Alex

Scriu destul de putin despre baiatul meu; oarecum dintr-o sfiala neconcretizata bine fata de el. Il vad peste ani si ani - dar nu reusesc sa il vad matur ci tot ca acum, etern bebelus - incruntand o spranceana si zicand "Haide, mama, chiar nu mai aveai despre ce scrie?"

Dar e destul de probabil ca asta sa nu se intample. Ar mai fi inca un motiv, intimitatea, care ne cuprinde ca intr-o patura moale si densa, pe mine si pe el. Aproape nimic nu iese de bunavoie de sub patura asta; dau amanunte sec si enumar fara chef simptome sau evolutii cui ma intreaba. Poate si pentru ca, in general, urmeaza un sfat dupa ORICE as spune despre copil. Un sfat necerut, fireste. Nu de la oricine dar de la majoritatea.

Alex face 11 luni pe 1.
ii spunem Alex foarte rar; de obicei ii spunem AleXANDRRRu cu un semn rugator de exclamare lipit in coada numelui.

E tandru, lipicios si afectuos. Ofera generos pupoaie mari si umede daca iti apleci obrazul spre el. Are 5 dinti albi si taiosi, cu care testeaza rezistenta materialelor din jur inclusiv a degetelor mele.

Nu mananca mai nimic solid. Fara sa vreau m-am trezit in tabara celor care nu introduc solidele decat dupa primul an. Eu le-am introdus de introdus pe la 6 luni , dar Alex le-a salutat politicos si le-a zis "ma bucur de cunostinta, promit sa va vizitez din cand in cand"
Gusta aproape orice, nu mananca aproape nimic. Uraste lingurile, canile, recipientele de orice fel. Are in schimb o dexteritate buna, traiasca baby led weaning. Nu s-a inecat pana acum decat cu lapte, la piept, si cu mancare oferita de mine prea insistent, pe lingura. M-am invatat minte si l-am lasat in pace sa manance in felul lui.

Merge in 4 labe apasat, zdupaind. Merge in picioare ezitant, tinandu=se de manerul de la masinuta lui. Nu-i place sa fie tinut de manute, asa ca nu-l tin. Calatoreste ici colo pe masinuta fara pedale din ce in ce mai repede; ma gandesc la primavara cu sperante din ce in ce mai mari.

Zice cateva silabe uzuale si are diverse glumite ale lui, pe care le inteleg pe jumate dar le acept pe de-a intregul.

Nu are jucarii preferate; sincer, cred ca jucaria lui preferata sunt eu. Nu aduce nimic daca ii ceri, nu arata nimic daca il intrebi. Habar n-aveam ca era cazul sa-l invat asa ceva.

Are ochii jucausi si rade cu tot cu ei. Surade trecatorilor, primeste in schimb alte zambete la fel de radioase. Ma simt de parca as plimba un bec mic si vesel; lumineaza pe unde trece.

E indragostit de apa; cand aude apa in cada decide invariabil ca e pentru el si o porneste zor-nevoie zdupaind hotarat catre baie. Ajuns acolo se framanta pe marginea cazii cu o dorinta atat de fierbinte in ochi incat de multe ori cedam si se alege cu o baie bonus. In mod bizar, atat de nerabdator e incat atunci cand e sa faca baie dezbracatul dureaza 4 secunde; Isi scoate singur maneca, paseste afara din pantalonasi, trage capul din guler. Cand e sa faci asta fara stimulentul apei dureaza milenii de scandal si ciuda.

Nu stie de suzeta, biberon. Stie de cana cu cioc, bea mai bine din paharul normal. Apreciaza apa rece. Dar acum e racit cobza, asa ca nu-i dam.

Il iubeste pe ta-su. Cand intra el in casa mi se smuceste din brate sau de la san sau dintre jucarii si porneste spre usa razand si bucurandu-se cu tot trupusorul lui mititel. Cand intru EU in casa ma intampina cu un scancit de repros "unde ai fost? m-ai lasat singur", chiar daca pana sa vin fusese linistit.

N-am reusit sa il fac sa doarma in patutul lui. Respectivul spatiu a capatat o conotatie negativa - il puneam acolo cand vrand nevrand nu aveam unde sa il las cateva minute sau cand incercam a nshpea oara sa il fac sa doarma acolo. Asa ca presupun ca a devenit "locul unde sunt lasat cand nu ma vrea nimeni". Si cum nu as putea sa il las sa creada asa ceva, am renuntat si acum e un loc de depozitat diverse hainute luate de la uscat. Asta este. Poate la urmatorul.

Adoarme cuibarit dar odata trecut hotarul somnului se imprastie in starfish-mode pe o suprafata suprinzatoare din pat. Maraie si bombane daca il imbratisez sau il ating in somn insa plange amarnic daca o sterg de langa el. Asa ca dormim oarecum distantati, eu ghemuita sa nu il incomodez iar el se asigura ca sunt langa el atingandu-ma cand si cand cu varful piciorului.

Nu stiu de ce dar instinctele materne ma parasesc cand vine vorba de invelit. M-am trezit dese ori sa vad cu groaza ca eu sunt infofolita egoist in plapuma ca intr-o sarma iar el e dezvelit dormind cu fundul in sus sau strans ca in culcusul unui ou primordial. Mi-am blestemat frugurosenia si i-am luat 2 saci de dormit, unul eu unul ta-su. Cand nu e in sacii de dormit, ma trezesc sa il invelesc.

Planuim cu sperante timide o multime de jocuri si jucarii. Ta-su in special abia asteapta epoca masinutelor si bicicletelor. Din fericire nu avem niciunul dintre noi microbul lui "eu n-aveam asa ceva pe vremea mea". Da, n-aveam, tocmai de-aia. N-aveam nici TV color, trebuia sa-mi fi dorit un copil daltonist?

Momentan trecem prin prima lui raceala. trecem cu totii si pentru ca ne-a molipsit pe amandoi. N-are febra dar e un fel de izvor bolborositor de muci. La fel sunt si eu, de altfel. Tuseste mult mai urat ca mine dar sper sa nu il doara capul ca pe mine. Nu-mi pot desfunda urechile de ieri dimineata. Groaznica senzatie. De la atata tras mucii cred.
Evident uraste siropul, picaturile, "batista bebeluslui" si pana si stersul la nas asa can in ultima vreme din apartamentul nostru rasuna niste chiraituri si plansete infioratoare. Din fericire ne iarta repede.


De i-ar trece naibii odata. Am putea iesi la plimbare, acum ca mai sunt cateva zile si revin la serviciu.
Ah, ca veni vorba de plimbare, voi ma stiti ca nu laud a prost diferite produse si va asigur ca urmatoarele 3 chiar sunt laudate doar din preaplinul de multumire ce-l port fata de ele:
Carucior am avut Bertoni Plasma. Bulgaresc, pret modic, roti ca de tir, suspensii de jeep, landou mare cat o lada de zestre si perfect orizontal, ceea ce i-a permis lui monsieur Plod sa calatoreasca in stilul sau unic, adica pe burta si nu pe spate.

Pe langa carucior am mai folosit un sling, luat SH de la o prietena care la randul ei il luase de aici. Mie imi plac mai mult astea decat ...ma rog, decat celelalte . Pentru ca-s mai ieftine si au materiale mult, mult mai frumoase nu stiu de unde le scoate dar sunt minunate. Cu slingul am trecut cu bine peste colici si n-am fost priponita de pat / carucior. N-aveti idee cata libertate de lmiscare confera. Plus, am atras peste tot aclamatii si aprecieri. Stiu ca unele mame se tem sa nu fie privite ciuda - nu ca m-ar durea pe mine in cur cum ma priveste un strain dar ma rog, stiu ca exista si categoria "vai ce-o zice lumea". va asigur ca in cazul meu cel putin, lumea zicea de bine. hihi, haha, ce adorabil, acolo ii e cel mai bine, vai ce dragalas etc.

Si cand s-a mai marit am comandat un mei-tai de la Ancuta Burtea. la fel, pretul e ridicol de mic comparativ cu scorurile acelorasi produse dar mai "trendy" datorita firmei. Mi-am putut alege eu materialele si am dat si dimensiunile mele in asa fel incat nu imi atarna diverse cozi sau funde pe la spate.

Cam atat. Aceasta fuse postarea mea despre copil, sa nu zic ca n-am si eu asa ceva pe blog.