Dintii

Alex plange si e aiurit de febra de 3 zile. Dintii de sus isi vestesc iesirea iminenta. Iminenta sper eu, ca nu ma mai tin balamalele. Dormim din 15 in 15 minute cate 3.

E moale si fierbinte. Isi tine ochii deschisi cu greutate, plange mereu, ofteaza si tresare de durere prin somn. E ametit, nu mai are chef de mancat, jucat, explorat. Abia se mai tine in fund. Ii smulgem cu greu o schita de zambet uneori. Se trezeste obosit, inlacrimat.

Nu-l pot tine in brate pentru ca ii e prea cald si ma respinge infierbantat, arcuindu-se pe spate. Nu-l pot masa cum trebuie cu Dentinox pentru ca gingiile ii sunt tumefiate si uriase si plange numai cat ma uit spre ele. Nu-l pot ajuta de fapt cu mare chestie pentru ca e inca o mica mare batalie pe care trebuie sa o duca singur iar noi stam natangi si amarati pe margine incurajandu-l, micut cavaler extenuat intr-o armura cam subreda, intr-un turnir cam lung.