, acceptat, regretat eu, in prima faza.
Pentru ca nu ma asteptam la asemenea presiune negativa venita din partea celorlalti parinti. Cu copiii in aceeasi clasa. Nu detaliez, credeti-ma ca n-ati vrea sa fiti in pantofii sai acum totusi. Insa o felicit ca ii poarta si o rog iarasi sa mai reziste putin.
Presa in schimb s-a gasit, cacalau Maria Ta. Sa fiu sincera, eu nu ma asteptam. De fapt se pare ca nimeni nu se astepta la nimic de la nimeni.
Invatatoarea nu se astepta sa fie inregistrata si nu se astepta sa indrazneasca vreun parinte sa vorbeasca.
Eu nu ma asteptam sa cititi atat de multi blogul.
Parintii nu se asteptau la atata sustinere.
Presa nu stiu exact daca se astepta sau nu sa gaseasca parinti.
Si tot asa. Poate ar fi bine data viitoare sa ne asteptam :) sa ne asteptam si la bine, si la actiune, si la revolta si la sanctiune si la ajutor. Din partea mea, va asigur ca va puteti astepta la exact aceleasi reactii.

3. Aici eram cat pe-aci sa ma opresc.
Nu m-am gandit ca pot ajuta mai departe pentru ca ma depasea contextul. Nu pot depune plangere la politie pe motiv ca m-a scandalizat comportamentul unei doamne. Nici la inspectorat.
Deci ce e de facut? Scotocit prin presa si gasit cu stupoare cateva randuri despre decizia Inspectoratului. Decizia fiind sa se culce pe-o ureche din lipsa de probe. Mai precis, s-au dus pana acolo si s-au intors, declarand more or less "dar aia zice ca nu e vocea ei". Nu pot sa cred ca poti gasi un criminal dupa un strop de saliva sau un floc dar nu poti observa ca vocea uneia e vocea de pe o inregistrare.
Am sunat una din mamici sa vad cum o duce. Cum s-o duca, prost. Hartuita de parintii "ceilalti". Parintii care dau spaga sa le fie batut si umilit copilul. Parintii care se fac ca nu aud sau ca nu cred. Parintii care pupa in cur si colectioneaza diplome de la concursuri la care se triseaza. Parintii care habar nu au daca ii va folosi la ceva copilului peste 20 de ani diploma de la Cangurul, care habar nu au ca de fapt doar concursurile incepand cu clasa a 5a se iau in considerare in sinistrul "portofoliu", dar care imping acolo copiii. Parinti insensibili, plini de ura si de frustrare. Parintii aia o hartuiesc pe strada pentru faptul ca a indraznit "sa rupa tacerea". Ii rog cu aceasta ocazie pe cei de la KanalD sa nu imi ceara drepturi de autor pentru folosirea acestei expresi. Sunt permanent leftera si reclame pe blog nu pun, pentru ca nu le clicaie nici dracu. Cred.
Parintii aia o fac proasta. Parintii aia o ameninta si o indeamna sa taca. Parintii aia ii spun ca merita. Copilul ei merita, si ea la fel, pentru ca sunt niste obraznici. De exemplu, nu si-a tuns copilul periuta. Pai nu ca-i obraznicie? Sa n-o zbori pe geam cu tot cu copil? Ha! Si mai face si galagie.
Dar copiii vostri merita? Merita si ei? Dar voi ce meritati? Ah. Ce idioti.
Apoi mamica se mai amarase si citind presa scrisa. Articolele erau de partea sa, comentariile nu toate.
Adulti normali, oameni cu drept de vot si procreere au borat din ei ura si venin. In sprijinul unei tute si contra unor copii de 6 si 7 ani. Ca generatia asta e plina de loaze proaste si vulgare oricum si ca doar asa pot fi tinuti in frau. Ai crede ca e vorba despre o clasa de repetenti de la o scoala de corectie clasa a 12a. Dar nu, se refera la copii de 6 si 7 ani, repet, repet, repet. Ca sunt facuti la betie si prin parcari. De unde stii tu unde-s facuti, stimabile? N-au fost toate femeile colege de cartel cu ma-ta. Ca sa ridice primul piatra ala care n-ar facut asa vreodata . Ce cataroi peste muie iti meriti, cucoana. Eu nu am facut asa. Maria Coman nu ar fi facut asa. Ada Demirgian nu ar fi facut asa. Gabriel Diaconu nu ar fi facut asa. Mama mea nu ar facut asa. Tatal meu nu ar facut asa. Mii de oameni nu ar fi facut asa. Mii de pietre in cap iti meriti, sa te zidesti in ele ca Ana lui Manole.
Nici un om normal nu ar fi facut asa. Nici un om nu are dreptul sa faca asa ceva.
Asa ca am trecut la ....

4. Punctul 4: Gasit consiliere psihologica si juridica pro-bono.

Pe cine sa caut, pe cine sa gasesc. Si dintr-o data s-a aprins beculetul. Mutzunache! Cumnatul genial al Andreei, care ok, poate nu s-a pupat mereu in idei de parinteala cu mine (si-a sculat in cap juma de blogosfera cand cu alaptatul) dar care e mereu inimos si care spre stupefactia mea continuua imi raspunde constiincios la mailuri daca-l intreb ceva. Daca mi-a raspuns la mailuri absolut imbecile si personale, daca m-a linistit cand m-au apucat ipohondriile si fandoselile, de ce n-ar raspunde si acum, cand chiar arde?
Mai ales ca a ajuns cumva si celebru, sau cel putin citit si citat des in presa.
Ocazie cu care ma intreb daca nu sunt cumva pesimista. Ma asteptam la un raspuns sec la mailul meu de genul "Nasol." Cu toate ca nu am dreptul sa presupun asa ceva, vezi mai sus. Am primit un raspuns scurt pe mail dar uimitor ca anvergura a actiunii. Gabriel Diaconu s-a dus peste tot. A vorbit cu toti. A vorbit si mult si bine si nu se va rezuma la vorbe si la interviuri. Mai mult de atat nu cred ca am dreptul sa spun. Nu cred ca ar fi in avantajul nimanui sa dau din casa in aceasta situatie delicata si de fapt chiar ma intreb daca nu am zis cam multe.
Dar va asigur ca va fi bine. Si ca el, atat ca medic cat si ca om, le-a facut deja mult, mult bine.

Cateva fragmente din pledoaria sa din presa:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/SCANDALUL-NVTOAREI-care-i-terorizeaz-elevii-Medic-psihitru-Unul-dintre-copii-a-vr-1.html

http://www.rtv.net/jurnale.html - minutul 2:30

Antena 3 cu Maria Coman - multumiri, Maria!  - ieri la ora 13:00. Scuze, nu am link.

Si poate mai mult decat orice, ajutorul si suportul moral. Acum acesti parinti doresc sa mearga mai departe. ma intrebaserati ce putem face. Zisesem sa le fim alaturi. Acum stiu si ei asta. G.D., cred ca 85% din binele facut de tine e aici. I-ai convins ca nu au de ce sa se teama. I-ai linistit. I-ai incurajat. Iti multumesc inca o data.

5. Ce facem in continuare?
Ridicam primii piatra. Aia facem. Mentinem inregistrarea in atentia tuturor. Ii reasiguram pe orice cale pe parinti ca le suntem alaturi. Ii asteptam sa se reculeaga; intelegeti-i, trec printr-un balamuc infernal si au nevoie de curaj pentru ca sunt niste veritabili pionieri din pacate in domeniul asta. Am citit sute de comentarii care declarau ca si ei au fost batuti, umiliti, si ce? Ca uite, bine le-a facut. Acum stiu carte.
Carte stiai oricum, daca era sa stii. Si bine ti-a facut? ma indoiesc. Cat de bine ti-a facut incat sa ajungi acum, ca adult, sa instigi la ura si violenta contra unor copii de clasa 1?
Acesti parinti au decis ca nu e bine. Si acum totul sta in mainile lor.
Eu altceva nu stiu ce sa mai fac, oameni buni. Sper sa nu dezamagesc, dar nu stiu ce sa mai fac decat sa astept si sa-mi rod unghiile. Oameni cu megafon mai mare si maini mai puternice duc deja povestea mai departe si vorbesc intr-un mod mai convingator decat as putea eu vorbi, prin prisma statutului lor profesional.
Plangere nu pot sa fac, dar sper din suflet sa nu se razgandeasca parintii si sa nu cedeze presiunilor.
Nu pot nici sa pisez mamica asta la cap sa-i fac galerie, ma indoiesc ca are nevoie acum de majorete telefonice.
Ce sa faceti voi? Sa continuati si voi sa cautati si alte victime (da! victime!) ale acestei fiinte si sa le incurajati sa vorbeasca cu presa dar mai ales cu organele competente: politie, protectia copilului, judecatorie, etc. Nu conteaza daca abuzul s-a savarsit acum 5 ani, 10 ani, 16 ani. Ajuta-ne sa il oprim sa se intample si peste 5 ani sau 10. Nu conteaza ca "duamna" e posibil sa se pensioneze anticipat si ca oricum mai avea 1 an pana atunci. Alte "duamne" vad si citesc. Nu le lasati sa concluzioneze ca pot, in continuare, sa isi bata joc de copii. Alti parinti stau acum si se uita si citesc, intrebandu-se daca sa vorbeasca sau nu. Nu-i lasati sa se dea invinsi inainte sa fi luptat.