Cum am ajuns sa ma uit iar la televizor

Acum ceva timp, sa tot fie aproape 2 ani, s-a stricat televizorul.
N-am remarcat decât jumătate de an mai tarziu si nici ca ne-a părut rău. Dispăruse un zgomot de fond dar l-am înlocuit cu altele. De multi ani ne citim știrile pe internet; când aveam televizor le revedeam citite de vreo duduie cu mult fixativ in freza 2 zile mai tarziu, semn ca iluștrii copy pastaci dorm in papuci.
Filmele, iarăși, de pe internet. Cat se mai poate. Când nu s-o mai putea...aia e.
Muzica...nu știu  ori m-am băbit ori s-au prostit, dar de prin anii 90 încoace nu mai am nimic in comun cu muzica main stream de pe la teveu. Detest muzica dance si fix asta se cere. Nu stiu exact cine o cere. Dar o cere cu multa insistenta, din moment ce numai asta e pe la tv sau radio.

Când si când  intru pe net....sa ma uit la televizor. De obicei pentru ca e soacra în vizita, mare tv-junkie. Am avut dispute soldate cu îmbufnări repetate si chiar ceva drame lacrimogene pe tema reality-showurilor care numai reality nu sunt. Sa nu mai zic de politica; era sa fim dezbinați de scandalaul USLului. Noroc ca suntem oameni seriosi.

Si totuși, iată ca am revenit si ma uit in fiecare duminica la X factor. Pentru Cheloo. Ca sa vezi.
Paraziții am ascultat cu sincope si pauze lungi de când s-au lansat. Când s-au lansat si ei si noi eram niște puțoi mititei, in plina epoca post-comunista, hlizindu-ne de câte ori auzeam "pula". Am avut la ce ne hlizi, I guess, pentru ca primul lor album, Poezii pentru Pereți parca, era practic o bâlbâială falica de juma de ora. In rest, catastrofic. I-am lasat balta si m-am îndreptat către proaspăt descoperitele - de mine - formatii cu cate un lead singer proaspat decedat. 

I-am redescoperit abia pe la Nici o Problema, când deja erau foarte populari. Deveniseră un fel de adaos nelipsit al oricărui bairam. Sticla cu tulburel, țigările la bucata si caseta.
Am mai ascultat și cumpărat vreo 2 albume si iar am uitat de ei. Nu mai știu acum cât timp, unul din ei a anunțat lansarea unui album solo și m-am căcat instant pe mine. Nu ca eram eu cel mai mare fan al lor, dar am dedus ca se despart și-mi părea rău în mod sincer și strident. Am fabricat în minte un scenariu melodramatic în care probabil s-au certat ca niște curve de la bani, se vor despărți și vor scoate fiecare câte un album, unul mai prost ca altul, vor aluneca în jos, pe panta vâscoasă a uitării colective, apoi poate în 5 ani vor încerca o reunire ridicola și vor dispărea de tot.

Si atunci a fost prima  - si ultima, cred - data din viata mea când am scris un mail unei formații  Adică ma rog, agentului lor de piar sau cine dracu mi-o fi si răspuns  Am scris cerând timid sa nu se, pentru ca dacă se, atunci n-o sa mai, și dacă nu mai, atunci e păcat, ca totuși ei s-au cam, si chiar dacă uneori se mai, asta nu înseamnă ca noi nu ii. Mi-au răspuns (mi s-a răspuns, nu cred ca mi-a răspuns unul din ei) cand s-a lansat următorul album al trupei. Nu mai știu sincer ce scria acolo, rezumat era "ei, vezi ca nu ne-am despartit?"

In rest i-am ascultat fără religiozitate dar cu placere (mostly), hlizindu-ma sau posomorandu-ma dupa caz si tematica piesei.

Si voila, am auzit recent nemaiauzitul, si anume ca unul din ei va ajunge la X Factor. N-am crezut.
 Daca mi se zicea ca va candida administratoarea blocului nostru la funcția de primar de sector , tot era mai credibil. Am scotocit, am cautat, am văzut cu ochii mei si am decis sa ma uit.  Pe net, fireste, ca doar nu era sa-mi cumpăr televizor nou si sa-mi bag satana-n casa pentru Cheloo.
Am văzut o serie de interviuri si emisiuni pre-production, promoționale mai întâi  Nu știu cum sa zic. In engleza, verbul e "to cringe". Am repetat mental "ioi saracu', vai, in ce cacat s-a bagat si de ce".  Instinctele mele materne se răsfrânseseră brusc si asupra unui individ complet strain mie si cu vreo juma de deceniu mai bătrân si imi venea sa-l iau de-o aripa si sa-l car de-acolo. Imaginația mea complet ilogica dar bogata a creat și scenarii sfâșietoare, pornind de la premisa "i-o fi foame" .
Mi-a trecut.

Nush ce sa zic de showurile de genul asta. Pe de o parte ma gândesc ca dau șanse reale unor oameni care nu reușesc sa treacă de impedimentele afirmării într-un showbiz curvar si tâmp  Pe de alta parte ma gândesc la toate trupele pe care le-am ascultat vreodată si niciuna n-a trecut prin asemenea show "de talente"; toți au apărut si au răzbătut pe cont propriu, au avut propriul traseu sinuos de succes și eșec  de efort și munca. Si atunci de ce ai promova și susține evenimente care dau a doua șansă unora care au refuzat-o pe prima, care vor sa se fofileze de la o cale grea dar onesta?

Cred ca singura emisiune de genul asta care a avut succes real, care si-a atins scopul, a fost si prima. Cum ii zicea? Nu mai știu  dar stiu ca i-a lansat pe Adrian Despot, pe aia de la Class, pe Alice Bursuc parca si pe vocalistul de la Voltaj - dacă nu ma insel, dar e posibil totuși  Insa ma gândesc ca asta era si pentru ca era prima de acest gen și au avut unde își da coate și unde se foi, într-un peisaj muzical autohton destul de rarefiat.

Ma înfioară zăluzii care apar acolo cu scopul sincer si real de a câștiga  Deci nu aia care vin la sto. Nu, aia sunt ok, rad si eu cu ei, ii admir pentru curajul si lejeritatea cu care se amuza de propria incapacitate de a tine doua note. Dar ma îngrozesc ăștia care chiar cred, frate, chiar cred ca sunt vreun Bocelli sau vreun Bono si vin acolo si rag ca un măgar castrat fără anestezie. Asa mi-e de rușine si asa ma doare carnea pe mine, începând cu timpanele, ca de obicei renunț sa ma uit. Si firește am avut parte de ăștia, pentru ca romanul s-a născut sigur pe sine si complet afon. Ok, poate tu nu te-auzi, poate tu cânți cu boxa la maxim si ai impresia ca suni fantastic, dar ma-ta, dar sor-ta, dar soțul, nu are chiar nimeni curajul sa îți zică "Lenuțo, ești o fata simpatica, faci niște sarmale excelente, nu vrei tu maica sa dai la o postliceala, ceva, mai bine?"
.
In rest, ce sa zic. Mi se ok showul dar îl bănuiesc de prefabricare; nu prea înțeleg cum i-au filmat pe concurenții ăștia prin pat, pe buda, făcându-si o cafea, pregătindu-se de audiție, dând la vâsle. I-au filmat pe TOȚI și apoi au difuzat doar fragmentele cu cei care au luat audiția? Au mers după aia la ei acasă? Habar  n-am.
Cheloo e subiectiv, auto-cenzurat si haios. Am înțeles ca le-a ridicat ăstora de la A1 ratingurile pana-n cer. Ar fi culmea sa prindă gustul si sa-l vezi plimbat ca pe urs prin toate talk-showurile posibile. Mai știi?
Bittman m-a șocat ieșind din carapacea sa de senior rock autohton, cu studii muzicale si tot tacâmul si arătând când si când o fata de mârlan sadea. Cum ar fi când a făcut o pe una urata, complet gratuit. Adevarat, sărmana doamna nu prea era in mod strălucit înzestrata fu fizicul.  Apoi a vrut s-o dreagă asigurând-o ca de fapt are o figura foarte interesanta si ca seamănă cu Marilyn Manson. Fucking great. Voi știți cum arata asta?

In rest m-am uitat pe pagina oficiala de FB a Paraziților si am observat ca la absolut fiecare poza recenta comentează unul care-l bălăcărește pe Cheloo. Nici nu-i mai zice pe nume, ii zice doar curva lui Bittman.
Da ia-ți-l, domnule, acasă. Fa un CAR, strânge banii aia și donează-i. Parca ți-a fugit canarul din colivia proprie sa cânte pe alta craca, asa te-ai aprins.

Una peste alta, eu ma încadrez in jumătatea ailaltă a fanilor lui Cheloo. Care după ce au trecut de socul inițial (cine? unde? ACOLO?!) au scotocit după linkuri și programe și s-au hotărât sa-l vadă. Showul e duminica, de la 8 jumate.
Vizionare placfuta.