Cresceat, Floreat, Crapat!

Noroc pe Michael Jackson ca a murit ca altfel nu-si mai amintea nimeni de el.
Weekendul trecut m-au astenizat stirile, documentarele si clipurile care curgeau care incotro, orice mijloc de comunicare mass media as fi deschis.
Acu e normal, ca pana la urma n-a murit mai ştiu eu ce laureat al Mamaia '92 ci ditai pop iconul. Pana la urma a setat niste standarde, a schimbat complet evolutia muzicii pop, iar MTV'ul ca televiziune si concept ii datoreaza enorm. Deci se justifica condoleantele.

Mai putin se justifica valul de cunoscuţi care inainte ca bietul anorexic cu nas de plastic sa fi dat coltul te-ar fi scuipat intre ochi daca aduceai vorba de el. M-am trezit cu massuri pe messenger - ce inspirata am fost totusi sa imi schimb ID'ul cu doar cateva saptamani inainte - care ma indemnau sa plîng pentru MJ, sa cant alaturi de el, sa iau parte la tot felul de comuniuni si adunari. Cea mai hilara a fost o invitatie la un....mars de protest?! era o invitatie mass-spam de genul "Bucuresteni fani ai lui MJ, sa ne adunam si sa protestam". Deh, exista un mic con Leonida in fiecare din noi.
Chiar sunt curioasa cum o fi evoluat actiunea de protest.

"Michael! Michael!"
"..a murit, bre! du-te-acasa!"
"Protestez!!! cine i-a dat voie? Michael! Michael! Jos Guvernul! vrem salarii! Michael!"

Eu recunosc ca n-am ascultat in mod activ Michael Jackson. Daca era pe vreun CD la vreun bairam, nu ma deranja. Daca nu era, iar nu ma deranja. Da, m-am scalambait si eu printr-a 4-a si a 5-a incercand sa fac moonwalk, dar am facut parte din alta generatie, in care Michael era deja desuet si uncool. Era mult mai cool sa porti tricouri cu diverse formatii de care nu erai sigur daca ai auzit, dar cat mai scabroase, musai negre, si cu o tenta vag sexuala.

În schimb sunt un mare fan al documentarelor de genul "making-of". Making of a movie, making of a pop star, making of a war, making of a screwdriver. Ma fascinează procesul din spatele fabricarii unei formaţii, unui icon, unui joc video, unei religii etc. Asa ca tot raul spre bine, daca tot a murit, producătorii de pe la TV au scos de la naftalina nişte documentare bunicele despre viaţa ăstuia.

Unul dintre ele e făcut de către un jurnalist din UK pe nume Bashir, si se numeşte "Living with Michael Jackson" sau ceva de genul. E foarte subiectiv si editat la greu, dar ramane interesant de văzut. Au fost cateva faze care m-au induiosat / amuzat ..un melanj din astea doua sentimente.

1. Referitor la operaţiile estetice; un Michael Jackson alb ca varul, cu un nas nefiresc de mic si ascuţit, încearcă sa convingă un jurnalist de vreo 8 ori mai negru ca el ca schimbările sunt datorate exclusiv...pubertatii.
Bashir insista totuşi, profitând si de faptul ca intervievatul nu are alta reacţie decât de a se crispa si tangui ca un plod - eu in locul lui MJ ii ştergeam doua picioare in cur ziaristului si cu asta basta "da ba, pubertate, ce nu-ti convine? ia cara-te de-aici! mars la Gange , la făcut reportaje despre capuse daca nu-ti convine"
Cum spuneam, Bashir insista: "dar nu mai arati la fel!" "pai am crescut!" se cramponeaza Michael cascand niste ochi alienesc de mari "da dar nu mai ai maxilare, pometi, nas!" "am slabit" "chiar vrei sa spui ca nu ai nici o operatie estetica, serios?" "ok ok am una la nas dar e pentru a respira mai bine"...etc.
Într-un final, incoltit, Michael riposteaza ghemuit in fotoliu "oamenii albi dau milioane anual pe produse de bronzat, sa se faca negri. Si stau la soare in public si nu le zice nimeni nimic. E o industrie întreaga bazată pe produsele de bronzat." Fair enough...

2. Satul de zgaibarat prin copacii Neverlandului, Michael o şterge la Londra si ulterior la Berlin. Bashir dupa el. Ajuns in "camera" superstarului, se împiedica printre altele de un scuter. "Ce-i cu asta?" "cand ma plictisesc, ma plimb pe aici prin hotel..." Si cu jocul ala ce e? "si ala tot pentru plictiseala, e ca si cum te-ai da cu un skateboard virtual".
La faza asta mi s-a rupt inima, oricît de manelistic ar suna. Si am gîndit cu voce tare "ce viaţa de cacat, sa ai toti banii din lume, sa fii adulat de atatia oameni si sa nu poti sa-ti omori altfel timpul decât dandu-te cu trotineta prin hotel"

3. "And how does that make you feel?"
Pana la sfarsitul documentarului nu eram foarte sigura daca capatasem prea multa simpatie sau compasiune in plus fata de MJ, dar îmi era clar ca îl urăsc pe Bashir.
Era o combinaţie îngrozitoare intre prezentatorul de la Cheaters, Catalin Radu Tanase si un habotnic. Punea intebari dificile pentru oricine cred, dupa care repeta obsesiv "and how does / did that make you feel?"

"So your father was beating you?"
"And how did that make you feel?"

"And your brothers were having sex in the same room where you were sleeping?"
"And how did that make you feel?"

"So everyone was picking on you for having a fat nose and looking very fugly?"
"And how does that make you feel?"

"Can you bring back the moments when you were humiliated and scared?"
"And how does THAT make you feel?"

...etc etc etc

ca incheiere, ieri trancaneam in lift cu o colega

"Cred ca Madonnei ii tataie curul la faza asta, ca am impresia ca-s de-o varsta iar ea inca se mai zbenguie in ciorapi de plasa"

"Aoleo sa nu crape vaca dracului ca mi-am luat bilete!"