Tica, tica, tica - Analiza pe text / Reconstituire

Ma obsedeaza o tampenie de poezie. Prin tampenia si ritmicitatea ei.
Cica e poezie "pentru copii" desi nu stiu ce fel de copii ar invata chestia asta. Poate aia batuti de soarta si de ma-sa.

Am dat peste ea acum ceva timp pe un forum, m-am hlizit, am utat, am dat IARASI peste ea intr-o culegere online de poezii pentru copii (wtf, dude, srsly?) si de atunci mi s-a lipit de creier fix ca Rumpampampam'ul Rihannei. N-are sens, e idioata, dar imi zdrangane in cap toata ziua.

Asa ca m-am hotarat sa analizez mai amanuntit imbecilitatea respectiva, mai precis sa fac o reconstituire a scenei care a dus la aparitia sa.

Dar mai intai de toate, sa va scriu si voua poezia:

"Tica, tica, tica
M-a batut mamica
C-a mancat pisica
Toata fripturica
Si m-am dus la scoala
Cu burtica goala"

Intai de toate, pisica. Vinovata cea perfida. E tarcata, culoarea aia imprecisa de parca a iesit la spalat.

 E slaba si intinsa de foame. Fara multe ezitari, se strecoara in bucataria mica, cu linoleum verzuliu, ieftin, patat de ulei. E aproape intuneric, pentru ca geamul nici nu se mai inchide nici nu se mai deschide, a ramas asa, intepenit, intr-o rana. Miroase a secole de ceapa prajita, a clor si a carpe ude. Pisica se indreapta cu pasi siguri catre un castronel acoperit cu un capac asezat in coltul mesei. Nu o tenteaza nici borcanul cu un rest de iaurt branzit, nici coaja de franzela. Stie ea ce stie.

In castron e un copan prajit de pui. Atat. Grasimea s-a sleit usor. Dupa o usoara ezitare, pisica incepe sa rontaie cu un ochi spre usa si picioarele semiflexate, gata s-o stearga. Nervii n-o mai tin si pe la jumatatea mesei se hotaraste; ia copanul in dinti si se strecoara nevazuta inapoi pe usa sa-si termine pranzul in liniste.

Scena 2: e dimineata. In bucatarie se afla castronul gol, un baietel de vreo 8 ani si ma-sa. Mama sta cu pumnii in sold, baietelul cu capul usor intr-o parte si privirea in pamant.
"Recunoaste, ba, fomistule!"
Baietelul incearca sa ofere propria lui reconstituire:
"Eu dormeam, nu am mancat eu nimic. Am venit cand m-ai chemat..."si ochii se indreapta catre castronul gol si acuzator, impins catre el.
"Si atunci cine-a mancat=o, ba?" creste tonul mamei cu o octava.
'.....nu eu..."
"Si tac'tu ce mai mananca, ba??" tonul se gatuie intr-o ascutime paroxistica, la amintirea anumitor palme si suturi conjugale cand consortul (transpirat, studii medii, temperament coleric, salariu minim) e flamand.
"Tu stii cum face cand nu gaseste carne!"
"......"
"...si ai mancat TOT, tot, fara sa lasi nimic! Ce-i dam lu ala sa manance cand vine acu din schimbu' trei, ha?"
"Poate a mancat-o pisica?" sugereaza timid copilul.
Mama explodeaza si de aici incolo vocea ei se aude intretaiat, printre icnetele ei si plansetele copilului:
"Care...(jap)..pisica..(jap-jap) ba?? Care pisica (jap-poc-pleosc-jap), ma nehalitule? PAI NOI AVEM PISICA, BA? (pleosc, trosc) Dai vina pe pisici acu, fomistule (jap-jap)?? Io ce-i zic lu ala cand vine acasa de la servici si nu gaseste carne si ma ia la pumni? HA?? Ii zic sa manance...(poc) pisica? (poc-poc) Sau ce fac? Zi ba, ce ma fac?...."

Pocnetele si zbieretele se opresc. Se aude un tanguit prelung. Mama isi freaca mainile inrosite una de alta si se uita cu lehamite catre castron, apoi catre baiatul cu obraji plansi si par foarte ciufulit, care scanceste cu mainile pe urechi.

"Du-te d'aici. Du-te la scoala, sa nu te vad. Ma doare mainile de cat bat la tine si tot n-asculti. Mars la scoala."
Baiatul isi ia repede un ghiozdan de pe scaun si fuge inghitindu-si mucii catre scoala. Pe drum realizeaza ca n-a apucat sa manance chiar nimic, nici fripturica nici nimic si il bufneste iar plansul. Dar cum mila de sine nu miroase-a bine, isi mai ia vreo doua si de la invatator, care-l declara "loaza proasta" si "cascat ca ma-ta, destept ca tac-tu" cand declara ca n-a stiut ce sa scrie la tema pentru acasa.

Compunerea se numea "O Cina in Familie".