Nu stiu daca ultimul...

..post pe aceasta tema, dar macar cu scopul ala.

Mi-ati trimis diverse urari de bine sau nu si intrebari pe mail. Da, mi-a fost lene sa le raspund.
Okay, le raspund acum tardiv:

1. De unde am scos cifra cu bisericile:
De pe google, dintr-un raport al BoR , statistica a lacaselor de cult sau cum ma-sa se numesc chestiile astea oficial.

2. De unde am scos cifra cu scolile
Tot cu google, dar dintr-un raport al Ministerului Educatiei. Am inclus invatamantul 1-12+ - cu tot cu facultati adica.

3. Cea mai frecventa intrebare, repetata cu diverse grade de corectitudine gramaticala: Nu ti-e frica ca te bate Dumnezeu?"

Una la mana:
- le urez multa sanatate si viata lunga si acum si in aia de apoi preacuviosilor care imi cresc traficul pe blog. Dar serios, fratilor, eu nu o frec pe radio Trinitas, voi de ce va dati in barci pe-aici?
- se scrie TI-E nu tie. Scurta lectie de gramatica, vad ca popa nu baga asa ceva printre molifte.

Scriem "tie" legat in aceste cazuri:
"Ti-am dat tie CD'ul"
"Tie ti-e foame?" (c wut i did thar?)
"Iti ofer tie acest cadou"

Scriem "ti-e" in aceste cazuri:
- "Ti-e asa greu sa ma ajuti?"
- "Ti-e teama de apa?"

De asemenea, "frica ca" e o cacofonie. Daca n-o puteti evita asta este. Puteti inlocui cu "teama" totusi.

etc. futu-va-n gura de agramati. Apropo, ASA SE SCRIE INJURATURA ASTA.

Revenind: Nu, nu mi-e. De ce mi-ar fi?
Bataia in sine inteleg ca e o metafora a unor evenimente fatidice care urmeaza sa mi se intample in viitor datorita exprimarii mele injurioase si mai cu seama a ideilor mele putine si fixe. In afara cazului in care dumnezeu va hotari sa se pogoare printre noi, dar nu sub forma unui porumbel ci a unui tarlan cu un par in mana.
Caz in care din nou, nu-mi voi fi invatat lectia, pentru ca sceptica fiind, nu voi sti sa-l recunosc pe trimisul domnului si-i voi grai probabil aceste scarbavnice cuvinte pacatoase "Ce-ai, bre, ciobanoiule? Te refuza ma-ta?"
Altfel, voi pune respectivul card de intamplari nefericite pe seama ghinionului de nesansa si-mi voi vedea de-ale mele ca si pana acum.

4. Dar Dumnezeu te iubeste

No.Ok. Si io ce sa-i fac?
Nu iau niciodata in deradere adevaratii credinciosi. Bine, nici nu-i respect, dar evit de fapt sa deschid polemici pe teme din astea de frecat piciorul de lemn.
Am incercat in toate felurile sa cred in Dumnezeu, cam cu tragerea de inima cu care ati incerca voi sa credeti ca in 5 ani Romania o sa fie iesita din cacat. Adica "ar fi frumos, dar nu prea cred"
Vad doar beneficii in credinta, sincer. Doar ca nu-mi iese de nici un fel. Ar fi bestial sa pot sa ma autosugestionez in asa hal incat sa cred ca exista o magaoaie atotputernica si binevoitoare, care ma vegheaza. Sa nu mai vorbim de viata de dincolo. In afara bucuriei egoiste ca nu crapi de tot, ar mai fi si gandul revederii unor oameni dragi. Iar mie mi-au crapat cam toti oamenii dragi din jur (da, da , stiu, stiu, de la ce scriu pe cacatul asta de blog. Inchide repede sa nu crapi si tu)

Mda. dar nu merge, mai. Serios, am incercat. Probabil voi reusi intr-un stadiu senil si inutil al vietii, cand si-asa voi crede multe alte chestii, cum ar fi ca sapunul e comestibil si ca pot purta chiloti drept palarie. Un dumnezeu acolo, nici nu mai conteaza.
Iar cat despre dragostea divina, fericit nu prea esti cand esti iubit ci cand iubesti. Asa ca deh.

In concluzie, va multumesc pentru interesul acordat acestui subiect scarbavnic si nu uitati sa mentionati pangarirea dvs prin citirea postului cu pricina la urmatoarea spovedanie.

A, si ca tot vine pastele. Nu stiu cum vede un credincios sarbatoarea aia dar stiu cum am vazut-o eu in vreo 4 ani dusa cu japca - de un brat matusa, de celalalt brat bunica -

Multa lume beata muci. Nu stiu cum e pe la voi, dar la noi se bea din orice.
Puhoi de oameni veniti cu 2 ore inainte, sa prinda un loc in fata.
Un miros specific, din care distingi clar vreo trei arome: jeg, rachiu, tamaie.
Mult miros de blana, stofa, par ars.
Ceara topita peste tot, pe haine, par, maini, in cur, etc. Nici la salonul de cosmetica nu vezi asa abundenta.
Si o harmalaie constanta, evident , vocile credinciosilor preamarindu-l pe Dumnez..

"COSTICA! COSTICA! COSTICA! UN-TE UITI, CHIORULE? Aici sunt! Ai luat damigeana?"
"...si io i-am zis "faaaaaaa!...FAAAAAAA....fa, ca daca-ti fut una iti sar toate impresiile, tu crezi ca io-s nascuta ieri?"
"E full in Arsenal da am gasit locuri la ala din cartier..."
"AU! NU TE UITI PE UNDE MERGI BOULE?"
"Da, se rezolva, baiatu', nici o problema...fetele-s curate, cuminti, acuma numa sa trimiteti banii si io le sui in autocar...da...da, au mai fost...da, acte, tot...saru-mana sfintiia ta..da, face, face de toate cum sa nu?"
"L-am sunat si nu raspunde. Sa-l mai sun? O sa zica ca-s proasta"
"Suna-l, fa, si-asa zice.."
"Gabi....gabi...GABI!..."
"Ha?"
"Se uita Dobrescu incoa?"
"Nu vad unde e"
"Langa baba cu cadelnita, fa! Zi, se uita sau nu?"
"Care cadelnita?"
"Langa copac!!"
"A. Nu se uita"
"Da ce face?"
"Se pisa."

Toata zumzaiala asta de evlavie sau cum s-o numi se transforma intr-un muget la unison can preotul, probabil blestemandu-si orientarea in materie de profesie, zice cu o voce cam hodorogita "Veniti de luati Lumin...a..a..aaaaaaaa NU VA MAI IMPINGETI"

Pentru ca bietul e asezat undeva pe un fel de minipostament de scanduri, iar in momentul in care zice respectivul indemn parca da startul unui motocros national. Babe, pustani, femei cu baticurile intr-o parte, fete cu sanii pe-afara, copii mucosi, mosnegi artagosi, toti se contopesc intr-un fel de organism comun, nu foarte destept dar clar hotarat.

Vrei, nu vrei, te trezesti smucit si balansat intr-un soi de pogo stupid in care miza e nenorocita de lumanare aprinsa. Chiote, picioare calcate, coturi pline de evlavie in burti pline de post, ocazionale incaierari scurte, copii care rag dupa ma-sa, babe cautandu-si pe jos ochelarii....

Toata incalceala se potoleste cam in 10 minute. Lumea isi cara lumanarile, unii uita pur si simplu de ele, si o iau agale spre crasme daca-s mai tineri sau spre case daca-s mai hodorogi. Acasa ne asteapta "bucatele imbelsugate" vorba ProTvului care vad ca e mai fixist ca mine.
Crapam in noi pana ajungem la spital si ne bucuram ca imbecilul ala de Iisus s-a lasat prins ca fraierul, ca altfel bagam mere verzi ca budhistii sau dracu stie ce omleta mai mancam.

Apoi inlocuim forma obisnuita de salut cu Hristos a inviat! si unii mai batuti in cap cara si oua dupa ei, sa aiba cu cine ciocni. Oua, da. Fierte, da.

Si gata pastele.